REPORTAJUL DE DUMINICA: Lapte medicinal de la Vulcanii Noroiosi

Un reportaj de iarna, la 7 grade Celsius, cu plus. O impresie. In fapt, sus, la cinci kilometri de Vulcanii Noroiosi sunt… de cel putin doua ori mai putine. Asa simte obrazul. Vantul ia cu el respiratia si vorbele. Le duce acolo de unde nu le mai poti culege nicicand. Doar in amintire.

Zapada mai sta doar in cateva cuibare, adunata pe dupa mogaldete de pamant sau pe sub vreo coasta facuta artificial de oamenii locului. E atat de tare, incat isi da o alta definitie. Aparatul foto fuge si el din mana si nu in cautarea panoramei minunate, ci dus de acelasi vant. Trag, repede, cateva cadre, caci apar personajele principale.

Un baiat cu un fes mare, indesat bine pe cap, deschide usa unui saivan nou. Capre albe, unele cu pete albe si cu umbre negre, maro chiar si cu dunga pronuntata pe spate, intocmai ca magarii, ies la soare. Sa nu uite mersul, are sa spuna mai tarziu, stapanul lor.

 

Pentru ca vantul devine neserios, caut cu privirea intreaga proprietate privata a lui Laurentiu Militaru. Un loc bine asezat deasupra satelor Plescoi, Plesesti si Berca. Nici nu iti vine sa crezi ca exista asa un loc frumos la cativa kilometri de orasul Buzau. In fapt, la baza e celebrul cartier „Primaverii” din comuna Berca – zona de boom imobiliar in anii 2007-2009. Zona este impanzita de case aratoase, placute, primitoare, unele cu spatiu modest in jur, altele cu suprafata mare cat o livada, case cu cate doua-trei masini in curte, piscina si gratare imense – cam cat o casuta. Insasi strada e Primaverii.

Sunt insa aici si case locuite de oameni modesti, muncitori, dar si case ale investitorilor de pe Vale sau dinspre Buzau.

Dimineata, la bariera din Berca e coada imensa de masini care cauta drumul orasului catre o alta zi de munca. Navetistii ruralizati ani de zile in urma. Ei au ridicat bugetul comunei Berca, dar si numarul de locuitori care au inca domiciliul pe oras.

 

Sa revenim sus, la Laurentiu Militaru. Trebuie sa vina si el. Intre timp analizez turma. Mai ales gospodaria, stana. Curat, domnule, curat! Constructii noi, simple, capre curate si frumoase. Apar tantosi tapii, de soi strain. Francezi la origine. Sunt celebrii Zannen si Alpin. Caprele sunt relaxate de soarele care incearca sa faca el cunoscute cele 7 grade C prognozate pentru zona Buzaului, de catre meteorologi. Se vede clar ca omul cu stana si-a croit prin forte prorpii drumul din gura satului si pana la stana. Vreo patru sute de mteri sa tot fie. In jur, zero vegetatie. Niste smocuri ciudate doar.

Are timp suficient vantul sa arda buzele si sa rapuna obrazul pana cand apare domnul acesta. Este tipul ciobanului modern. Apare pe platoul croit artificial, cu o masina puternica, neagra, cum ii sta bine ciobanului din vremurile noastre. Nu sta el cu caprele la pascut, ca sa fie intrutotul cioban, insa tot asa ii spunem, pentru ca e seful turmei.

 

Laurentiu are 38 de ani. Are cartea de munca la un spital din judetul Buzau, insa incearca sa produca si cate ceva pentru el si familia lui, dar si pentru comunitate. A reusit, de trei ani de cand a inceput sa puna bazele acestei stane.

Locul este minunat. E si aproape de casa, dar si la poalele Vulcanilor Noroiosi, iar solul respecta calitatile din rezervatie. E saraturat cu vegetatie saraca. Numai ca, in zona celor 30 de ha de rezervatie naturala a Vulcanilor Noroiosi si pana aproape de comuna Maracineni, spun specialistii, se pastreaza calitatile sarate ale solului, deci vegetatia saraca apare mai la vale, spre oras, dar si cea medicinala, ocrotita.

Oamenii din zonele aceastea, de zeci de ani isi fac garduri naturale… din gardurarita, o planta pe care doar pe conurile Vulcanilor o gasesti spinoasa, gata sa se apere de intemperii, dar prezentand o floare alba sau roz extrem de frumoasa. Pe dealurile bogate in adancuri in gaze si petrol apar insa si tufe bogate de catina si gherghina.

 

Turma de capre isi pastreaza calmul si se bucura de soare. Nu ies din curte la mersul zilnic de frumusete. Laurentiu Militaru intra printre capre, ca pentru o verificare scurta a starii lor de sanatate. Cateva oi, dintr-o rasa aparte al carei nume l-am uitat, stau prietenoase printre capre.  Incep discutia cu Laurentiu Militaru, tanarul de 38 de ani care nu mai vrea sa astepte ziua de salariu, ci vrea sa fie propriul sef, sa produca. Acest lucru mi-a placut foarte mult.  Incep anul cu o bucurie pe jumatate… a fatat vaca un tauras. E de crescut si de sacrificat. Atat. E o vegetatie saraca aici. E buna insa pentru lapte. Iese altfel branza. Putin mai sarata. Mai ales fata de branza de camp. Eu nu am nici un gram de branza. Asta inseamna ca s-a vandut toata, a fost buna, dar e problema cu piata de desfacere. Eu mi-am facut clienti care vin la stana,  zilnic sau la doua-trei zile, si cumpara branza. La noi, de curand a intrat pe piata branza de capra. Eu am 200 de capre. Originile sunt de la Carpatina romaneasca. 50 la suta metise sunt. Cu Zannen si Alpina Frantuzeasca. Am ridicat lactatia in acest fel. Acestea frantuzesti au lapte mai tot anul, nici nu se intarca aproape. Deja incepem sa avem 50-60 iezi. Normal, caprele fata in martie, dar noi dam tapii la imperecheat  in august-septembrie, ca sa avem iezi si de Paste.

 

Omul e pus pe treaba. Daca i-am analiza varsta, am zice ca tinerii ca el inca mai asteapta ceva, ceva care sa vina de sus, din neant, sa le salveze existenta. Laurentiu Militaru insa, isi tine soarta in propriile maini.

Clientul vine la stana, gusta branza si cumpara. Au venit si le-a placut. Si au revenit. Deci, le-a placut. Si noi mancam acasa. Sotia face cu paste, dimineata mancam cu ceva rece. Am cativa clienti care o consuma in loc de paine. La masa, in loc sa consume paine, mananca un cas proaspat de capra. Anul acesta, sincer, pe iarna, au fost clienti care mi-au adus cutii pentru branza si le-am dat inapoi. I-am refuzat. A fost si un an mai greu, cel trecut. Iarba a fost manata. Noi, aici, avem sad cu ceva floare in el, dar caprele mananca mai ales catina si gherghine. In august, cand se coace catina, caprele dau lapte mai mult si mai bun.

Pare sa devina suspicios cand ii spun ca in fapt laptele obtinut de la caprele sale este medicinal. Eu insa nu glumesc, pentru ca stiu bine ce creste pe aici. Custodele de la Vulcanii Noroiosi, Dumitru Rosu a vorbit in repetate randuri despre vegetatia speciala de aici si aportul medicinal al acesteia.

 

Avem, asadar, lapte medicinal obtinut la Vulcani, insa fara platforma de marketing care sa-l vanda ca atare. Cine n-a auzit ca Regina Cleopatra isi mentinea frumusetea cu care a cucerit imparatii romani, cu… lapte de capra? Iar medicii spun ca laptele de capra este bogat in calciu, vitamine si fosfor, este o sursa pretioasa de riboflavina, o vitamina din complexul B care asigura energia necesara pentru eforturile fizice si intelectuale. Grasimile din laptele de capra au ca efect, printre altele, drenarea colecistului. Astfel se pot evita formarea caliculilor biliari.

Laurentiu Militaru zambeste intrebator. Ii mai spun o data despre proprietatile laptelui caprelor sale si, implicit, ale branzei acestora. Asta, pentru ca stim bine, catina este leacul minune a 100 de maladii, planta medicinala care lupta cu cancerul si, in fapt, e buna la toate, spun cunoscatorii. Iar gherghinele sunt doctorii inimii si stapanele nervilor, bune si ele in tratarea a peste 50 de boli. Francezii varstnici beau zilnic o cana cu ceai de gherghine, pentru ca ei stiu ca le lungeste viata cu cel putin 10 ani. De la gherghine se consuma florile, frunzele si fructele. Nici nu trebuie sa dau mai multe detalii, pentru ca le gasiti in numeroasele subiecte tratate pe www.sanatateabuzoiana.ro.

 

Lapte medicinal. Branza medicinala. Laurentiu este sigur pe ceea ce face. Are clienti din Buzau, Brasov si Bucuresti si vrea sa puna pariu, in anii care urmeaza, cu un efectiv mai mare. Branza de capra se cauta, este buna, curata, iar cativa dintre clientii sai o consuma in loc de paine.

Cu toate acestea, marii specialisti romani in verificat proiecte cu finantare europeana la fata locului, nici habar nu au cand exclud de la finantare sau cand dau cu sutul unui tanar pus pe treaba. Ametitii nostri controlori, inspectori sau cum s-or numi ei, s-au saturat de stat pe scaune ergonomice, cumparate din bani nostri, nicicum nu ies in teren, sa le arda vantul buzele. Sunt superficiali si necunoscatori. In schimb, adora documentarele austriece despre regiunea Stiria, similara cu zona Siriu din judetul Buzau.

Diferenta este ca ei, austriecii, se apreciaza reciproc, scot in fata munca lor valoroasa si oamenii faini, in timp ce romanii nu pun pariu pe tineri precum Laurentiu Militaru. Daca acesta ar avea un specialist in marketing, branza lui medicinala s-ar vinde inainte de mulsul caprelor!