Dialog… medical
Într-o noapte cu multe urgențe, medicul de gardă, abia întors după un consult, tocmai voia să facă un duș scurt când aude în ușă cioc-cioc…
– Da… vin imediat! – răspunde doctorul, gândindu-se că a apărut o nouă urgență.
– Cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc!
– Măi, ce sa fie așa de urgent? – se întreabă doctorul și începe să se șteargă cu prosopul peste spumă…
– Cioc-cioc!
– Acum vin, numai puțin!
– Cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc!
Începe doctorul să-și tragă hainele în fugă (sărind peste diverse articole vestimentare neesențiale)…
– Cioc-cioc!
– Gata, acușica!
– Cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc, cioc-cioc!
– Eeeeeee, mama naibii, ăsta trezește toată secția! -zice medicul care, deodată aude hohote de râs pe hol. Când deschide, Lăbuș stătea pe preșul din fața ușii și îl privea cu ochi calzi, iar asistenta de serviciu se tăvălea de râs.
– Cine a bătut la ușa mea așa de insistent? Și tu, de ce râzi ca o isterică?- întreabă doctorul, intrigat.
– Do’… do’… do’ doctore, nu mai pot, stați să îmi revin… Păi nu era nimeni la ușă, din cauza mea s-a întâplat totul… Să vă povestesc: când m-am întors de la tratamente, de la etaj, m-a vazut Lăbuș, care dormea pe preș în fața ușii dvs.
– Și?
– Și a dat scurt din coadă, coada a lovit ușa și dumneavoastră ați auzit ca un ciocănit în ușă. Atunci ați strigat dvs tare: „Da!!!” De bucurie că v-a auzit, știți că vă iubește, a început să dea repede din coadă și s-a auzit ca un ciocănit rapid… Ați tăcut dvs. apoi a mai dat o dată din coadă, iar ați auzit, iar ați strigat, iar s-a bucurat că vă aude… Vă rog să mă iertați, dar nu am avut puterea să vă întrerup dialogul cu iubitul dvs. câine…
Aceasta este o rubrică de bancuri / pamflet și trebuie tratată ca atare.
