Dilema psihologilor: sunt comicii mai deprimati decat ceilalti oameni?

Numerosi comici care si-au incheiat singuri „socotelile” cu viata au fost in atentia psihologilor, psihiatrilor, a oamenilor de stiinta. Odata cu sinuciderea lui Robin Williams, intrebarea daca nu cumva comicii sunt mai deprimati decat alte categorii de oameni, revine.

Robin Williams

Ca multi alti actori comici, Robin Williams, care s-a sinucis luni, cazuse prada depresiei, a relatat intreaga presa internationala. Cu o zi inainte de a recurge la tragicul gest, participase la o intalnire a alcoolicilor anonimi, scrie presa internationala. Si tot prin intermediul agentiilor de presa am aflat ca indragitul actor suferea de maladia Parkinson. El nu a incercat niciodata sa isi ascunda problemele provocate de consumul de alcool si de droguri, ba chiar facea „haz de el insusi” pe aceasta tema, dar, dupa o perioada de abstinenta de 20 de ani, se pare ca a recidivat in timpul filmarilor pentru lungmetrajul „Marele Alb” (2005). Williams s-a internat ulterior intr-o clinica specializata, dar la inceputul acestei saptamani a tras cortina pentru ultima oara si nu intr-un rol comic. Ultimul sau rol a fost cat se poate de dramatic si de real, s-a sinucis.

Odata cu acest trist eveniment a revenit o intrebare pe care psihologii, psihiatrii si alti oameni de stiinta si-au pus-o de multe ori de-a lungul timpului, in urma constatarii ca numerosi comici si-au incheiat „socotelile cu viata” inainte de vreme, singuri: sunt comicii mai deprimati decat alte categorii de oameni? O intrebare care nu are inca un raspuns clar.

Chris Farley

Asocierea dintre umor si o tulburare mentala apare inca de la inceputurile genului stand-up. Cativa istorici au vazut in interpretul de vodevil Charlie Case, precursorul acestei forme de monolog comic, pe care o practica inca din anii 1890. A facut o depresie si probabil s-a sinucis, chiar daca versiunea oficiala a fost ca a murit accidental, incercand sa isi curete pistolul.

Inaintea lui Robin Williams au fost Lenny Bruce (comic de stand-up), mort din cauza unei supradoze, Richard Pryor care a incercat sa se sinucida dandu-si foc, John Belushi si Chris Farley au murit si ei in urma unor supradoze. Si alti actori comici, printre care Jim Carrey si Ben Stiller, sunt maniaco-depresivi, scrie Agerpres.

In 2011, la Los Angeles, proprietarul clubului de stand-up Laugh Factory s-a hotarat sa asigure umoristilor sai sedinte gratuite de psihoterapie. „Chiar este necesar. Nu mai pot suporta sa ii vad pe toti cum se autodistrug”, ar fi spus atunci managerul clubului, Jamie Masada.

In anii 1980, de problema tendintei suicidale in randul comicilor s-au ocupat psihologii americani Seymour si Rhoda Fisher. Acestia au lansat ideea  ca umoristii profesionisti incep prin a-i face sa rada pe colegii de clasa, fiindca viata lor acasa este deosebit de stresanta. In cadrul unui studiu pe aceasta tema, ei au intervievat circa 40 de comici, pe care i-au supus la teste specifice, in urma carora au ajuns la concluzia concluzia ca majoritatea umoristilor cresc intr-un mediu haotic, cu mame indiferente sau foarte critice. „Credem ca umoristii incearca sa fie comici si ca sa arate ca nu sunt niste ratati”, sustin cei doi psihologi.

Studii mai recente par a confirma aceasta tendinta spre instabilitate psihica. Un articol publicat la inceputul acestui an in British Journal of Psychiatry arata ca umoristii au multe trasaturi de caracter specifice profilului psihotic, cum ar fi introversiunea, impulsivitatea si comportamentele asociale (500 de comici au raspuns la chestionare).

Actorii ne-comici intervievati sunt mai putin aproape de profilul psihotic.

Frecventa depresiei la comici este greu de verificat din punct de vedere stiintific, chiar daca pare a se confirma in realitate, prin cazurile unor comici celebri. Profesorul de psihologie Peter McGraw, specializat in studierea umorului, considera ca imaginea comicului tulburat psihic se datoreaza in primul rand faptului ca, pentru a-i face pe oameni sa rada, comicul de stand-up trebuie sa isi dezvaluie slabiciunile si sa se prezinte in situatii stanjenitoare. Cu alte cuvinte, pentru a fi comic, trebuie sa dea impresia ca nu se simte prea bine.

O echipa de la Laboratorul de cercetari asupra umorului al Universitatii Colorado a efectuat o noua cercetare in aceasta privinta: a cerut unui numar de 20 de persoane sa scrie intamplari amuzante si altor 20, intamplari interesante, invitand apoi studentii sa aleaga autorii care li se pareau cei mai tulburati din punct de vedere psihologic. Cei care scrisesera intamplari amuzante au fost considerati in mod sistematic cei mai tulburati.