Nimic nu pică din cer…
Un vechi proverb românesc spune că „Dumnezeu îți dă, dar nu-ți bagă și-n traistă”, sugerând că pentru orice obții în viață trebuie să depui un minim un efort… Iar o altă vorbă înțeleaptă ne spune că „nimic nu pică din cer”, amintindu-ne că dacă stai și te complaci într-o anumită situație, așteptând ca ceva mai bun să se întâmple de la sine, mai bine lucrezi pentru acel „ceva mai bun” și vei găsi pe cineva care să te ajute, care să-ți readucă zâmbetul!
Acum, în timp ce zâmbim, să ne gâdim de câte ori am vrut ceva, ne-am plâns că nu primim și am fost atât de ocupați cu primitul și cu văitatul, că am uitat să acționăm în direcția care ne-ar fi rezolvat problema…
Un individ care avea mare nevoiede bani, se roagă la Dumnezeu:
– Doamne ajută-mă să câștig la loto …
Nimic! A doua zi:
– Doamne ajută-mă să câștig la loto!…
Nimic. Și tot așa, zile la rând s-a rugat și… nimic, nici un câștig.
Apoi, omul s-a supărat și a zis:
– Doamne cred că nu exiști, te-am rugat să mă ajuti și pe mine și nu s-a întamplat nimic!
Atunci, o voce îi răspunse:
– Ba da, Ioane, te-am auzit, da’ du-te și tu și cumpără un bilet…
***
Satul era amenințat de viitură. Primarul a anunțat că satul trebuie evacuat, toată lumea alerga disperată să se salveze și să-și salveze bunurile din calea prăpădului, numai Ion, mai credincios din fire, nu se agita deloc.
Primarul vine la el și îl întreabă:
– Ce faci, Ioane? Nu vezi că vin apele peste noi?!? Hai cu noi, salvează-te!
– Nici nu mă gândesc! Eu stau aici cuminte, că mă salvează Dumnezeu…
Primarul pleacă, la fel și sătenii, iar șuvoaiele vin peste sat. Ion se urcă în podul casei și stă, și asteaptă… Vede la un moment dat niște doldați, cu o barcă de salvare, trecând pe lângă casa lui. Aceștia îl îndeamnă să coboare:
– Ce faci, Ioane, acolo sus? Sari în barcă, ai să te îneci!
– Nu… eu rămân aici! Dumnezeu e mare și puternic și mă va salva!
– Treaba ta!
Mai stă Ion ce mai stă, apele continuă să crească, așa că se urcă pe acoperiș. Un huruit puternic îl făcu să privească spre cer. Era un elicopter, iar pilotul îi făcea semn să prindă frânghia pe care i-o aruncase:
– Hai, Ioane, apucă-te de frânghie și salvează-te!
– Nu,nu-i cazul! Dumnezeu e mare și mă va salva!
– Mă, Ioane, ești nebun, hai odată, că te ia apa!
– Nici vorbă, Dumnezeu va avea grijă de mine…
Pleacă și elicopterul, apele continuă să crească, iar Ion moare înecat și ajunge în Rai. Ajuns la porțile Raiului, bate cu putere și cere să fie lăsat să vorbească cu Dumnezeu. Sfântul Petru îi spune:
– Ai fost întotdeauna cucernic, milos și iubitor, așa că Dumnezeu îți va acorda o audiență.
Ajuns în fața lui Dumnezeu, Ion este întrebat:
– Ai vrut să mă vezi, fiule?
– Da, Doamne, răspunde omul, sfios.
– Ei bine, care-i problema? Ai vreo întrebare?
– Păi… aș avea una. Știi, Doamne, eu întotdeauna am crezut că Vei avea grijă de mine. M-am rugat, atâta, ți-am acordat toată încrederea mea, de ce m-ai lăsat să mă înec, în loc să mă salvezi?!?
– Vezi tu, Ioane, a fost alegerea ta… Eu l-am trimis pe primar să te convingă să pleci. Când mă uit, tu erai tot acolo. Am trimis apoi șalupa în sprijinul tău, dar ai refuzat să te urci în ea. Când am văzut că ai urcat pe acoperiș, am trimis elicopterul la tine, dar nici atunci n-ai vrut să fii salvat…
