Papadia, doctorul care te vindeca fara cheltuieli

Banala papadie detoxifiaza organismul si este folosita in tratarea cu succes a alergiilor, acneei, dischineziei biliare, diabetului, hepatitei si chiar a unor formatiuni canceroase.

 

O explozie de banuti aurii si pufosi ne intampina in aceasta perioada. De cand iesim din casa, parca pentru ne dau binete si a ne invita sa fim sanatosi, veseli si optimisti. Ii vedem in spatiile verzi din jurul blocurilor, pe langa alei, in parcuri si chiar pe aleile pietrite, parca infruntand orice piedica si invitandu-ne sa le dam atentie. Se bucura de florile de papadie, caci despre ele vorbim astazi, mai ales copiii. Aproape fiecare mogaldeata are in mana cateva flori de papadie, fie pentru a le darui mamei care-i poarta de grija, fie pentru a se bucura pur si simplu, de primavara si de frumusetea ei, iar fetitele isi impletesc coronite pe care si le pun pe cap si de care foarte mandre…

De multe ori insa ignoram faptul ca aparent banala papadie, pe care o gasim peste tot, pana toamna tarziu, este una dintre cele mai puternice plante antioxidante si depurative de la noi. In scop terapeutic se folosesc mai ales frunzele, tulpinile si radacinile, dar si florile. Papadia contine uleiuri volatile, flavonoide, principii amare (taraxacina), clorofila, rezine, taninuri, colina, acid cafeic, vitamine C, B, A, D, minerale. Si unde mai pui ca nu trebuie decat sa culegi aceasta panta, gratis, sa o consumi cruda, in salate, sau uscata, in ceai, pentru ca ea sa-ti daruiasca mai multa sanatate decat te-ai fi gandit!

 

Papadia (Taraxacum officinale) este o planta erbacee din familia compozitelor, cu frunze lungi, crestate, dispuse aproape de sol si cu flori galbene, care creste de la campie pana in zona subalpina, in locuri insorite. Florile galbene sunt plasate pe tulpinile goale in interior. O data cu recoltarea, din tijele proaspete de papadie apare un suc alb-laptos cu puternic gust amar si efecte terapeutice deosebite. Dar efecte terapeutice sunt obtinute din intreaga planta: radacina, tijele proaspete, florile, frunzele sunt folosite integral pentru beneficiile lor.  Inainte de inflorire se recolteaza, de obicei, frunzele si mugurii, in timpul infloririi frunzele si florile,iar radaicinile, toamna tarziu.

Frunzele, tulpinile si radacinile papadiei ajuta la mobilizarea si eliminarea toxinelor din organism, intensifica tranzitul intestinal si cresc tonusul intregului organism. Ajuta la drenarea surplusului de apa din organism, pentru ca este un diuretic puternic, iar ceaiul de papadie are rezultate remarcabile in detoxifierea organismului, mai ales in perioadele de schimbare a anotimpului.

Iar din flori se poate obtine o dulceata delicioasa, care pe langa gustul deosebit mai are si proprietati curative.

 

Primele cercetari stiintifice din Europa asupra efectelor papadiei dateaza din prima jumatate a secolului XX. Experimente realizate pe animale au permis confirmarea, la acea vreme, a efectelor benefice ale acestei plante: cresterea cantitatii de urina eliminate, cresterea productiei de bila si in special efectelul antiinflamator. Si este recomandata ca medicament in toate afectiunile provocate de un dezechilibru glandular.

In 2006 a fost publicata o sinteza a unor lucrari care subliniaza informatiile obtinute pe modele celulare si pe animale. Acestea confirma virtutile antioxidante anticancerigene si antidiabetice ale papadiei si ale componentelor sale. Cateva teste clinice preliminare indica faptul ca unele preparate din papadie pot trata crampele intestinale, constipatia si diarea.

Nu a fost inca elucidat mecanismul ce sta la baza efectului diuretic al frunzelor de papadie. In schimb, prin continutul ridicat de potasiu, aceasta planta are avantajul ca nu provoaca pierderea de potasiu la nivelul rinichilor, conform studiilor efectuate pe animale.

 

Papadia este folosita cu succes in tratamentul unui numar mare de afectiuni.  Cu ajutorul ei, tinerii pot scapa de acnee fara alte tratamente cosmetice sau medicamentoase costisitoare, dar este extrem de eficienta si in tratarea alergiilor si altor boli de piele. Papadia este un „leac” indiscutabil si pentru indigestie, gastrita hipoacida, dischinezie biliara, constipatie atona. Un efect deosebit il are atat planta uscata cat si cea proaspata in tratamentul diabetului zaharat, in care are uneori efecte miraculoase.

In China, o varietate de papadie este folosita de mult timp pentru tratarea hepatitei, cancerului si a diverselor afectiuni ale glandei mamare (inflamatii, probleme legate de secretia laptelui, cancer de san) precum si pentru imbunatatirea rezistentei imunitare la infectiile cailor respiratorii. Folosirea papadiei este deja recunoscuta in numeroase farmacopei consacrate.

Papadia este un diuretic puternic si are o excelenta actiune depurativa. Prin componenta sa amara permite o mai buna functionare a ficatului si a vezicii biliare. Este, de asemenea, un coleretic, colagog, laxativ, stimuleaza peristaltismul tubului digestiv, secretia salivara, gastrica si intestinala. Este un foarte bun tonic amar.

 

Gratie continutului de colina (compus important in afectiunile hepatice), vitaminelor C, D si K precum si flavonoidelor si carotenoidelor, aceasta planta ajuta pe oricine sa-si pastreze energia, vitalitatea, sa aiba ficatul in forma si o vedere buna pana la varste inaintate.

De asemenea, prin proprietatile sale detoxifiante, tonifica si da un aspect sanatos pielii. Papadia este un adevarat depozit de vitamine, minerale si oligoelemente, frunzele proaspete fiind delicioase in salate. Papadia face parte din plantele cele mai bogate in provitamina A si lupta impotriva radicalilor liberi care duc la imbatranirea pielii. Frunzele de papadie contin potasiu, fier, calciu, cupru, siliciu si mangan, iar radacinile contin si principii amare, inulina, zaharuri complexe, substante care favorizeaza flora intestinala benefica, fiind eficienta impotriva constipatiei, anemiei si infectiilor.

De asemenea, papadia este bogata in calciu si magneziu si contine o catitate mare de vitamine din complexul B, ceea ce ii permite sa fie eficienta in tratarea infectiilor si in prevenirea anemiilor.

 

In scop terapeutic sunt folosite atat frunzele cat si radacinile de papadie. In scop diuretic se folosesc mai degraba frunzele, iar pentru tratarea afectiunilor hepatice (chiar si in cazuri extreme de ciroza) se folosesc radacinile.

Infuzia: se infuzeaza 4 pana la 10 g de frunze si radacini uscate in 150 ml de apa fierbinte, timp de 5 -10 minute. Se consuma cate 3 cesti pe zi, trateaza afectiunile stomacului, splinei si rinichilor, te scapa de anemie si poate ajuta la scaderea tensiunii arteriale, alina durerile reumatismale si artrita.

Decoctul din radacini: se fierb 3 -5 g de radacina intr-o cana de apa timp de 5 – 10 minute. Consumat de 3 ori pe zi, trateaza afectiunile ficatului si pancreasului si este cel mai bun laxativ.

Decoctul din tije, muguri sau frunze inlatura albeata corneei si indeparteaza pistruii si petele de pe fata.

Sucul: este un tonic puternic pentru ficatul lenes sau cu o functionalitate defectuoasa cauzata de alcool sau diete severe. Sucul rezultat la ruperea frunzelor si a tulpinii ajuta la disparitia negilor, dar si pentru prevenirea tulburarilor de vedere.

Tinctura: se pun cate 15-20 de picaturi intr-o cana cu apa care se bea de doua ori pe zi si are acelasi efect ca si ceaiul.

 

Frunzele de papadie sunt foarte bune in salate, dar se pot adauga si altor mancaruri, mai ales celor cu carne si peste.  Radacinile uscate si tocate marunt, se folosesc la prepararea unei excelente bauturi care poate inlocui cafeaua sau ceaiul. Dupa ce radacinile au fost curatate si spalate bine, se fierb in apa sarata cam 5-6 minute, apoi se pun la uscat.

Florile, eventual macinate, se adauga la ciorbe si salate orientale sau pot fi consumate prajite, ca adevarate delicatese. De asemenea, se pot folosi la prepararea dulcetii. Se strang aproximativ 400 de flori care se lasa in apa rece timp de o zi. Dupa ce au fost bine spalate, se amesteca cu o lingura de sare de lamaie sau 2 lamai taiate bucatele mici, inclusiv coaja. Amestecul se toarna intr-un vas de 0,5 litri plin cu apa clocotita, dupa care totul se fierbe timp de 15 minute. Se strecoara, se adauga 1 kg de zahar si se fierbe din nou pana se obtine o dulceata asemanatoare ca densitate si gust cu mierea de albine.

Proprietatile terapeutice miraculoase ale plantei se conserva foarte bine si cand aceasta este preparata sub forma de nectar. Intr-un borcan de 3 litri se pun straturi alternative de flori de papadie cu straturi de zahar tos, totul bine tasat pana ce intreaga masa devine compacta si aerul este eliminat complet. Produsul astfel obtinut se prezinta sub forma unui lichid brun, putin amarui, placut la gust, asemanator zaharului ars. Din acest nectar se consuma cate o lingurita pe zi, ca atare sau ca adaos la ceai sau alte bauturi nealcoolice.

 

Atentie: in cazul unor calculi biliari sau a obstructiei canalelor biliare trebuie consultat un specialist inainte de a consuma remedii pe abaza de papadie.

Constraindicatii: Papadia este contraindicata in cazul persoanelor suferinde de ulcer si gastrita, deoarece poate stimula secretia de acid gastric.

Persoanele alergice la plantele din familia Asteraceae (ex. margarete, cicoare) pot fi sensibile la papadie. De notat, insa, ca alergia la polenul acestor plante nu antreneaza in mod automat si alergia la alte parti ale plantei (frunze, radacini). Poate aparea insa o sensibilitate cutanata la contactul cu ceaiul de papadie.