La… psiholog
Psihologul, investigând dacă pacientul are apetit normal, doarme bine și are chef de viață:
– Poftă de mâncare aveți?
– Uneori da, uneori nu…
– Și când nu aveți poftă de mâncare?
– După ce mănânc.
– Dar cu somnul, cum stați? Aveți insomnii, vă sculați obosit?
– Uneori da, alteori nu.
– Și când aveți insomnii sau vă sculați obosit?
– Insomnie am după ce dorm cam 12 ore, iar obosit mă scol după câte un chef de trei zile și trei nopți…
– Dar chef de viață aveți?
– Uneori da, alteori nu.
– Explicați…
– Păi, când iau salariul sau merg la petreceri, simt că trăiesc, dar când mi se termină banii și trebuie să merg la lucru, mi se cam termină entuziasmul…
***
O persoană cu bâlbism vine la psiholog.
Psihologul: – Va bâlbâiți tot timpul așa?
Pacientul: – Nu, doar când vorbesc!
***
Un ins, la psihanalist:
– Doctore, cred că sunt un câine!
– Ok, întinde-te pe canapea, să lucrăm.
– Nu am voie pe canapea!!
***
Doi psihologi serveau masa, în pauza unei conferințe.
Unul îl întreabă pe celălalt:
– Care a fost cel mai greu caz al tău?
– Un pacient care trăia într-o lume imaginară.
– Da???
– Da! Credea că are un unchi american care urmează să moară și îi va lăsa o avere fabuloasă. Nu mai făcea nimic altceva decât să aștepte o scrisoare de la un avocat, prin care să fie înștiințat de acest lucru. Opt ani m-am chinuit cu el, dar până la urma l-am vindecat!
– Wow! Și apoi ce evoluție a avut?
– Foarte bună! Mai ales de când a primit și acea scrisoare blestemată.
