Culmi românești

Culmea lăcomiei: Să nu-ţi fiarbă oala, dar să-ţi bagi nasul.

Culmea dentistului: Să extragă ultimul dinte din „gura de rai”!

Culmea modei. Să-ţi iasă de sub fustă un „picior de plai”!

Culmea suferinţei: Să nu ai inimă în piept şi să fii bolnav de cord.

Culmea auzului: să auzi cum se crapă de ziuă.

Culmea aglomeraţiei: să cedeze şoferul locul unei femei gravide.

Culmea hoţiei: Să te fure somnul!

Culmea melancoliei: să cazi pe gânduri şi să-ţi rupi mâna.

Culmea bârfei: Să tragi cu urechea la „Babele” din Bucegi!

Culmea geografiei: să deschizi „Porţile de Fier”  cu „Cheile Bicazului”.

 

Culmea criticii literare: Să epilezi piciorul unui vers.

Culmea pledoariei: Să ai un avocat bun care să te scoată basma… vărgată.

Culmea ciomăgelii: Să baţi ţara-n lung şi-n lat!

Culmea înţelepciunii: Să ţi se urce la cap, că ai burta goală!

Culmea genezei: Să faci un politician român din ţărâna de sub unghii.

Culmea crizei: Să răspunzi de 10 şi profesorul să-ţi dea doar 8, că e criză.

Cumea temerii: De teama răzbunării, elevii care au luat 10 la Bac vor intra în „Programul pentru protecţia martorilor”.

Culmea consolării: să consolezi o salcie plângătoare.

Culmea înotului: cu o mână să înoţi, iar cu cealaltă să dai din picioare.

Culmea ghinionului: să cazi dintr-un avion care se prăbuşeşte pe un vapor care se scufundă!

Culmea zgârceniei: să-ţi laşi toată averea prin testament ţie însuţi.