Între vechi și nou

E primăvară, iar într-un sat din Ardeal, doi ciobani au ieșit pe câmp cu oile. La un moment dat, vin niște specialiști cu aparate sofisticate și încep să verifice temperatura solului, ca să le spună sătenilor când să planteze porumbul.

Cei doi ciobani, nedumeriți de ceea ce văd că se întamplă, se duc și-i întreabă pe străini ce fac. Specialiștii le spun că măsoara temperatura solului.

Uitânu-se mirat la ei, unul dintre ciobani le spune, apăsat:

– No, bine, mă, flăcăi, da ce vă trebe instrumente așa complicate? Stră-strămoșu meu, acum 150 de ani, măsura temperatura pământului și știa ezact când îi bine să semene cucuruzul.  

-Dar cum făcea, moșule, că doar nu existau pe atunci aparate de măsurat?

– Păi, iac-așa, își dădea izmenele în vine, se punea cu dosul pe pământ și știa dacă temperatura-i bună au ba, pentru semănat cucuruz… Amu, io văz că voi faceți cu capu’ ce făcea moșu meu amu 150 de ani cu dosul…