Persoanele care prezintă cel puțin un simptom de Covid-19 pot solicita testarea
Aceasta este una dintre noile prevederi care intră în vigoare odată cu actualizarea definiției de caz pentru covid-19.
Institutul Național de sănătate Publică (INSP) a anunțat că a fost făcută o nouă actualizare a definiției de caz pentru Covid-19, stabilindu-se semnele şi simptomele pentru infectarea cu SARS-CoV-2, dar şi modul în care se stabilește un caz posibil, un caz probabil și un caz confirmat. Totodată, s-au modificat criteriile de laborator și s-a stabilit că diagnosticul poate fi stabilit atât prin test RT-PCR, cât și prin test antigenic rapid.
Conform noii definiți de caz, orice persoană care prezintă ce puțin unul din semnele și simptomele specifice Covid-19 poate solicita testarea în vederea confirmării diagnosticului. Simptomele menționate sunt tusea, febra, scurtarea respirației și debutul brusc al anosmiei, ageuziei sau disgeuziei.
Noua definiție mai prevede că testul rapid antigenic ar trebui efectuat în maxim 5 zile după data debutului sau în maxim 7 zile după data expunerii, iar dacă data expunerii nu este cunoscută, testul rapid antigenic ar trebui efectuat cât mai curând posibil. Confirmarea diagnosticului se face prin detecţia acidului nucleic sau a antigenului SARS-CoV-2 într-o probă biologică.
In documentul emis de INSP se mai precizează că orice persoană care întrunește criteriile clinice este considerată caz posibil, în timp ce caz probabil este orice persoană care întruneşte criteriile clinice şi care are legătură epidemiologică cu un caz confirmat sau orice persoană care întruneşte criteriile de diagnostic imagistic.
În același timp, orice persoană care întruneşte criteriile de laborator va fi considerată caz confirmat. Nu în ultimul rând, testarea devine obligatorie pentru toate persoanele considerate cazuri posibile.
S-au modificat și criteriile în funcție de care persoanele pot fi considerate contacți direcți ai unui pacient confirmat. Astfel, persoana care locuieşte în aceeaşi gospodărie cu un pacient cu Covid-19, cea care a avut contact fizic direct cu un caz confirmat și persoana care a avut contact direct neprotejat cu secreţii infecţioase ale unui pacient confirmat este considerată contact direct. Același lucru este valabil și pentru persoanele care au avut contact faţă în faţă cu un caz de Covid-19 la o distanţă mai mică de 2 metri şi cu o durată de cel puțin15 minute, cele care s-au aflat în aceeaşi încăpere, timp de minim 15 minute şi la o distanţă mai mică de 2 metri cu un caz confirmat, dar și pentru personalul medico-sanitar sau altă persoană care acordă îngrijire directă unui pacient cu Covid-19 sau o persoană din rândul personalului de laborator care manipulează probe recoltate de la un astfel de pacient, fără portul corect al echipamentului de protecţie.
INSP mai precizează că orice persoană care a purtat mască sau echipamentul de protecţie corespunzător şi a respectat distanţarea fizică nu este considerată contact direct.
Un caz de Covid-19 poate fi de origine comunitară sau asociat asistenţei medicale în funcţie de sursa de infectare. „Clasificarea cazurilor de Covid-19 ca infecţii asociate asistenţei medicale trebuie să ţină cont de perioadele de incubaţie cunoscute la acest moment, respectiv numărul de zile până la debutul simptomelor, sau până la testul de laborator pozitiv – indiferent care este primul – după admiterea într-o unitate sanitară în ziua 1, evaluarea sursei, prevalenţa Covid-19 în instituţie sau secţie, contactul cu cazuri cunoscute din comunitate sau din unitatea medicală, precum şi orice alte date care indică în mod plauzibil sursa infecţie” se mai arată în noua definiție de caz.
Decesul cu Covid-19 este definit ca decesul survenit la un pacient confirmat, cu excepţia situaţiilor în care există o altă cauză clară de deces care nu poate fi în relaţie cu boala şi la care nu a existat o perioadă de recuperare completă între boala şi momentul decesului. Decesul unui pacient confirmat nu poate fi atribuit unei boli pre-existente iar Covid-19 trebuie raportat ca şi cauză a decesului, independent de condiţiile medicale pre-existente care se suspectează că au favorizat evoluţia severă a bolii.
