Improvizatii jenante

Pe tema celor doua razboaie mondiale s-a vorbit mult, s-a scris, iar regizorii nu au ezitat sa redea in imagini realitatile vremurilor de atunci. Printre altele, secventele cu spitale de campanie care functionau in spatele frontului ne-au redat modul cum se actiona in acele conditii pentru ingrijirea ranitilor.

In fata numarului mare de militari care solicitau interventii, doctorii gaseau solutii rapide, in concordanta cu mijloacele avute la dispozitie. Atentie mare se acorda cazurilor grave, peste ceilalti trecandu-se rapid. Sigur era ca toti cei cu rani superficiale erau mai putin bagati in seama.

De inteles poate, era razboi, nu era timp de dantelarii medicale, ci numai de a salva vieti.

Nu ma intreb cat de pregatit ar fi ministerul Sanatatii de acum pentru a actiona in caz de razboi. Cate medicamente exista in depozite, cand s-a facut ultima data reaprovizionarea si daca medicii tineri stiu ce au de facut in astfel de situatii limita.

Ma intreb insa daca nu cumva acum suntem in mijlocul unei conflagratii si nu stim. Sau poate stie Eugen Nicolaescu, ministrul Sanatatii, din vreme ce actioneaza ca in timp de razboi. Adica… ii trage pe tusa pe cei cu probleme la dantura, le ia din banii alocati pentru a da fonduri suficiente in directia celor cu boli grave. Este o rezolvare, trebuie sprijiniti cei care se afla in situatii grave, dar nu asa, domnule ministru! Cum poti spune de la inaltimea unui scaun ministerial ca un leu din patru il iei de la stomatologie si il dai la bolnavii de cancer? Dar de ce nu iei de la ortopedie, ca pot oamenii umbla si intr-un picior, de ce nu iei de la oftalmologie sau de la psihiatrie? Cred ca avem aici un mod de gandire cu mari probleme. Oare nu se cunoaste la ce duce o dantura deficitara? Cate boli poate genera?

De fapt, domnul ministru ne spune ca ar avea nevoie de cinci lei pentru a putea actiona ca pe timp de pace. Pentru a le rezolva pe toate. Eu cred ca situatia este scapata de sub control si nu i-ar ajunge nici zece. Altfel, nu s-ar spune astazi ca nu sunt probleme cu citostaticele asa cum… „exagereaza presa” si maine s-ar cauta bani pentru ele.

Cred ca acum se actioneaza mai rau ca in caz de razboi, cand pentru un militar ranit grav la un picior nu se mai gasea timp pentru salvarea lui si ii era amputat piciorul. Acum, dupa modelul „poti sa umbli cu falca umflata ca eu nu-ti dau bani”, nici macar nu se mai uita nimeni la tine. Da, avea dreptate domnul ministru! Cam atat poate sistemul nostru medical. De cinci lei!

Sau managementul, de la varful sistemului si pana jos, valoreaza atat?