In Europa, fara traditii?

Se zice ca UE ar dori sa impuna tarilor membre pana si inmormantarea standard, trecand peste traditiile nationale.

O fi Romania in UE, dar cum sa renuntam la traditii?! Faceti si voi o comparatie: si spuneti:

 

Inmormantare UE

1. A crapat Hans.

2. Constatam asta.

3. Aducem si un medic, scoatem certificat prin care constatam asta si pe hartie

4. Sunam firma de servicii funerare. Comandam una bucata sicriu

5. Il ducem pe Hans la capela.

6. Anuntam pe cei apropiati ca a crapat Hans. Le zicem adresa capelei.

7. Ne adunam la capela, schimbam o vorba despre Hans.

8. In cursul aceleiasi zi, pompele funebre vin, il ridica pe Hans si il ingroapa / incinereaza / impaiaza / criogenizeaza / ce-o fi, in functie de preferinta lui sau, in lipsa, de preferinta familiei.

9. Odata ingropat, Hans acolo ramane. Daca doresc, vizitatorii sunt bineveniti cu o floricica sau
fara.

 

Inmormantare romaneasca

1. A crapat nea Marin.

2. Constatam asta. Inainte de a suna la medic sau de a scoate certificatul, ii sunam pe toti care il stiu sau nu pe Marin.

3. Revenim cu certificatul si ne facem loc prin marea de oameni care au venit sa il vada pe Marin mort si sa bea gratis o tuiculita. Intre timp Marin e tinut pe masa trei zile. Asa mort, da.

4. Aducem 3 femei sa il spele si 2 barbati sa il barbiereasca – ritual precrestin, apropo.

5. Sunam popa. Ne rugam de popa sa vina de parca ar fi ceva nemaintalnit si nemaipomenit de nou in cariera lui si ne imprumutam de bani, ca daca nu e multumit ni-l lasa pe nea Marin pe masa si se cara de parca nu tot din banii nostri ar fi platit…

6. Pe langa oamenii care se foiesc prin casa, ne vor mai intampina pe drum inca pe atatia, ca sa nu mai vorbim de cei care vor veni direct la cimitir.

7. Pregatim echipamentul lui nea Marin, compus in majoritate din elemente tot precrestine. Bani pe ochi, colac in mana, prescura pe piept – sau invers? – costumul sau cel mai bun care i-a ramas cam mic / mare si niste pantofi cu talpa de carton ca e pielea scumpa si si-asa e mort.

8. Convoiul: unul in fatza cu un brad / pom / schela cu fructe agatate in el (tot pagan e si asta). Unul cu o cruce. Toti cu lumanari. Altii cu steaguri si prosoape. Minim 2 persoane cu sfesnice. Nu uita coliva. Inca doi cu coroane. Inca vreo doi care sa duca “darurile” – obiecte de uz personal, bucati de material textil, batiste, mobila, o gaina vie uneori, care se trece peste groapa, etc.

9. Fanfara. Tigani mai mult sau mai putin treji, care sa chiorlaie din instrumentele lor cantece de mare factura spirituala, cum ar fi “Pe langa Plopii fara Sot”, “Drumurile noastre Toate”, “Treceti batalioane romane Carpatii”, “Dunarea albastra” (n-aveti idee cum suna asta la TROMBON).

10. Bocitoare: intre 3 si 5 babe bete si senile. De multe ori nu au absolut nicio treaba cu raposatul si il vor boci pe un nume generic, de exemplu “Vasile”.

11. Ii cinstim bine pe toti, de la popa la tigani, ca doar n-au venit sa il ingroape pe unul, au venit sa crape in ei si sa bea. Firesc. Pornim cortegiul.

12. La fiecare rascruce – intersectie – vom opri tambalaul (tigani, bocitoare, alamuri, zbierete, cersetori, bomboane, claxoane) si preotul va citi o extenie. Intre extenii, cine stie canta din toti plamanii “Sfinte Dumnezeule” in varianta funebra. Pentru ca exista si varianta vesela. Care nu se canta. Totusi, avand in vedere lipsa de voce a celor din cortegiu si betia generala, puteti sa cantati si Macarena ca nu se simte.

13. Ajungem la biserica. Ne dam foc cu lumanari, umplem totul de ceara, urlam TARE sa stie LUMEA ca noi SUFERIM pentru ca A MURIT MARIN, BAAAAAAAA!!! In timpul slujbei, cream confuzie si razboi, aruncand cu bani si bomboane catre liota de cersetori. Punem si “vamile” pe jos, obicei – cum altfel? – precrestin si ala. Potrivim vata in nas lui Marin, nu de alta dar de atata jale si lumanari si tamaie a inceput sa se cam lichefieze.

14. La cimitir. Se sapa groapa, se urla, se trece gaina, se desface pomul, se impart prosoape, restul de daruri (teoretic oamenilor saraci, practic tot intre neamuri, pe principiul nimic nu se pierde, doar se imprumuta), se bea, se stropeste cu vin mormantul, continua slujba.

15. Dupa cimitir. Se merge la casa lui Marin unde se bea, se bea, se bea, se mananca cel putin 3 feluri de mancare, se ia si la pachet ca doar e pomana, se vorbeste despre politica, vreme, rapitza, Ponta, alegeri, inflatie, chirii, varice, butoaie, vinul de anul asta, hemoroizi, nunti, botezuri, Steaua, Halep, femeia vecinului, orice numai Marin nu.

16. Dupa ce l-ai ingropat, reiei paranghelia la 3, 9, 40 de zile, 6 luni, 1 an, 2, 3, etc. totul culminand cu 7 ani cand il dezgropi pe Marin sau ma rog ce a ramas din el, il stropesti cu vin si-l bagi la loc. Pe langa asta mai ai si vreo 400 de sarbatori de pomenire a mortilor, care dau sens in bani bisericii.