Predispoziția genetică, cel mai nou secret al unei căsnicii reușite

Cercetătorii Universității Yale din Statele Unite au constatat că prezența unei variații genetice la unul sau la ambii parteneri poate influența pe termen lung fericirea și armonia în cuplu.

Oxitocina, cunoscută ca „Hormonul dragostei” sau ca „Hormonul stării de bine” este, se pare, cheia unei căsătorii reușite, care poate să dureze chiar până la sfârșitul vieții. Acest hormon este secretat de glanda hipofiză, situată la nivelul creierului, sub hipotalamus, iar rolul său este deosebit de vast, de la producerea excitației sexuale până la inducerea contracțiilor în timpul nașterii. Beneficiile sale se manifestă însă cu pisosință în plan sentimental.

În urma unui studiu efectuat pe 178 de cupluri căsătorite, cu parteneri având vârste cuprinse între 37 şi 90 de ani, cercetători de la Universitatea Yale confirmă că în oxitocină se află secretul unei relații conjugale fericite. Oamenii de știință spun că „modul în care ne simţim în relaţiile noastre cele mai apropiate este influenţat și de alți factori decât de experienţele comune cu partenerii noştri de-a lungul timpului. În căsătorie, oamenii sunt de asemenea influenţaţi de predispoziţiile lor genetice şi ale partenerului lor”, așa cum subiniază autorul principal al studiului, profesorul  Joan Monin. 

Cuplurile care au participat la studiul coordonat de acesta au fost chestionate despre sentimentele lor privind siguranţa şi satisfacţia în căsnicie, fiecare participant furnizând și un eşantion de salivă pentru testare genetică. S-a descoperit astfel că atunci când cel puţin un partener a avut o variaţie genetică a receptorului de oxitocină, cunoscută ca genotipul GG, cuplul a avut atât satisfacţie cât şi sentimente de siguranţă mai mari în căsnicie, spre deosebire de cuplurile cu genotipuri diferite.

Cercetătorii de la Yale au mai constatat că persoanele cu genotipul GG sunt mai puţin susceptibile să prezinte un ataşament anxios în căsătorie. Ataşamentul anxios a fost definit ca fiind un tip de insecuritate în relaţii, provocat de experienţele din trecut cu rudele apropiate şi cu partenerii, asociat cu o valoare scăzută a stimei de sine, o sensibilitate ridicată la respingere şi un comportament de căutare a aprobării.

Studiul mai arată că, împreună, genotipurile GG ale unui cuplu reprezintă aproximativ 4% din variaţia satisfacţiei conjugale și, deşi este un procent mic, impactul poate fi semnificativ în reușita pe termen lung a unei căsnicii.

Potrivit unui studiu anterior, desfășurat la Universitatea New Mexico din Albuquerque, oxitocina are un rol deosebit de important și în perioadele de criză amoroasă. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că oxitocina este eliberată de creier și în perioadele de impas sentimental, în încercarea de refacere a relației dintre parteneri.

Autorii studiului au avut sub observație două grupuri de voluntari adulți, unul format din 75 de cupluri din Statele Unite ale Americii, iar cel de-al doilea, din 148 de persoane din Norvegia, care nu erau implicate într-o relație. Participanții la studiu au fost rugați să se gândească la partenerul lor sau la cum și-ar dori să fie acesta într-o relație, iar nivelul de oxitocină a fost măsurat atât înainte, cât și după sarcinile de gândire atribuite pe parcursul testelor.

Oamenii de stiinta au constatat ca participanții care simțeau că se implică foarte mult în relația lor amoroasă aveau un nivel mai mare de oxitocină.

La evaluarea simultană a nivelului de oxitocină al partenerilor, cercetătorii au descoperit că cei care erau mai implicați în relație aveau un nivel de oxitocină peste medie, ceea ce sugerează că odată cu încercarea de reconstruire a legăturii amoroase crește nivelul de oxitocină.

Autorii studiului sunt de parere că aceste constatări susțin teoria investiției emoționale în relațiile romantice, iar atunci când intervin momentele de criză pe plan amoros, creierul identifică vulnerabiltățile și lucrează la consolidarea relației.

Dawn Maslar, profesoară de biologie, cercetător și expert în „știința dragostei”, spune că odată cu creșterea nivelului de oxitocină, partenerul devine mai etic, compătimitor și mai iubitor, ceea ce „biologic vorbind, este un lucru excelent”, pentru că în acest fel crește atașamentul.