REPORTAJUL DE DUMINICA: A fi femeie, o terapie de viata

Nu pot ocoli perioada aceasta in care femeia este felicitata, apreciata, mai des laudata, mangaiata, readusa in actualitate, pusa in rama chiar, ridicata in slavi, cand i se ofera o libertate neasteptata, cand tot ce ii este in jur ii este dedicat. Sunt zilele in care femeia isi arata parca altfel valoarea, impuls pe care ea insasi il da vietii, sanatatea care ii invaluie trupul si sufletul si care ii da puterea sa fie centrul universului pentru cel putin o persoana, copilul ei. De-a lungul istoriei au existat femei care au influentat destine, au decis soarta unor tari sau conducatori si au ramas ca  simboluri pentru generatiile viitoare. 

8 martie este o zi dedicata tuturor femeilor, mame sau nu, femei simple sau femei de cariera. In trecut, ziua aceasta este asociata cu miscarea comunista si socialista. Pe 8 martie 1857 si mai apoi in 1908, femeile newyorkeze se revoltau impotriva patronatului din confectii. Doreau salarii mai mari, drept la vot si program de lucru mai scurt. Pe 28 februarie 1909, ele au fost atacate de politie. Prima Zi Internationala a Femeii a fost pe 19 mai 1911 in Germania, cand regele Prusiei a evitat o revolta armata dand drept la vot femeilor, iar tarile comuniste au luat repede modelul pentru a face propaganda, iar pana in 1965 a fost data mereu exemplu femeia muncitoare. Adunarea Generala a ONU a recunoscut oficial aceasta zi ca Ziua Natiunilor Unite pentru Drepturile Femeilor si Pace Internationala in 1975. In prezent, ziua aceasta este adoptata din ce in ce de mai multe tari din lume, care isi omagiaza femeile.

 

In Romania, simbolul zilei de 8 martie a devenit mai mult un prilej pentru inzecit vanzarile de flori si ciocolata, oferite oricarei femei doar pentru simplul fapt ca este femeie, pe cand in alte zone ale pamantului este prilej pentru a cere drepturi pentru femei, egalitate cu barbatii si emancipare. Motive suficiente pentru ca femeia sa arate ca poate sa se descurce pe propriile picioare. In afara grandorii buchetului de flori, de cele mai multe ori cumparat de nevoie si mai rar din suflet, barbatii nu fac gesturi asemanatoare cu cele din istorie. Astazi, 9 martie, femeia reintra in anonimatul celor cel putin 364 de zile in care doar ea stie cat de valoroasa este si cat de mult ar trebui apreciata. Am stat cateva zile sa ma gandesc daca ar merita sa scriu astazi despre femei care isi pierd calitatea aceasta in fata vietii, recurgand la fapte necinstite, sau sa scriu despre un careu de femei care ne pot inspira pur si simplu sa mergem mai departe.

 

Am ales pana la urma un singur exemplu. Pe 26 mai 2013 va invitam Pe culmile Buzaului, zona care sta sub Penteleu si se oglindeste in radacinile lacului Siriu. Va faceam atunci cunostinta cu o munteanca apriga din satul Bontu Mare. In fapt, un catun pe care ea a reusit sa-l uneasca si pentru care primul ministru Calin Popescu Tariceanu, in 2005, a avut de dat raspunsuri la intrebarile acestei femei. De ce nu au drum, de ce casele de jos le sunt inundate, de ce nimeni nu se intereseaza de ei, de ce primarul ocoleste mana de circa 200 de oameni din sat? De ce? O parte dintre oameni au fost stramutati. Fara drum de acces auto sunt si in prezent oamenii, iar traiul acolo este ca o poveste cu finalul scris inca de la inceput.

Femeia se numeste Aglaia Manailescu. Astazi revin asupra acestui personaj pentru ca este exemplul femeiii care te poate face sa mergi mai departe. Are un singur moto de viata, pe care l-a spus si celor patru copii ai sai Haideti, mai, sa iesim din randul prostilor!  Si asa i-a convins pe sateni sa care, cu spatele, saci cu piatra si sa-si repare singuri podul si drumul de acces, dar si sa-i uneasca in jurul acelora din comunitate care au de ridicat, tot cu spatele, o casa, sau de ajutat vreun copil la treburi de-ale vietii. Tanti Aglaia are un magnetism aparte.

 

I s-a dus buhul, pana la Muzeul Satului din Bucuresti. Asta pentru ca a avut ambitia sa adune peste 150 de costume populare pe care le-a asezat intr-un muzeu, primul privat din judetul Buzau, despre care ani de zile autoritatile noastre din domeniu nu au avut curajul sa afle.

Mai in gluma mai in serios, oamenii din sat ii spun doamna primar. Numai ca, femeia care sta sa dea gata 70 de ani de viata nu are ganduri de facut politica, ci de combatut primari cu fapte concrete, din sat. Si-a castigat acest drept, pentru ca a adus pe lume patru copii si a construit cinci case dintre care una este a ei, pentru batranete. Pe tanti Aglaia, indiferent daca este iarna sau vara o gasesti la munca. Imi spune de fiecare data ca daca trece pe drum si vede un cui sau un laturoi de lemn, se apleaca si il ridica, il duce acasa pentru ca ii gaseste repede intrebuintare. Are o forta pe care nu am reusit sa o gasesc in atatia ani de presa la nici o alta femeie pe care mi-a fost dat sa o intalnesc.

 

La fel ca modelele pornite din SUA, femeia exemplu din Bontu Mare tot un fel de revoltata este, atata vreme cat are curajul sa ia de guler un prim ministru si sa-i ceara raspunsuri legate nu de ea, ci de comunitatea in care traieste dintotdeauna. Le fel patesc si primarii care se afla la carma comunei Siriu, numai ca responsabilitatea acestora este mai redusa, iar indiferenta factorilor locali se vede in calitatea drumului de acces in sat. Vorbim despre Bontu Mare ca despre satul in care nu a mai urcat o masina de zeci de ani, caruta fiind cel mai modern mijloc de transport.

A mai reusit ceva tanti Aglaia. Si-a pus casa la dispozitia calatorilor care au cerut ceva de mancare. Oua cumpara de la vecina X, lapte de la vecina Y, cate o pasare de la vecina Z si asa a stimulat oamenii sa produca, oferindu-le satisfactia utilitatii in varf de munte. Este interesant sa mergi cateva minute sus, la Bontu, la tanti Aglaia, pentru a regandi pe baza sistemului de idei al unei taranci simple dar extrem de bine organizata, viata in intregimea ei. Trebuie doar sa asculti ceea ce spune.

 

Devii motivat, multumit pana peste masura ca Dumnezeu te tine sanatos si nu stai la pat, asteptand lingura de ciorba de la vreo femeie platita sa aiba grija de tine. Intelegi ca viata este o inlantuire fireasca de vrute si nevrute din care trebuie sa culegi fericirea, altfel in zadar astepti marele moment cand te loveste, direct, marea bucurie a vietii.

Aglaia Manailescu are o alta optica asupra vietii, poate nascuta din greutatile indurate in ani. Despre ambitia acestei muntence as putea sa scriu pagini intregi, insa este bine sa urcati in satul ei, sa o cautati cumva pentru a va gasi poate propriile raspusnuri la ceea ce ne ofera fiecare zi. Numai ca acolo, dupa ce o intalniti pe tanti Aglaia, nu aveti sansa sa fiti nefericit sau sa respirati in jurul ei negativism, deznadejde sau invidie. Femeia aceasta parca le simte si le anhileaza imediat, fara sovaiala. Simpla ei invitatie la a sta de vorba despre ce mai facem este un motiv nu de descusut omul, ci de intremat, de oferit ganduri frumoase, sanatoase, sfaturi despre cat de sanatos si simplu mananca ei, muntenii.

 

Niste frunze grase numite laptucuta, planta care creste numai pe marginea lacurilor de munte, date intr-un clocot si mai apoi tocate in ciorba cu zarzavat mai sarac, pentru ca, de, suntem la munte unde rosia e scumpa in orice anotimp, dar cu lapte acru, ca e din belsug, in loc de apa este considerata cea mai sanatoasa mancare de pe pamant, iar Aglaia Manailescu povesteste reteta intr-un hohot de ras. A avut musafiri celebri, precum Marioara Murarescu sau Benone Sinulescu, care au fost serviti cu aceasta ciorba si au zis si ei ca e un deliciu.

La fiecare revedere a acestei muntence ma impresioneaza forta si vivacitatea ei, dar mai ales rosul permanent din obraji. E semnul sanatatii trupesti la o femeie cu sufletul extrem de sanatos!

E exemplul meu de femeie care ar trebui laudata in fiecare an, de 8 martie!

Puteam sa optez pentru doamnele de la catedra, dar obiceiul instituit tot de perioada comunista de a le oferi lor primele flori si cadouri m-a retinut!

Puteam sa scriu despre cadrele medicale, insa tot femeia din popor are celebritatea asigurata, indiferent daca este simpla taranca ce aduna oamenii in jurul ei, fierarita, pastravarita, sculptorita, femeia care vinde lumanari in biserica sau cea care creste pasari si animale in ograda…