REPORTAJUL DE DUMINICA: Intre doi mosi, un porc

Dam spor sanatatii in aceasta luna cu sufletul, dar si din bucata de carne pe care o agonisim pe masa de sarbatoare, din picatura de vin pe care o asezonam si din prajitura delicioasa de la final.

E vremea, in primul rand, ca sufletul sa se deschida si sa-si dea singur prilej de fericire speciala.

Decembrie este cea mai frumoasa luna din an, poate cea mai grea, dar si cea mai satisfacatoare.

Terminam un 2014 tumultos, care ar vrea parca sa muste si din urmatorul an. Facem cruce nefericirilor, cum ar zice intaiul ales interimar al judetului, si mergem mai departe.

Dar, pana atunci, stam locului o clipa, pentru ca dupa Mos Nicolae cel care ne-a oferit lectia blandetii si a invatarii sa daruim, pana la celalalt Mos, Craciun, care isi umple sacul sau macar arunca ceva in el numai cat sa faca obiceiul, avem treaba cu neferictul porc.

 

In judetul Buzau se sacrifica intre peste 50.000 de porci, spun fermieri mari si mici, plus inca vreo cateva zeci de tone de carne se cumpara din hipermarketuri. Iar buzoienii vor sa fie in rand cu lumea si… fac si ei cozi la de toate. Cautam astazi, de fapt, sa luam pulsul porcului, al vinului si al prajiturii care joi ne vor face o zi minunata.

In Piata Centrala a orasului Buzau, mai bine nu intri zilele acestea, decat sa ai curaj sa te asezi la vreo coada. Pe deasupra oamenilor vezi putin din preturi. 14 lei kilogramul de pulpa de porc, cea mai cumparata parte din porc.

Ies din piata repede, insa fac cale intoarsa pentru ca masa de sarbatoare are musai carnati, iar reteta lor este asa – trei capatani de usturoi, o lingurita de sare, trei-patru ardei iuti sau o lingurita de boia, cimbru si piper dupa gust, la un kilogram de carne de porc tocata.

 

La taraba il gasim pe Gheorghe Mogalna, din Tisau. Omul produce in luna decembrie prune uscate, fie oparite si uscate, fie uscate si afumate, si acum, spre sarbatori, boia iute. O lingurita costa un leu. Are acasa, la Tisau, o gradina de 1200 de metri patrati in care pune numai ardei iute. Ii culege de doua-trei ori sau chiar mai multe, dupa cum are norocul. Pe la inceput de decembrie, le da coditele jos si, din cei mai frumosi isi pastreaza seminte pentru rasadul pe care-l planteaza in gradina in 2015.

Este boia pura si nu amestec cu faina sau caramida despre care nu de putine ori s-au plans cumparatorii care au fost pacaliti. Omul imi spune ca unui cunoscut de peste zece ani (si-acum, eu va spun voua, ca-mi sunteti prieteni), ca boiaua adevarata se cunoaste dupa culoarea pe care o lasa pe borcan. Daca ramane rosu, e buna si pura, daca marginile raman albe si curate, atunci are adaos de ceva. Sase lingurite si plec. Una este si pentru sarmale.

 

Trec si pe la sarboaicele din Dorobanti, care au taraba in Piata Centrala, si iau cimbru. La legatura. 5 lei o tufa maricica. Sineta, batrana familei Serdin, spune ca decembrie este si luna lor, a urmasilor bulgarilor si sarbilor care au venit candva la Buzau.

Candva, cum ar spune Viorel Francu de la Biblioteca Judeteana Vasile Voiculescu, pe la sfarsitul secolului al XVII-lea, bulgarii si sarbii, alungati de cotropitori din tarile lor, veneau cu carutele spre tara noastra. In zona Buzaului au mers pe firul raului cu acelasi nume, pana la Sapoca. In carute aveau si legume si zarzavaturi, implicit seminte, din ceea ce cultivau la ei acasa. Asta au facut si la noi. Mai mult, ne-au invatat si pe noi sa cultivam legume.

Anual, fie pe 17, fie spre 20 decembrie, urmasii sarbilor si ai bulgarilor din Buzau, putini la numar, isi aduc aminte de origini si au obiceiul sa prepare mancaruri de acasa. Fac turkmenic – o mancare cu toate legumele toamnei si carne, fac placinta de branza cu foaie subtire si se bucura impreuna. Nu uita insa nici de sarmalute, carnati, caltabosi, toba sau piftie, de Craciun. Si mai petrec, o data.

 

Dupa cimbru si portia de istorie, dau fuga spre ferma de porci. Pretul spre abator pleaca de la 5 lei, la persoana fizica de la 7,5 lei. Si oamenii s-au invatat sa cumpere si din ferma. La Verguleasa intra tot timpul masini.

Oamenii vor porci la maxim 100 de kilograme.

Acasa la crescator, in zona Galbinasi, porcul nu se da mai jos de 10 lei kg. Taranul tine la pret si risca sa ramana cu porcul in cotet. I-a dat, ce-i drept, numai boabe bune, porumb, dar si pretul e poate cat sunca de pe spate. Taranii jura insa ca si-au luat rase de carne si vand marfa buna.

Anul acesta se poarta ferma. Criza da pe spate orice calitate. Ca atare, sa ne multumim cu cele doua-trei sute de lei care raman in portofel si care intregesc, in fapt, sirul bucatelor si bauturilor necesare pe masa de Craciun.

 

Ies din ferma si caut vinaria. Sau poate ca e meritat, buzoianca fiind, sa merg tot spre Statiunea de la Pietroasele. Vinul universitar are preturi studentesti, spune inginerul Valentin Tuchila care ne invata ca Tamaioasa Romaneasca merge cu desertul de la masa de Craciun, Rieslingul si Feteasca Alba cu soriciul si bucatele de inceput de masa, iar Feteasca Neagra si Merlotul cu nemaipomenita friptura. Nu pot sa cumpar din toate. Aleg medalita Tamaioasa si Feteasca Neagra, o dragoste la prima vedere care ma urmareste de circa un an si pe care incerc sa o recomand pentru ca zona noastra Dealu Mare e celebra, totusi pentru bunele vinuri rosii.

Cumpatare. Vinul are calitati si in mentinerea sanatatii, iar chinezii il cauta pe cel de la Pietroasa pentru resveratrolul din pahar.

Specialistii recomanda, mai ales la zi de sarbatoare, maxim patru pahare cu vin pentru intreaga zi. Suficient si nici nu altereaza buna stare de sanatate.

 

Ce lipseste? Greu drumul acesta de agonisire… sufocant, chiar, dar hai sa terminam! Mergem la Nelu Cornovac, cofetar de 50 de ani pe piata buzoiana, sa-i auzim sfatul pentru prajitura de Craciun.

As vrea un vis de ciocolata sau de frisca. Ascult, insa. Se poarta crema jofre. O crema scumpa, dar si foarte buna. Merita! O punem pe un strat si pe un altul, o alta crema, de fructe. Mandarine si visine. Peste toate, o frisca naturala.

Ciocolata e belgiana, iar de cacao au avut grija olandezii.

E vremea sa cerem portii de cate 100 de grame si sa nu abuzam peste doua , de fiecare…

 

Craciunul inseamna si familie si cadouri. Pana acolo, uitam sa taiem porcul! Traditional sau prin asomare? Mai toti, traditional.

Familia Tutunea din Vintila Voda tot asa il face in fiecare an. Cateva paie peste porcul parlit mai intai cu flacara de la butelie. Mai apoi, spune batranul Vasile, soriciul nu se razuieste la maxim, ci doar cat sa se ia ultima mizerie. Apoi se da cu sare, practic se freaca, dupa care se pune o patura curata, cat sa-l abureasca, sa se inmoaie. Imediat se trece la degustat soriciul.

Mesterii moderni taie pe spate porcul si mai apoi pe latime, fasii-fasii. Cei mai multi gospodari, cel putin din cati porci am vazut in acest an taiati, aleg sa-l taie macelareste, adica in patru mari bucati si mai apoi aleg carnea, fie pentru pastrat la congelator, fie pentru afumat, fie pentru pus la topit, pentru untura. Porcul, imi spune partea tanara, sub 30 de ani, inseamna familie.

 

Am uitat, trebuie sa merg si prin magazine. Asta, pentru ca de Craciun primim si daruim cadouri. Dumneavoastra v-ati facut aceasta lectie? De cativa lei, luati ceva, celor apropiati. Le incarca sufletul cu acea fericire pe care doar cu aceasta ocazie o traieste fiecare!

Si nu uitati, pana la al doilea Mos, avem porcul si starea de bine pe care, mie cel putin, mi-o da cel mai clar mirosul de cetina din casa si luminile din brad.

Pana la urmatoarea intalnire, nu uitati de traditii, ele apropie oamenii, ii fac mai buni si mai communicativi, ii impaca s-i fac mai veseli, mai fericiti…

Eu va doresc un Craciun Fericit alaturi de familie si prieteni!