La poarta Raiului

Ajunge Stefan cel Mare la poarta Raiului si bate incetisor, dar nu-i raspunde nimeni. Bate cu pumnul, cu picioarele, nimic! Bate cu sabia si, intr-un final, apare Sf. Petru.

– Eu is Stefan, Domnul Moldovei, lasa-ma sa intru!

– Aoleu, zice Sf. Petru, pe tine nu te putem primi in Rai.

– Cum asa? Pai eu am aparat tara, am facut atat bine poporului si am ridicat atatea biserici si manastiri…

– Pai da. I-ai batut pe turci, pe tatari, pe polonezi, nu merge, prea multe batai, prea multa violenta…

Ofteaza Stefan si se aseaza pe un bolovan de pe langa poarta Raiului.

Trece o vreme, apare Mihai Viteazul. Bate la poarta Raiului si abia cand bate cu bardita lui iese Sf. Petru si ii explica si lui cum sta treaba:

– I-ai batut pe turci, pe aia, pe aia, prea multe batai, prea multa violenta! N-am ce sa-ti fac, stai pe afara. Intristat, Mihai il vede pe Stefan pe bolovan, se aseaza si el si incep sa stea de vorba.

Mai trece ceva vreme si in timp ce fostii domnitori depanau amintiri, la poarta Raiului apare o gasca de tinerei, tatuati, unu’ cu droguri, altu’ cu tigara-n gura, vreo doi cu femei, altii cu motociclete, cu X5-uri si cu amenzi in buzunar. Portile Raiului se deschid si toti intra.

Mihai Viteazul vede toata treaba, se supara si bate cu barda-n poarta Raiului. Iese Sf. Petru si Mihai il ia la intrebari:

– Cum asa? Noi, care am facut atatea pentru tarisoara asta, stam pe-afara, iar derbedeii astia, intra?

Calm, Sf. Petru ii raspunde:

– Dupa cum ti-am zis, Misule, la voi e vorba de prea multa violenta.

– Bine, da’ astia?

– Ei, astia-s nationala de fotbal a Romaniei… Ei nu bat pe nimeni, niciodata!