Povesti terapeutice: „Palatul de argint”

O noua poveste am sa va spun astazi, dragi copii, de ziua voastra. Am sa va spun mai intai La Multi Ani!, urandu-va sa cresteti mari, sa fiti sanatosi si sa deveniti intelepti.

Asadar, a fost odata ca niciodata, ca  daca nu ar fi fost nu s-ar fi povestit. A fost o lume minunata  – LUMEA  POVESTILOR – ce ne incanta si astazi copilaria.

Nu exista lume mai frumoasa, mai sincera si mai curata decat aceasta lume a povestilor, cu personajele ei de neuitat. Din aceasta lume nemuritoare, de vis, vin si cei trei fratiori iepurasi: Iepurica, Iepuran si Iepurila, prietenii nostri.

Ei traiau fericiti, asa cum v-am mai spus, la marginea unei paduri milenare, in care stapani de veacuri erau stejarii cei falnici si-n care la fiece pas intalneai tot felul de minuni colorate ce-ti luau ochii prin zborul lor catre imaginatia flamanda si curioasa nevoie mare.

 

In mijlocul padurii cu stejari scorburosi si zbarciti de trecerea anilor, intr-o poiana larga si luminoasa, se afla cea mai mare minune, PALATUL  DE  ARGINT. Sclipea precum o stea calauzitoare catre alte lumi, iar stapanul lui era un Print tanar, de o frumusete si o bunatate rara. Iar Printul traia o iubire neimplinita, cu Zeita padurii – o frumusete diafana ce depaseste orice inchipuire, coborata din lumea zeilor. Ea ocrotea padurea de duhurile rele si, impreuna cu slujitorul ei credincios, Duhul padurii, purta de grija tuturor vietatilor ce salasluiesc in padure, ingrijindu-se ca nimic sa nu le lipseasca. Printre cei protejati se numarau si cei trei fratiori iepurasi, ce traiesc la marginea padurii, departe de parintii lor, plecati la munca in strainatate.

 

Iubirea dintre Printul din Palatul de argint si Zeita padurii era nemarginita. Asa ca intr-o zi, Zeita s-a hotarat si a urcat pe Muntele Olimp, la curtea lui Zeus, Imparatul zeilor, tatal ei, pentru a-i cere voie sa se marite cu iubitul ei, Printul cel frumos. Zeus, care era cel mai intelept dintre zei, a stat o clipa pe ganduri si, vazand dragostea puternica dintre cei doi, i-a spus ca el nu o va impiedica, numai ca trebuie sa stie ca daca va face acest pas isi va pierde puterile si va deveni o muritoare ca toti muritorii, caci in vremea aceea zeii erau nemuritori.

Zeita a fost foarte mahnita la auzul spuselor tatalui ei, caci devenind o muritoare de rand, si-ar fi trait iubirea alaturi de print, dar nu ar mai fi putut sa-i ajute ca pana atunci pe locuitorii padurii, la care tinea atat de mult.

 

A mers, asadar, sa-i povesteasca si iubitului ei, Printul, cum stau lucrurile. Acesta, la randul sau, a fost surprins de ceea ce a auzit si i-a spus ca iubirea lui pentru ea va fi aceeasi, indiferent ce ea va hotari. Zeita, cu toata gingasia, l-a rugat pe print sa o inteleaga si sa-i lase un timp sa se mai gandeasca.

– Pana atunci, te rog pastreaza-mi iubirea in inima ta! Sa dansam acelasi dans si sa cantam acelasi cantec al iubirii vesnice – i-a spus ea, caci il iubea nespus de mult pe tanarul Print, cu toata fiinta si sufletul sau neprihanit.

Bietul Print a trait un moment delicat, era precum o masca ce cu un ochi radea si se bucura de iubirea ce i-o poarta Zeita, iar cu celalalt plangea, caci nu stia ce va hotari iubita sa la care tinea ca la lumina ochilor sai si a carei imagine si parfum suav il insoteau la tot pasul. Hotari insa sa dea o petrecere in cinstea iubitei sale, Zeita, pentru a dansa si a canta impreuna iubirea vesnica. Si a decis Printul sa fie o petrecere cum nu se mai vazuse prin acele locuri, cu bucate rafinate, alese pe spranceana, cu menestreli si artisti din toate colturile lumii, la care sa invite toti locuitorii padurii, de la mic la mare.

 

Intr-una din zile, Iepurica cel nazdravan ajunse vesel acasa si le spuse fratiorilor sai ca venind de la scoala, caci era un elev silitor, pe drum a intalnit o caleasca trasa de patru cai albi inspumati, cu ciucuri de argint, in care calatorea Printul cel frumos din Paltul de argint. Iar acesta i-a invitat si pe ei sa participe la petrecerea ce o va da in cinstea iubitei sale, Zeita padurii. Petrecere unde vor fi prezenti o multime de menestreli si artisti de circ, printre care si cei trei menestreli celebri de la curtea Regelui Soare, Clownul cel roscovan, Cimpanzeii acrobati, Nevastuica ce zboara pe ghiulea, Magicianul cel negru si, cum pe vremea aceea toata lumea credea in vraji, curiozitatea era maxima.

Mult s-au bucurat fratiorii de invitatia primita, caci de mult nu mai fusese o astfel de petrecere in padure. Iepuran, inteleptul familiei, le atrase atentia ca la o asemenea petrecere nu se cade sa intarzie si va trebui sa plece din vreme, caci e cale lunga de batut pana la Palatul de argint din mijlocul padurii.

 

In ziua petrecerii, dupa ce se primenira si imbracara hainele de sarbatoare, prietenii nostri iepurasii pornira, plini de nerabdare, spre curtea Printului. Odata ajunsi aici au gasit instalata o scena imensa, cu lumini raspandite de reflectoare in toate culorile si o multime de lume. Erau prezente toate vietuitoarele padurii, atrase de maretul eveniment.

Turcoaica Ghiuzem vindea la o taraba rahat proaspat, cu apa rece. Ceva mai incolo, mos Ion – morarul, vindea placinte „poale-n brau”. Pe partea cealalta, tanti Luta, cu zambet larg si strungareta, vindea floricele de porumb si vata de zahar. Langa ea era Ianis, grecul de la Poiana Largului, care vindea acadele frumos colorate. Toata lumea era vesela, iar Bufonul Printului, un pitic pistruiat, se agita prin multime sarind de colo colo si facand tot felul de giumbuslucuri, ca sa distreze toti musafirii.

Printul si Zeita sa, inconjurati de o suita de paji imbracati in straie albe, si-au facut aparitia in balconul Palatului, in ropotele de aplauze ale multimii. Nu trecu mult si batu gongul, iar pe scena scaldata in lumina cazu o ploaie de confeti multicolore si incepu spectacolul.  Si poate se mai distreaza si astazi, daca n-or fi obosit…

Si uite asa incalecai pe o sa si va spusei povestea mea. Iar cat timp noi vom trage un pui de somn, viata continua in lumea minunata a povestilor, iar intr-o alta zi, dintr-o alta poveste, vom afla ce s-a mai intamplat cu prietenii nostri iepurasii.