Iertarea, medicament universal

De multe ori, organismul se îmbolnăvește pentru că uităm să-i administrăm iubire și iertare, medicamente care, administrate zilnic, vindecă mintea, trupul și sufletul.

Sărbătorile Pascale au venit cu bucurie, cu sperață, cu iertare, dar mulți dintre noi, după sărbători ne simțim obosiți, stresați după pregătirile din zilele premergătoare, perioadă în care se muncește mult, atât la serviciu cât și acasă. Dacă adăugăm și  reuniunile cu cei dragi care aduc, pe lângă bucuria revederii, de multe ori oboseală, înțelegem de ce, uneori, chiar după câteva zile libere suntem mai obosiți și mai stresați ca de obicei.

Specialiștii ne spun însă că există „medicamente naturale” care, administrate zilnic, au reale urmări pozitive asupra sufletului, trupului și a minții noastre. Iubirea și iertarea sunt aceste medicamente minune care dau omului puterea și capacitatea de a face totul fără a simți povara, cu veselie și bucurie.

În felul acesta nu obosim, nu ne stresăm, nu ne simțim obosiți și nici nu ne doare nimic pentru că, așa cum se spune, atunci când sufletul doare, organismul se îmbolnăvește mai ușor. Din păcate, de multe ori luăm medicamente pentru a vindeca trupul dar uităm să tratăm cauza care a declanșat suferința.

Taisia Trica – psihoterapeut

De multe ori, ne spune psihologul Taisia Trică, tratamentul este iertarea, care vindecă sufletul şi trupul deopotrivă. Administrat zilnic, împreună cu o rugăciune, acest tratament are reale urmări pozitive asupra organismului. „Iertarea înseamnă a iubi. Câtă liniște aduce această iertare! Mulți dintre clienții mei rămân surprinși când, după un proces lung și dureros uneori, reușind să ierte, viața lor se schimbă și persoana resimte un confort psihologic și fiziologic nebănuit anterior”, susține psihologul.

Iar pentru ne convinge, ne arată cum,  prin iubire și iertare devenim mai puternici și ne păstrăm sănătatea fizică și spirituală. „Oamenii au tendința de a ramane agațați de fapte din trecut. Închidem în noi, în cămăruțele sufletului, supărări și dureri provocate de alții. Învățăm să le uităm, dar uneori ele reapar, ca orice cicatrice. Și atunci suferim iar. Asta înseamna că nu suntem vindecați. Dar… ce vindecă? Iertarea autentică, totală. Oamenii cred că a ierta înseamnă a fi naiv, a fi slab. De fapt, a ierta înseamnă putere și multa iubire, iubire față de noi înșine și față de ceilalți. Vindecarea, în procesul terapeutic, începe cu iertarea”, subliniază psihologul.

Taisia Trică ne mai spune că trebuie să conștientizăm însă că iertarea nu este, în primul rând, un sentiment, ci este o formă de implicare. „Procesul iertării implică un travaliu în care este necesar ca cel îndurerat să vadă trauma în afară, detașată de personalitatea sa. Poate cel mai important este să observăm că problema este la cel care a provocat trauma și nu la cel care a primit-o. Prin iertare ne curățăm de rănile emoționale, restabilim relația cu cei din jur și cu noi înșine. Iertarea celuilalt, ca și iertarea de sine este o stare interioară la care se ajunge uneori după o luptă îndelugată, însă numai astfel putem înțelege, accepta, aprecia darurile primite, cu adevarat”, detaliază Taisia Trică.

Și pentru că ne aflăm în perioada Sărbătorilor Pascale, psihologul subliniază importanța iertării pentru sănătate printr-un fragment din  Conferința părintelui Savatie Baștovoi – „A iubi înseamnă a ierta“ (dec. 2005, Cluj-Napoca), în cadrul căreia preotul a adus mai multe argument decât ne-am imagina, despre importanța acestui „medicament” pe care toți îl avem la îndemână dar puțini îl folosim.  „Dumnezeu, când S-a pogorat în lume, mai înainte ne-a iertat. Ne-a iertat pentru că L-am trădat în Rai, ne-a iertat pentru că ne-am îndepărtat de poruncile pe care ni le-a descoperit prin prooroci, ne-a iertat pentru ca nu L-am primit pe Fiul Său, L-am răstignit. Pentru toate ne-a iertat. Ne-a iertat  pentru că ne-a iubit. Și noi suntem datori să răspundem cu aceeași dragoste. Să iertăm, pentru că nu este cu neputință”, chiar dacă acesta nu este un proces  facil și necesită străduință, pentru că „n-ar mai făgădui Dumnezeu, Împărăția, pentru un gând pe care noi l-am putea dobândi atât de ușor. Este osteneală. Dar prin exercițiu, dacă tot timpul vom căuta aceasta, vom reuși”.