Iodul și rolul său pentru organism

La 29 noiembrie 1813, chimistul francez Bernard Courtois descoperă iodul, un oligoelement prezent în căntități mici în corpul uman, indispensabil în sinteza hormonilor tiroidieni.

 

Astăzi se împlinesc 208 ani de când Bernard Courtois, cunoscut și ca Barnard Courtois, (1777–1838) a descoperit iodul, un oligoelement esențial pentru organismul uman, indispensabil pentru sinteza hormonilor tiroidieni.

Pentru început vom sublinia că hormonul tiroidian (tiroxina) este constituit din 65% iod și de aceea, pentru a forma tiroxină, organismul are nevoie de iod. În esenţă, o „civilizaţie” este dependentă de iod și de tiroidă, iar așa cum spunea Constantin Parhon, în 1956, „Fără tiroidă, orice civilizaţie ar fi absentă”.

Lipsa de iod poate determina scăderea sintezei de hormoni tiroidieni și duce la tiromegalie, cunoscută și ca „gușă endemică” și la manifestări clinice de hipotiroidie (mixedem, nanism tiroidian, cretinism etc.), iar excesul de iod determină manifestări de hipertiroidie (exoftalmie, iritabilitate, hiperfagie, tulburări de ritm cardiac etc.).

Iodul este un anion cu greutate moleculară de 127, prescurtat 127I- și face parte din grupa a VII-a a tabelului lui Mendeleev, grupa halogenilor, care mai conţine câţiva compuși esenţiali vieţii precum fluor (19F), clor (35Cl) și brom (80B). Iodul se absoarbe în intestinul subţire, la nivelul celulelor epiteliale intestinale, numite intestinal epitelial cells 6 (IEC 6), sub formă de I-. Sediul absobţiei este acum dovedit la nivelul proteinei de membrană Na/I symporter (NIS).

 

Dezvoltarea normală a creierului este dependentă de existenţa unei tiroide fetale normale. Hormonii tiroidieni sunt esenţiali pentru dezvoltarea creierului unui făt.Nou născuții și sugarii sunt cei mai vulnerabili la lipsa iodului, leziunile fiind definitive în cazul lor. Din punct de vedere al sănătății publice, cele mai importante complicații ale deficitului de iod sunt alterarea ireversibilă a creierului și retardul mental care rezultă din insuficiența tiroidiană în cursul vieții fetale și postnatale precoce.

Mecanismul adaptativ nu poate suplini întotdeauna aportul subnormal de iod și apare o reducere a producției de hormoni – hipotiroidismul – mult mai frecvent la nou născuți și la sugari. Deficitul de iod este însă prevenibil prin corectarea acestuia la femei, înaintea sau în cursul sarcinii.

Hipotiroidismul tranzitor într-o perioadă critică a dezvoltării creierului – în perioada intrauterină și imediat după naștere – e responsabil de retardul mental endemic, frecvent la copii eutiroidieni (cu funcție tiroidiană normală) din zonele de gușă endemică. Chiar în zonele cu deficit ușor de iod, școlarii aparent sănătoși au adesea deficite psihointelectuale, de obicei subtile, dar uneori evidente.

 

Conform Organizatiei Mondiale a Sănătății (OMS), necesarul de iod este de 150 micrograme pentru adolescenți și adulți, 200 micrograme pentru femei însărcinate sau care alaptează, 90-120 micrograme pentru copii, 90 micrograme pentru sugari. Se pare că aportul optim ar fi de 200-300 micrograme /zi. Când aceste nevoi nu sunt satisfăcute apar o serie de anomalii funcționale și de dezvoltare, incluzând tulburări ale funcției tiroidiene, iar când deficitul este sever, gușa endemică, cretinism, scăderea fertilității.

În lume există zone geografice întinse în care aportul alimentar de iod este insuficient, ceea ce face ca populația să fie afectată de patologia indusă de deficitul iodat. Acesta sunt în general zonele muntoase, solul cel mai sarac în iod fiind cel care a fost un timp îndelungat acoperit de ghețarii din cuaternar, topirea acestora „spalând” iodul, astfel că el lipseste din pământ, din apă și vegetație.

Prin folosirea masivă de îngrășămintele chimice (nitraţi) însă, și multe zonele de câmpie din lume au devenit deficitare de iod în apă, astfel că și regiunile „ne-endemice” au devenit „endemice”. Ca urmare, Organizația Mondială a Sănătății a decis iodarea sării pentru toată populaţia lumii. Acţiunea a fost preluată și de România, în 1995, iar ulterior s-a decis, prin lege,  iodarea universală a sării destinate consumului uman, hranei animalelor și utilizării în industria alimentară.

 

Bolile induse de deficitul de iod afectează până la 1/5 din populația lumii și reprezintă o importantă problemă de sănătate publică. Deși această patologie poate fi prevenită prin suplimentarea adecvată cu iod a alimentației, ea continuă să apară din cauza unor limitări socioeconomice, culturale și politice care nu s-au raliat programelor de suplimentare cu iod, deși tratamentul acestor boli este mult mai costisitor decât prevenția lor.

Cea mai frecventă manifestare a deficitului de iod este gușa endemică, adică mărirea glandei tiroide. O regiune cu deficit pedoclimatic de iod va avea o incidență mai mare a acestei afecțiuni față de cele cu aport normal. Daca peste 5% din copiii de vârsta școlară dintr-o zonă geografică au guță, aceasta este considerată endemică. Prevalența gușii este influențată de vârstă și sex, fiind maximă la pubertate și în cursul perioadei fertile și mai frecventă la femei și fete după vârsta de 10 ani. În zonele cu endemie severă, gușa apare foarte devreme.

 

Gușa poate fi difuză – o mărire a glandei în totalitate – sau nodulară – cu unul sau mai multi noduli tiroidieni, iar dimensiunile sunt variabile, de la mărire ușoară, sesizabilă doar prin palpare, la guși voluminoase, vizibile de la distanță și care pot comprima vasele gâtului sau esofagul și pot devia traheea, producând tulburări funcționale. Gușa apare în zone cu deficit geoclimatic de iod în care se consumă alimente produse local. Ea este o adaptare în condițiile lipsei „materiei prime”, menită să conserve producția de hormoni tiroidieni în condiții neprielnice. La persoanele cu gușă endemică, mortalitatea prin cancer tiroidian este mai mare decât în rândul populației generale, din cauza incidenței mai mari a formelor mai agresive de carcinom, cum sunt cel folicular și cel anaplazic.

În zonele cu lipsă severă de iod, un număr mare de indivizi (până la 5-15% din populație) poate avea manifestări severe ale deficitului de iod, constând în alterări ireversibile ale dezvoltării intelectuale și fizice. Acestea sunt polimorfe și sunt grupate sub denumirea de „cretinism endemic”, cu două forme: forma predominant neurologică, cu surdomutitate, pareze – în special la nivelul membrelor inferioare -, tulburări de mers și echilibru asociate retardului mental și formă cu hipotiroidism sever în care predomina aspectul de hipotiroidism, cu tulburări severe de creștere și dezvoltare fizică și intelectuală. De aceea, femeile însărcinate sau care alaptează necesită un aport mai mare de iod. Acesta este inclus în preparate de tip multivitamine – multiminerale sau sub forma de preparat de iod (tablete). Sfatul medicului în aceste situații asigură o dezvoltare fizică și mai ales psihointelectuală normală a copiilor.

 

Endocrinologii Constantin Parhon și Ștefan Milcu au arătat că fenomenul clinic al lipsei de iod nu este localizat numai la tiroidă, mai ales atunci când apar cazuri de „cretinism” endemic, și au denumit fenomenul „distrofie endemică tireopată” (DET). De aceea, în anii ‘50 ai secolului trecut, în România a început un program de eradicare a DET, prin iodarea sării pentru regiunile „endemice” și administrarea de tablete de iodură de potasiu (KI) la gravide și la copiii de școală generală (7-14 ani).

Conform datelor Organizației Mondiale a Sănătății, problema deficitului de iod este rezolvată în majoritatea țărilor europene, printre care și România. Unsprezece țări europene au încă un aport insuficient de iod– deficit ușor în majoritatea cazurilor. Rezolvarea acestei probleme, mult mai ieftin și mai eficient de prevenit decât de tratat, se face prin iodarea sării, care conține 25-40 micrograme de iod la fiecare gram de sare. Conținutul alimentelor în iod – mai important în pește, ouă, carne, lapte – este redus, acesta neputând acoperi corespunzător nevoile.

Un argument despre necesitatea consumului de sare iodată și legătura dintre iod și dezvoltarea creierului este adus de o analiză privind locul nașterii laureaţilor Premiilor Nobel, care arată că 2/3 dintre ei s-au născut în regiuni maritime și oceanice. Or, se știe, marea conţine, pe lângă NaCl (banala sare), și NaI („sare iodată”).

 

SURSE DE IOD: Iodul ajunge în organism prin alimentaţie, în mod obișnuit (natural) prin apa care conţine iod. Iodul este prezent în cantitate suficientă în sol, dar el ajunge în apă numai dacă nu este legat de particulele existente în sol sau nu este legat de alte chimicale ce leagă iodul. Este prezent în cantități mari atât în plantele marine, cât și în animale, inclusiv moluștele, albinele și algele maro, care pot absorbi iodul din apa de mare. Asigurați-vă că includeți cantități bune de conserve de sardine, ton conservat, homar, stridii, scoici, cod, halibut, hering, somon, creveți în dietă. Alge, usturoi, fasole lima, semințe de susan, boabe de soia, verdeață și spanac sunt câteva din celelalte surse de iod.Sarea iodată este o altă sursă importantă, iar brutarii o adaugă în mod regulat iod la aluatul de pâine ca agent de stabilizare.

Frunzele de nuc și nucile verzi conțin cantități importante de iod, iar beneficiile iodului asupra sănătății și frumuseții cu siguranță sunt cunscute. Frunzele nucului au proprietăți dezinfectante și cicatrizante, ajutând la vindecarea eczemelor, rănilor și ulcerațiilor pielii. Spălatul părului cu o infuzie concentrată din frunze de nuc întărește rădăcina firului, stopând ruperea acestuia și îi coferă o strălucire deosebită.

ATENȚIE!: Tinctura sau soluția de iod este recomandată doar pentru uz extern, este periculos să fie ingerată! Dacă aveți un deficit de iod nu vă repeziți să vă cumpărați suplimente de la farmacie, consultați-vă cu medicul dumneavoastră care va dacă aveți nevoie de iod, mai ales dacă luați și medicamente antitiroidiene, deoarece iodul poate interfera cu aceste medicamente

 

Cele mai comune utilizări ale iodului, potrivit Centrului Medical al Universității din Maryland:

1. Expunerea la radiații. Iodura de potasiu a fost folosită pentru a ajuta persoanele expuse la radiații, prin efectul acesteia de reducere a acumulării dăunătoare a substanțelor radioactive din tiroidă. Cu toate acestea, s-a constatat că iodul poate fi de 4-7 ori mai eficient decât iodura de potasiu și este mult mai sănătos pentru organism.

2. Agent de sterilizare. Aproape toate produsele de sterilizare pentru organism conțin iod. Iodul este folosit cu succes în curățarea rănilor și chiar la purificarea apei, prin folosirea tabletelor cu iod sau a iodului lichid.

3. Previne apariția gușii. Dereglarea glandei tiroide duce la apariția așa-numitei „guși”. Pentru a preveni această dereglare, se recomandă să se administreze zilnic anumite doze de iod, în funcție de recomandarea medicului. Administrarea iodului duce la stimularea tiroidei și la mentinerea funcționării acesteia în parametri normali.

4. Stimulează metabolismul. Funcționarea necorespunzătoare a tiroidei poate încetini metabolismul organismului. Suplimentarea cu iod poate ajuta la o mai bună funcționare a glandei tiroide, care, la rândul său, ajută la reglarea metabolismului. Administrarea de iod ajută de asemenea, la menținerea căldurii organismului, echilibrarea ritmului cardiac, menținerea greutății corporale, precum și asigurarea sănătății sistemului digestiv.

5. Organisme dăunătoare. O soluție de iod poate fi utilă și în lupta cu microbii. Folosirea unui tonic cu iod sub formă de gargară este, de asemenea, util pentru tuse. Iodul poate acționa și ca un expectorant de mucus în anumite afecțiuni respiratorii.

6. Sănătatea sânilor. În prezent se desfășoară numeroase cercetări cu privire la rolul iodului în sănătatea sânilor și funcționarea acestora. Iodul este prezent în laptele matern și este transmis prin lapte copiilor, ajutând la creșterea și dezvoltarea acestora, cu condiția ca mamele care alaptează să nu aibă deficit de iod.

7. Sănătatea ovarelor. Mai multe cercetări confirmă legatura dintre lipsa de iod și problemele ovariene, cum ar fi chisturi sau capacitatea de reproducere.

8. Sănătatea neurologică. Copiii pot suferi de boli mintale și dizabilități din cauza lipsei de iod. Este important ca mamele să completeze, în funcție de recomandarea medicului pediatru, acest deficit, cu suplimente.

9. Vaginita. Spălăturile cu soluție cu iod pot fi făcute pentru reducerea iritării vaginale sau a mâncărimilor din zona genitală.

10. Sănătatea ochilor. Iodul este frecvent utilizat ca tratament pentru anumite afecțiuni oculare și este un protector natural împotriva radiațiilor UVB.

11. Sănătatea pielii și a părului. Iodul este un ajutor eficient pentru afecțiuni ale pielii cum ar fi acneea, precum și căderea părului. Dezvoltarea sănătoasă a pielii, dinților, unghiilor și oaselor sunt legate de nivelurile normale de iod.

12. Antioxidant puternic. Iodul este un antioxidant puternic, la fel de important ca și vitamina C pentru sângele din organism.