Printul Charles, implicat in lupta anticancer
Crengutele de tisa recoltate din gradinile sale de la Highgrove House sunt folosite la fabricarea unor medicamente cu efect impresionant in tratarea mai multor tipuri de cancer.
Printul Charles, mostenitorul coroanei Marii Britanii, care detine un intreg sat si in Romania, a aderat la un proiect prin care crengutele de tisa recoltate din gradinile sale de la Highgrove House , din comitatul Gloucestershire, vor fi transformate in medicamente contra mai multor tipuri de cancer, informeaza dailymail.co.uk.
In acest an, aproximativ 380 de kilograme de crengute de tisa, recoltate din arborii care se afla pe proprietatea printului britanic, vor fi utilizate la fabricarea unor medicamente contra cancerului mamar, ovarian, pulmonar si altor tipuri de cancer care sunt asociate cu SIDA.
Medicamentele sunt produse de Limehurst, o mica firma din Chichester, care foloseste crengutele de tisa in tratamentele anticancer de peste doua decenii.
In acest proiect sunt implicate peste 4.000 de gradini publice si private, iar gradinile de la Highgrove House participa pentru prima data. Primele crengutele de tisa au fost taiate chiar de printul Charles, cunoscut ca un adept al homeopatiei si al tratamentelor naturiste.
Anumite specii de tisa, inclusiv cele din gradinile Highgrove House, contin „taxina”, molecule anticancer concentrate in frunzele aflate la varfurile crengilor. Aceste molecule au functie antimitotica, impiedicand celulele sa se multiplice si oprind astfel cresterea tesuturilor tumorale la pacientii diagnosticati cu cancer. Studiile au aratat ca cele mai bune rezultate se obtin in tratarea cancerului ovarian.
Crengutele de tisa trebuie sa fie recoltate intr-o anumita perioada a anului, din iunie pana in septembrie, cand are loc un nou ciclu de crestere, cand concentratiile de substanta activa sunt mari.
Cetina de tisa este folosita si pentru inhalatii si pentru bai la picioare. Experienta romanilor din Apuseni, Bucovina si Maramures confirma eficienta tisei in tratarea unor boli canceroase, a afectiunilor respiratorii si a gripei. Cetina verde si proaspata de tisa se pune intr-un vas curat, peste care se toarna apa fierbinte si se fac inhalatii cu aburii care rezulta. Se sta cu capul deasupra vasului, sub un prosop, atata timp cat bolnavul rezista. Dupa inhalatie, apa calda cu cetina se toarna intr-un lighean in care se tin picioarele, care se maseaza, pentru ca substantele dizolvate in apa sa patrunda prin pielea talpilor, in organism, astfel aducand ameliorari si chiar vindecari ale cancerului si bolilor respiratorii.
Arborele de tisa era considerat in vremuri stravechi, arbore sacru. Insotitoare a mortii vreme de secole, in prezent, tisa si-a schimbat rolul. Efectul antileucemic si antitumoral al taxinelor, descoperit mai intai in scoarta si apoi in frunzele ei, a permis, dupa 30 de ani de cercetari, producerea unui medicament revolutionar – Taxolul. In prezent, acest medicament este utilizat in tratarea cancerului de ovare, de san, de plamani, de esofag si impotriva sarcomului Kaposi, legat de SIDA.
Istoria taxolului a debutat in 1958, cu un program de prospectare chimica, la Institutul American al Cancerului (NCI), in cadrul caruia a fost analizat efectul antileucemic a mii de plante. In 1963 au fost remarcate efectele extractelor din scoarta de tisa din zona Pacificului. In 1971, substanta activa este identificata si denumita paclitaxel. Modul de actiune este explicat In 1979 se explica modul in care actioneaza: substanta impiedica formarea fasciculului necesar diviziunii celulare, astfel ca celula moare fara a se diviza. Acest fapt a dus la aparitia unei noi clase de medicamente anticanceroase.
Incepand din 1983, tisa europeana este inclusa in cercetari, in mod special in Franta. Chimistii descopera ca taxolul este produs partial in frunze (taxana), inainte de a-si termina formarea. Daca substanta-minune s-ar fi aflat in coaja, ar fi trebuit sacrificati 23 de milioane de arbori. Numai in Statele Unite mor anual 50.000 de femei din cauza cancerului de san sau ovarian.
Invelisul carnos al semintelor se manca, iar ramurelele erau folosite pentru alungarea duhurilor rele. Trebuie stiut insa ca tisa este in aceeasi masura un arbore funerar, care imprastie moartea prin otrava continuta in el, dar si un simbol al nemuririi, prin frunzele sale vesnic verzi. Pericolul cel mai mare se afla in ace, mai ales iarna, cand otrava continuta in ele isi dubleaza efectul, atacand inima si putand provoca sufocarea. Toxicitatea arborelui de tisa este determinata de un alcaloid numit taxina si de un glicozid cunoscut sub numele de taxacatina.
Boabele ajunse la culoarea rosu intens, cu miezul gelatinos, sunt insa comestibile, au gustul dulceag, chiar placut, dar cele necoapte sunt toxice.
Arborele de tisa creste incet (aproximativ 10 cm/an), atinge inaltimi medii de 10-12 metri si incepe sa fructifice abia la aproximativ 30 de ani, ajungand la maturitate in 1000 de ani. Lemnul sau este foarte pretios si s-a folosit intensiv in constructii si in confectionarea unor obiecte de artizanat, dar exploatarea irationala a facut ca numarul exemplarelor de tisa sa scada foarte mult. In Romania o mai intalnim in special ca arbust ornamental si doar sporadic in Muntii Apuseni, Muntii Bucegi, Muntii Latoritei, Muntii Buzaului, Masivul Ceahlau, Muntii Banatului si Maramures, fiind vazuta pe stanci ca forme izolate sau in palcuri in apropierea padurilor de fag. De aceea a fost declarata monument al naturii si este ocrotita prin lege.
