Muzeul în aer liber „Tabara Măgura”, atracție turistică unică în sud-estul Europei, revalorizată de autoritățile buzoiene

15 iunie 2022 | 0 comentarii |

Consiliul Județean Buzău și Muzeul Județean de Istorie au făcut posibil ca proiectul sculptorului Gheorghe Coman, cel mai mare ansamblu arhitectural în aer liber din sud-estul Europei, să primească o nouă strălucire și să devină „Muzeul în aer liber-Tabăra Măgura”, atractiv pentru turiști.   

 

Sănătate curată și frumusețe cât vezi cu ochii! O binecuvântare a naturii și a lui Dumnezeu! Nu întâmplător, Mănăstirea Ciolanu și Schitul Cetățuia din apropiere conferă o stare aparte, o încărcătură spirituală care îți dă energie creatoare și pace lăuntrică în același timp!” – așa descria sculptorul Gheorghe Coman, nume reprezentativ al artei buzoiene și românești, rămas în istoria artei drept „părinteleTabărei de sculptură de la Măgura, tabără de creație pe care a organizat-o cu sprijinul Uniunii Artistilor Plastici din România și a coordonat-o în perioada 1970-1985.

Nu a fost primul proiect de acest fel din lume, dar este primul din România și cel mai mare de acest fel din Europa de Sud-Est și s-a născut dintr‑o iniţiativă temerară şi generoasă a sculptorului Gheorghe Coman, dar mai ales din dăruirea acestuia faţă de meşteşugul sculpturii şi de breasla sculptorilor, pentru a marca 16 secole de la prima atestare documentară a oraşului Buzău. A fost gândit astfel încât timp de 16 ani, 16 sculptori să vină anual pe dealul din vecinatatea mănăstirii Ciolanu și să sculpteze, timp de două luni, în blocuri de piatră aduse de pe dealurile comunei Măgura, de la care a și fost dat numele taberei, care este amplasată pe teritoriul comunei Tisău. Artiştilor nu li s-a impus o temă anume, lucru rar întâlnit în epocă. Fiecare cioplea în funcţie de blocul de piatră ce-i revenea prin tragere la sorţi, ajutaţi de cioplitorii în piatră din Măgura şi Ciuta și de artiștii consacrați. A fost o adevărată şcoală, a stârnit emulaţie şi, pentru multă vreme, a servit drept model, pentru multe generații de artiști.

 

Alexandru Anghel, muzeograf

Ignorată multă vreme de autorități și lăsată pradă intemperiilor naturii și indolenței unor turiști, Tabăra Măgura a intrat, în ultimii ani, într-un dureros proces de degradare. În 2015, când Consiliul Județean Buzău și Asociația „Forum Art” au marcat 45 de ani de la prima ediție a Taberei de sculptură Măgura, odată cu evocarea momentelor importante ale existenței acestui muzeu în aer liber și a artiștilor care i-au dat viață, s-a discutat și despre necesitatea revalorizării acestui ansamblu inedit de sculpturi și despre conservarea și protejarea lucrărilor.

În anul 2018 a fost demarat un amplu proces de reabilitare şi modernizare, care a fost timp de doi ani a fost blocat de pandemie, dar anul acestea, lucrările s-au reluat și au fost finalizate. Zona a fost igienizată, au fost montate camera de supraveghere, iar fiecare sculptură a primit un cod QR care, scanat cu telefonul mobil, oferă informaţii despre opera de artă și autorul ei. Îl regăsim aici pe Burebista, o lucrare emblematică a sculptorului Radu Aftenie, pentru tabăra de sculptură. E împământat, iese doar bustul afară, cu o singură mână, întinsă pe pământ. Mai sunt Mihai Viteazul, Constantin Brâncoveanu, Doamna Neaga, Vintilă Vodă, a exemplificat Alexandru Anghel, muzeograf.

 

Miercuri, 15 iunie 2022, „Tabăra Măgura” a fost reinaugurată de Consiliul Județean Buzău și Muzeul Județean de Istorie, sub numele de Muzeul în aer liber – Tabăra Măgura. Este de departe cel mai mare ansamblu arhitectural de acest gen din sud-estul Europei, compus din 256 de lucrări care se întind pe puţin peste 70.000 de metri pătraţi. Este un ansamblu sculptural împărţit în patru mari areale. Accesul este liber şi, din acest moment, este audio ghidat, dacă pot să spun aşa, pentru că nu s-a mai întâmplat niciodată până acum. La Măgura, fiecare lucrare beneficiază de un cod QR care odată scanat oferă informaţii multiple despre lucrare şi despre autor. Această reînnoire a Taberei Măgura a fost destul de complicată. A fost conceput un plan în patru paşi, pentru perioada 2018-2022. Am început cu analize şi culegeri de date foarte important despre Tabăra Măgura, iar an de an au fost realizate elementele de identitate vizuală. Au fost captate lucrările, care erau, la propriu, înghiţite de lăstăriş şi de tufişuri din pădure, au fost geo diferențiate, iar în 2019 a fost igienizată, parțial, zona. În 2020 și 2021 ne-am oprit, din motivele binecunoscute, dar în primele șase luni ale lui 2022 am realizat ceea ce trebuia făcut în doi ani”, a explicat Daniel Costache, directorul Muzeului Judeţean Buzău.

 

Daniel Costache

Directorul Muzeului Județean de Istorie Buzău, care a subliniat căastăzi, tabăra beneficiază de lucruri de care nu a beneficiat niciodată. Este vorba despre o modernizare a drumului de acces, de 400 şi ceva de metri lungime, despre toalete ecologice, despre coşuri de gunoi, despre pubele, despre cabine de pază, plus o serie de servicii pe care nu le-am avut până acum. În plus, avem iluminat ecologic în toată tabăra şi supraveghere video 24/24”.

După modernizare, pe perioada verii, în tabăra de sculptură de la Măgura vor avea loc mai multe evenimente menite să atragă cât mai mulţi turişti, de la concerte până la observaţii astronomice sau ateliere ştiinţifice. „În planul de valorificare muzeală al Taberei Măgura, în acest an avem prevăzut a se desfăşura aici un festival de muzică populară, observaţii astronomice şi totodată implementarea unui program numit „Weekend la Măgura” unde vom invita în special copiii, care vor putea să se joace și să simtă natura, să fie aproape de natură, dar și să afle istorii despre tabără şi legendele care le-au inspirat, să învețe câte ceva despre artă și despre istorie. Vom face acest lucru prin sau cu ajutorul unei serii de jocuri în aer liber pe care Muzeul Judeţean Buzău le-a primit prin donaţie”, a detaliat Daniel Costache.

 

Petre Emanoil Neagu, Danel Costache

Investiția a costat aproximativ 580.000 de lei și a fost asigurată de Consiliul Județean Buzău care, așa cum a subliniat președintele instituției, Petre Emanoil Neagu, a avut ca principal obiectiv „punerea în valoare a statuilor, drenajul zonei, asigurarea unor condiţii ok din punct de vedere al igienei, pază etc. devenind un muzeu în aer liber în adevăratul sens al cuvântului, așa cum nu multe zone din ţară şi chiar din Europa au în acest moment”.

Președintele CJ a subliniat că zona în care este amplasată Tabăra Măgura este „o zonă unde buzoienii, în general, la sfârşit de săptămână, ies la picnic și relaxare, dar este şi o zonă cu o încărcătură, dacă vreţi, spirituală, pentru că în apropiere avem Mănăstirea Ciolanu. Este o zonă tare dragă nouă buzoienilor şi încărcată de cultură şi artă. Aici ne aflăm pe locul unde o idee generoasă din anii ’70 a devenit un simbol al artei, culturii și civilizației din spațiul românesc. Aici, până în 1985, în fiecare vară veneau artiști și au făcut aceste minunăţii. Iacătă o altă idee, despre cum să facem să reinventăm acest loc mirific, s-a materializat şi iată că acolo unde cu bani puţini, dar cu multe idei şi foarte, foarte multă muncă, s-a dovedit că se poate face ceva. În fiecare vară, de acum încolo, şi nu numai, aici, cu siguranță se vor desfăşura tot felul de activităţi. Dar nu ne vom opri aici, vreau să facem şi o parcare pentru autocare, pentru a putea pune în valoare şi turismul”, a punctat preşedintele Neagu, care a ținut să aducă  „mulțumiri speciale Muzeului Județean Buzău pentru munca intensă” și tuturor partenerilor și colaboratorilor.

 

Gheorghe Coman (sursa foto sculptura.ro)

Ideea de a marca 16 secole de la prima atestare documentară a oraşului Buzău a fost lansată de Gheorghe Coman după ce, împreună cu Gheor­ghe Apostol, a avut mai întâi ideea de a marca momentul prin ceva unic și au ridicat Obeliscul din Crâng.

A ve­nit apoi Ceaușescu și au propus să facă o tabără unde să fie invitați, timp de 16 ediții, câte 16 artiști și să lase în urmă ceva unic. Așa s-au născut cele 256 de sculpturi. Am trăit momente unice aici. Orice aveam nevoie ni se punea la dispoziție: mâncare, țigări, vole, macarale… Asta datorită primului-secretar de atunci, care era un om deschis la minte și care îi băgase în priză pe toți din comunele din zonă. Ce vremuri! Acum nu se mai poate face așa ceva!“, declara sculptorul Emil Pricopescu, în anul 2012, cu ocazia reîn­tâlnirii cu cioplitorii de la Măgura și Ciuta, care mai erau în viață și care au oferit munca brută în Tabăra de la Măgura.

Așa s-a făcut că, an de an, din 1970 până în 1985, au fost aduse în poienile de la Măgura câte 16 blocuri de piatră, iar artiștii le trăgeau la sorți blocul pe care urmau să-l transforme în operă de artă. Intrau apoi în luptă talentul și creativitatea, iar pietrele prindeau viață, devenind personaje istorice, figuri umane sau scupturi abstracte care lasă privitorilor dreptul sau șansa de a le descoperi semnificația.

 

În cele 16 ediții ale taberei de creație în aer liber de la Măgura, 163 de artiști plastici consacrați și studenți ai Academiei de Arte (148 de sculptori şi 24 de sculptoriţe) au dăruit dealului încărcat de istorie și patrimoniului național un imens univers de opere unice, cioplite în piatră. În cele 256 de lucrări monumentale inspirate din legenedele istorice și populare, artiștii și-au pus sufletul și talentul creator într-o exprimare metamorfozată. Au atras admirația iubitprilor de artă, dar și a celor mai exigenți critici de artă din țară și din străinătate, care au apreciat că impresionantele sculpturi de la Măgura sunt adevărate capodopere pe care măreț le veghează Burebista lui Radu Aftenie, străjuit de Piatra de Izvor a lui Gheorghe Coman, cinstită de Tatal și Fiul lui George Apostu, în timp ce Gânditorul lui Cristian Breazu ne trimite către Omagiu lui Brâncuși adus de Laurențiu Mihail sau spre Icarul mitic al Lianei Acsinte.

Odată cu Măgura, taberele de sculptură au devenit un fenomen complex, conducând la conturarea unui profil artistic special al participanţilor, iar în acelaşi timp au solidarizat voinţe şi personalităţi distincte, în vederea unui scop comun: săvârşirea actul creator în spaţii neconvenţionale, la vedere, cu materialele zonei, într‑o perioadă delimitată de timp, actul creator devenind astfel un garant al armonizării naturii cu sculptura.

 

Nume de referinţă ale sculpturii româneşti moderne şi contemporane se leagă de primele ediţii ale Taberei de la Măgura, iar o parte dintre ei au devenit mentori pentru tinerii artişti, care nu se mai confruntaseră cu masivitatea şi rigorile unei pietre monumentale ce trebuia să devină lucrare de simpozion într‑o perioadă delimitată de timp, într‑un spaţiu de lucru total neconvenţional. Sculptorul Alexandru Nancu spunea într-un inteviu că la prima sa participare la o tabără de creaţie, care a fost chiar la Măgura, în 1984, s‑a simţit total dezorientat în faţa provocării pietrei. A reuşit să depăşească momentul critic cu ajutorul lui Mihai Istudor, sculptor cu experienţă, care l‑a îndrumat cu pricepere și răbdare, iar astfel a reușit să dea contur viziunii ce trebuia să prindă formă.

În toate cele 16 ediţiile ale taberei, sculptorii au fost găzduiţi la Mănăstirea Ciolanu, lăcaş de închinare definitoriu al zonei Buzăului, unde în august 2020, părintele Gamaliel Sima, împreună cu Jockey Clubul Român, au săvârșit o slujbă de pomenire a sculptorului Gheorghe Coman şi a celorlalți sculptori trecuţi la cele sfinte, dar care şi‑au legat numele de această tabără de creaţie: George Apostu, Mihai Istudor, Sava Stoianov, Mihai Cornel Stănescu, Dumitru Juravle, Gheorghe Coman, Alexandru Nancu, Nică Petre (Petre Bălănică), Alexandru Marchiş, Adrian Popovici, Nicolae Şaptefraţi, Liviu Russu, Petre Grajdeanu, Alexandru Călinescu Arghira, Vasile Ivan, Paul Vasilescu, Gheorghe Marcu, Alexandru Ciutureanu, Gheorghe Iliescu Călineşti, Grigore Patrichi, Pavel Bucur.

 

Gheorghe Coman (foto arhiva SB)

Gheorghe Coman (8 septembrie 1925-9 august 2005) s-a născut la Ploiești și a fost absolvent al Institutului de Artă „Nicolae Grigorescu” din București, membru fondator al Uniunii Artiștilor Plastici (UAP) din România (1950) și președinte al Filialelor UAP Ploiești (1951) și UAP Buzău (1968).

A fost creatorul și animatorul vestitei Tabere de sculptură „Măgura” din  județul Buzău, inițiativă care a avut un larg ecou și peste hotare. Sculpturile lui Gheorghe Coman, dedicate reprezentării unora dintre cele mai mari figuri ale istoriei și culturii naționale, ca și decorării spațiului urban, monahal și turistic sunt expuse la Ploiești, Buzău, Târgoviște etc. Începând din 1949, a participat la aproape toate expozițiile anuale, bienale și trienale organizate la București, precum și la expozițiile colective organizate pe plan local. A participat și la trei expoziții internaționale, la Praga (1962), Varșovia (1970) și Aberdeen (Scoția)-1992.

Pentru activitatea sa, cunoscutul sculptor a fost răsplătit cu numeroase premii și distincții, între care Premiul I pentru sculptură al UAP (1965), Ordinul Meritul Cultural (1971), Premiul pentru artă monumentală al UAP (1976) , Ordinul și Medalia Meritul Cultural în grad de comandor categoria C (2004).

Gheorghe Coman s-a remarcat, de asemenea, printr-un gest de mare probitate morală, refuzând o comandă foarte promițătoare pecuniar, de a reprezenta figura dominantă a așa-numitei ,,epoci de aur” – Nicolae Ceaușescu –, lucrare preluată ulterior de alt sculptor.

După 1989 a desfășurat și o susținută activitate publicistică.

 

GAERIE FOTO: Ciprian Sterian și Muzeul Județean Buzau

 

 


Adaugati un comentariu


 

*