Eminescu si Marita din Buzau
Pentru ca maine este Ziua poetului national Mihai Eminescu, sa radem astazi cu una dintre glumele pe care romanii le-au facut pe seama sa…
Se spune ca intr-o zi, impovarat de ganduri, Eminescu s-a aseazat la o masa dintr-o spelunca…
A aparut o duduie care, vazandu-l, a ocupat o masa vecina. A comandat o masa bogata, cu bucate ce patrund simturile! La plata, chelnerul a avut o surpriza!
– Niznai, a zis doamna, dupa prezentarea notei de plata.
– Doamna, iata, ati consumat… si trebuie sa platiti!
– Niznai, a tinut-o langa, doamna!
Invins, chelnerul isi cheama patronul. Acesta argumenteaza cu lista, dar doamna:
– Niznai!
Trezit din contemplare, Eminescu a intrebat:
– Dar ce se intampla aici? Doamna a schimbat tonul si, plina de efuziune, i-a raspuns:
– O gluma cu baietii! Apoi a scos din poseta banii, a platit si i s-a adresat lui Eminescu:
– Pot sta la masa dumneavoastra? Va pot comanda ceva de baut, de mancat?
Eminescu a acceptat, iar doamna l-a surprins cu o dorinta:
– Odata am ocazia sa stau la masa cu marele Eminescu! Pot sa va rog… stiti, o poezie pentru mine?…
Eminescu, printre inghitituri:
– Parol, dar nu am nicio informatie, nu stiu macar cum va cheama!…
– Sunt Marita, din Buzau!
Pauza… Cunoscut pentru sarcasmul sau, mai ales dupa un pahar, poetul i-ar fi zis:
– Tu, Marita din Buzau / Sa ai parte de-un dulau/ Sa te tina pe vatrai/ Ca sa nu mai zici niznai!
