D’ale lor și d’ale noastre…
Un amic al lui Caragiale i s-a plâns acestuia într-o zi:
– Auzi, nene Iancule, neruşinatul ăla de Georgescu, nepricopsitul, coate-goale ăla, a îndrăznit să mă facă tâmpit şi idiot.
– Când, stimabile? l-a întrebat Caragiale cu un aer scandalizat.
– Acum o oră.
– Ce măgar! a exclamat Caragiale.
Apoi, luându-l gura pe dinainte:
– Totdeauna a fost în întârziere neisprăvitul ăsta!
***
Un critic literar maliţios îl apostrofează într-o zi pe autorul dramei „Dama cu camelii”:
– Domnule Dumas, ai început să scrii absurdităţi: „…vid dureros creat de momente de slăbiciune etc., etc…”. Ce mai e şi asta? Dacă e vid cum poate fi totuşi dureros? E o absurditate!
Calm, Alexandre Dumas găseşte replica:
– Un exemplu că nu-i absurd, ar putea fi şi acesta: pe dumneata nu te-a durut niciodată capul? Iată un vid… dureros!
***
Într-o zi, la o şuetă cu Al. Cazaban şi Corneliu Moldovanu, Ion Minulescu, dorind să le facă sânge rău interlocutorilor săi, strigă să-l audă toată lumea:
– Mă, voi ştiţi că eu m-am născut în anul când a murit Eminescu?
Replica lui Cazaban a fost promptă:
– Două mari nenorociri în acelaşi an!
***
Einstein, Newton și Pascal se joacă de-a v-ați ascunselea.
Einstein își acopră ochii și începe să numere.
Pascal o zbughește într-un tufiș.
Newton, calm, desenează un pătrat cu latura de 1 m pe jos și intră în perimetrul lui.
Einstein termină de numărat, ridică ochii și-l vede imediat pe Newton.
– Aha! Te-am găsit!
– Ba nu, răspunde Newton. Ai găsit un Newton pe un metru pătrat, deci l-ai găsit pe Pascal!
***
– Alo?
– Da!
– Institutul Internațional de Astrofizică, Spectroscopie Nucleară, Prospecțiuni Intergalactice, Studiul Quasarilor și Determinarea Universurilor Ciclice cu Structrură Toroidală?
– Da, noi suntem!
– Cu Gogu de la cazane, vă rog!
