REPORTAJUL DE DUMINICA: Familia, intr-un concept mai larg

20 septembrie 2015 | 0 comentarii |
Familia Amurtel

Familia Amurtel

Definitia familiei pare a fi una singura, in dictionar, dar realitatea ne ofera variate definiri ale acestei notiuni. Pentru cativa tineri si copiii aflati intr-o casa aparte, familia este alcatuita din frati si surori care nu au acelasi sange, dar si dintr-o Mami aparte si cateva doamne care ii invata bune maniere, sa manance si sa scrie, limbi straine, dar si sa taie lemne sau cine stie cate si mai cate…

Niciunul dintre copii nu este frate in acte cu altul, insa fratia pe care Mami Cornelia Fischer a dezvoltat-o in realitate este mai presus de orice nevoie a vietii cotidiene, de orice necaz sau bucurie.

Aceasta familie cere sa te revada si tu nu poti decat sa fii bucuros ca ai fost ales sa faci parte dintr-o familie care ti-a deschis aripile, dupa cum are sa-mi spuna ceva mai tarziu Timea, copilul de odinioara, adultul de astazi pentru care Elvetia este tara in care ea insasi are acum o altfel de familie, un sot, o casa si un loc de munca bine platit, plus limba germana care ii taie din romana in care s-a nascut.

 

Casa Amurtel

Casa Amurtel

Mergem astazi la Panatau. Uitasem unde se afla, in judetul Buzau, comuna aceasta. Drumurile sunt atat de despicate incat cu greu retii cum este la Panatau. Auzi putine fapte si stii putini oameni dinaceasta zona de munte. Nu ca nu detii dorinta, ci pentru ca oamenii de aici isi stiu bine locul si nu vor sa devina atat de publici prin activitatea lor.

Comuna este frumoasa si vestita prin oamenii ei gospodari si prin Familia Amurtel. Intrebi in sat unde este casa Amurtel, casa Familiei Amurtel. Oricine iti spune ca in capatul primei pante de langa Primarie este o casa intre case.

In trei minute ajungem la casa, de fapt la casele impodobite cu baloane, semn ca aici este acum sarbatoare. Pe un panou scrie, de mana, ca de 20 de ani se afla aici copii a caror soarta a fost decisa chiar de catre cei care le-au dat nastere. Nu intru in povestea fiecarui copil pentru a vedea daca si cum a fost abandonat de parinti, mai degraba vreau sa vad cum e familia aceasta, ajunsa celebra.

 

Magda, Timi si Ionut

Magda, Timi si Ionut

O doamna trecuta de 60 de ani, sper sa nu gresesc, de o eleganta simpla, rafinata, ajunge agale langa mine, dar nu-mi deranjeaza tihna interviului cu Magdalena. Este primul copil crescut in casa de la Panatau, care a ajuns sa aiba la randul ei un copil. „Am venit aici la sapte ani. Am stat 20 de ani. Am plecat mai apoi la Bucuresti, sa-mi iau soarta in maini, iar patru ani am stat cu chirie. Mi-am cautat parintii, am fost in Ungaria. Venisera, ce-i drept, si ei aici la Panatau, dar am vrut eu sa-i caut. In Ungaria mi-am gasit un sot. Este din Bacau si locuim acolo amandoi. Am si eu o familie, de cinci ani, si am si o fetita. Sotul meu lucreaza la padure, eu deocamdata nu lucrez. Stiti cum este aici?… daca as vrea sa uit de familia din spatele meu nu as putea, pentru ca le aud vocile mereu in urechi. Aici am invatat sa scriu, am facut liceul la Nehoiu unde  am luat si bacalaureatul, iar de la cei care au avut grija de noi am invatat limbi straine. Asa am invatat eu limba engleza… de la strainii care, de fapt, ne sustin pe noi”…

 

Mami Cornelia Fiscehr

Mami Cornelia Fiscehr

Magda, caci asa o striga toti in curte, arunca o privire calda doamnei mai in varsta care se vede ca nu este romanca. Zambeste si saluta degajat… A venit din Elvetia, sa vada copiii carora acum le poarta de grija. „Multumesc mult ca m-ati invitat sa discutam. Sunt din Zurich si in 1992 am venit in Romania, cu Asociatia Amurtel, sa facem un proiect pentru copiii abandonati. Primul copil a sosit in casuta de tip familial in 1995 si, incepand de atunci, Familia Amurtel a devenit casa pentru 22 de copii. Aici avem numai copii veniti prin filiera statului. Din Harghita, Covasna…sase copii si doi tineri adulti cu dizabilitati sunt acum in casa. Alti trei tineri beneficiaza de programul Vistara al asociatiei, care le acorda suport pentru integrarea lor in societate si le asigura tranzitia catre o viata independenta. Lucram si cu judetul Buzau acum. Relatia cu autoritatile este mult mai buna ca la inceput. S-a deschis si usa si mintea si colaboram cu ONG-urile foarte bine. Viitorul este ca ONG-ul sa fie sustinut in tara aceasta. Mai ales ca nu mai sunt foarte multi bani din strainatate. Profitam reciproc. Astazi sunt extrem de fericita ca am ajuns la 20 de ani de cand consolidam acest concept. Au venit azi, «acasa», toti copiii… Din Romania, Elvetia… din Bacau, Suceava… de peste tot. Nu vreau sa ma laud, dar sunt toti copiii care au stat vreodata aici, plus oamenii cu care am reusit sa le purtam de grija. Ii multumesc lui Dumnezeu ca am reusit! Ziua este frumoasa si oamenii veseli”, spune Cornelia Fisher, doamna eleganta care a lasat in urma cu atata timp viata confortabila de asistenta medicala in Elvetia, pentru a alcatui o familie in Romania, pentru copiii altora.

 

Didi si Timea

Timea si Didi

Eu nu am reusit sa vad cati copii care au crescut in Casa Amurtel sunt in curte, pentru ca fiecare venise cu perechea din viata reala, cu noua familie pe care aici au invata cum sa si-o intemeieze. In jurul meu apar oameni fel si fel. Cei mai tineri, din casa sau care au stat candva aici se imbartiseaza cu multa bucurie, exact ca intre frati. Nu auzi limba romana vorbindu-se decat intre ei. Rar. In rest, engleza si germana. Copiii stiu si vor sa le faca pe plac strainilor faini care, an de an, pun de o parte si pentru ei. Astazi, la 20 de ani de existenta a Casei Amurtel, care creste copii la Panatau, ei multumesc acestora. „Didi ma numesc si sunt presedinta Asociatiei Amurtel. Sunt din SUA si de 10 ani sunt in Romania. Viata e lunga si nu stiu daca raman sau nu in tara aceasta. Noi avem acest centru de plasament, iar jos, in comuna, avem un centru de zi- Izvorul Sperantei, unde mananca, zilnic, 65 de copii din sat si care invata sa-si organizeze bine timpul si isi fac temele. Avem un personal foarte creativ si implicat in viata copiilor. Chiar este ca o familie aici. Noi suntem bucurosi ca sunt toti aici si ca le suntem aproape, asa cum de fapt am construit aceasta casa, calda si mereu langa sufletul copiilor”.

 

Timea si sotul ei au venit din Elvetia

Timea si sotul ei au venit din Elvetia

Trece putin timp si o cunosc pe Timea. Curtea intreaga s-a luminat cand a intrat ea, impreuna cu sotul, strain. Timea e vesela si, plina de emotie sa vada daca in casa mai este galagie, ca odinioara. „Mi-am deschis larg aripile si am plecat cat de departe am putut. Mi s-a oferit sansa sa plec in Elvetia si nu m-am gandit deloc ce sa fac, ci am plecat. Sunt bine. Muncesc. Am un sot si o sunt pe picioarele mele. Nu vreau sa spun cum si de ce am ajuns aici, insa spun ca familia aceasta imi va ramane mereu in suflet. Am venit cu mare bucurie sa-i vad”, imi spune Timea care pleaca, in scurt, caci o asteapta repetia unor pasi de dans, un mars pentru care trebuie sa se si costumeze. O asculta pe Mami la repetitii si ii spune atunci cand nu e de acord cu ea. Poate ca aici este si dezlegarea misterului familie moderne care se infiripa in Casa Amurtel.

Copiii de aici invata sa aiba singuri grija de ei, sa dramuiasca banii si orice resursa, sa se descurce, sa invete, sa comunice intre ei si cu comunitatea, sa ia decizii – sa fie oameni, imi spune doamna Albu, directoarea Liceului Radu Vladescu din Patarlagele, care adauga ca unul dintre copiii de aici e clasa a XI-a la liceu si nu e vreo diferenta intre el si restul elevilor din unitate. Se integreaza bine.

 

Mami a devenit "bunica"

Mami Cornelia – “bunica”

Plec din casa copiilor care invata sa fie oameni, de la straini.In Familia Amurtel  au crescut acesti copii, iar azi, aproape jumatate dintre ei sunt tineri adulti, multi integrati cu succes in societate, intr-un mediu de lucru sau intr-o relatie pe termen lung, ducand o viata independenta si cu impliniri. Am devenit chiar bunici, una din tinerele noastre a nascut o fetita minunata!”, imi spune doamna Fisher.

In Casa Amurtel de la Panatau exista un concept deschis, bazat pe puterea de a sti ce inseamna sa fii, mai presus de orice, un om iubitor si corect. Arunc o privire in curtea copiilor de odinioara, care se strang in brate poate cu mai multa iubire chiar decat fratii de sange. Isi spun repede povestile proprii si intreaba de Mami, aceasta doamna care nu este romanca, dar care din 1995 incoace, cand inaugura primul centru de plasament de tip familial din judetul Buzau, scrie pentru noi, cei impamantenit in reguli si canoane, temeri si neputinte, o lectie pe care ar trebui s-o invatam pe de rost.

 

GALERIE FOTO:

 


Adaugati un comentariu


 

*