La mulți ani, Gheorghe!
În fiecare an, la 23 aprilie, creștinii îl praznuiesc pe Sfântul Mare Mucenic Gheorghe, purtătorul de biruință. Iconografia păstrează imaginea Sfântului Gheorghe călare pe un cal, străpungând cu sulița un balaur, sau într-o mantie roșie, culoare tradițională pentru un martir, dar și ca razboinic pedestru sau ca tribun militar în veșminte patriciene, cu o diademă metalică pe cap, cu o platoșă sub mantie, ținând o cruce în mana dreaptă și o sabie în stânga.
În anul 303, împăratul Dioclețian a dat un decret prin care toţi creştinii erau obligaţi să se lepede de credinţa în Hristos şi să se închine zeilor. Sfântul Gheorghe, pentru că nu a vrut să jertfească zeilor, a fost condamnat la moarte prin decapitare în anul 303, în ziua de 23 aprilie.
În tradiția populară Sfântul Gheorghe cunoscut și sub numele de Sângeorge, este considerat protector al naturii înverzite și al animalelor.
Peste un milion de români îşi serbează ziua numelui de Sfântul Gheorghe.
Tuturor celor ce poartă acest nume sau unul din derivatele sale, noi le dorim să fie sănătoși, plini de vitalitate, voie bună și de virtuți! La mulți ani!
Și pentru că numele Gheorghe se regăsește în sute de bancuri, să râdem astăzi, împreună cu ei:
Badea Gheorghe merge la oraș, la un doctor, cu o sarsana plină cu bunătăţi.
Intră în cabinet, o desface şi-l îmbie pe acesta:
– Da’ serviţi, domn’ doctor, îs bune, îs bio, îs de la ţară, îs iecologice!
Şi numai ce nu-i pune pe birou cârnaţi, caltaboşi, jumări, slană, brânză, mere, prune, ceapă, cartofi…
– Păi bine, măi Gheorghiţă, cum să iau toate astea fără bani?, întreabă doctorul, aparent jenat.
– Nicio problemă, zice Gheorghe scoţând portofelul din buzunar, am adus şi bani!
***
Vine televiziunea la badea Gheorghe, fruntașul satului, și-l întreabă:
-Ia spune bade, ce faci toata ziua?
-Păi… mă scol înainte de ivitul zorilor, rânesc la animale, le dau mâncare și apă, apoi vin în casă și rad o palincă.
-Măi, bade, uite, ca să arătăm că țăranul român este cultivat, în loc de rad o palincă spui „citesc ocarte”.
Badea gheorghe e de acord și se face o nouă înregistrare.
-Dimineața mă scol înainte de ivitul zorilor, rânesc la animale, le dau mâncare și apă, apoi vin în casă și citesc o carte. După-amiază fac io ce fac, mai citesc o carte; asta pâna mă întâlnesc cu pretenii și mergem împreună la bibliotecă și citim acolo la cărți pâna seara târziu, când vin muierile să ne ia acasă…
***
-Măi vecine, sunt obosit-mort!
-Da’ ce-ai pățit, mă Gheorghe?
-S-a luat unu’ de soră-mea și stătea cam la 10 km și m-am dus PE JOS, să-l bat.
-Aoleu, și te-ai întors tot pe jos?
-Nu, cu salvarea!…
***
Un tânar ardelean se întâlnește cu badea Gheorghe care era cu oile la păscut. Acesta se gândește să facă conversație și-l întreabă:
– Bade, dau oile lapte?
-Alea albe, da.
-Și… alea negre?
-Și alea negre…
-Da lână dau?
-Alea albe da.
-Păi și alea negre?
-Și alea negre.
-Atunci, de ce faci diferență între ele?
-Pentru că alea albe sunt ale mele.
-Și alea negre?
-Și alea negre…
***
Se duce moș Gheorghe la dentist și-ntreabă:
– Taică, soluție de dizolvat dinții, aveți?
– Tataie, lumea vine aici să-și pună dinții, nu să-i strice, răspunde doctorul. Da’ de ce-ți trebuie soluția?
– Uite taică, mi-am înghițit placa și de-o săptamăna, de câte ori ma duc la WC și-apoi dau să mă șterg, mă mușcă de degete..!
***
Merge badea Gheorghe la târg și aude că s-a deschis un magazin nou, cu unelte pt pădure. Se duce la magazin și cumpără o drujbă. Acasă, citește pe prospect că drujba poate tăia 100 de copaci pe zi. A doua zi se scoală la ora 6.00, se duce la pădure și începe a taia copacii. Taie… taie badea copaci, pâna la 22:00. Îi numără, erau doar 89.
Supărat a doua zi dimineață se scoală badea Gheorghe de la 5.00, se duce la pădure, se apucă de tăiat copaci, pâna pe la 23:00. Îi numără, erau 95.
Supărat, se duce badea la magazin și-i zice vânzătorului:
-Domnule, drujba asta nu este bună, în prospect scrie că taie 100 de copaci, dar eu nu am putut tăia cu ea decât 95. E stricată!
Ia vânzătorul drujba și încearcă să o pornească.
-Aaaaaaaaaaaaaaa are și motor!, zice badea…
