REPORTAJUL DE DUMINICA: Oameni care le vin de hac Rusaliilor

Astazi ni se poate strange usor sufletul si rabdarea capata limita. Sanatatea oricui poate fi pusa in pericol, spune poporul care crede foarte tare in Rusalii. Ele schimonosesc, rad de oamenii care nu le asculta din timp si care nu se pregatesc cum trebuie pentru zilele lor. Vor sa fie cinstite, onorate, de bietul om…

In caz contrar, la sanatate dau ele cel mai mare atac, daca vor.  Despre Rusalii sau Iele, taranii au multe de povestit, asa ca vreo doua ceasuri petrecute pe canapeaua de la drum e mana cereasca pentru reporter. De fapt, stiti ca asa imi place mie sa-mi fac documentarile, langa oamenii simpli care le stiu pe toate, ba chiar si sa conduca tara ar sti daca li s-ar da drumul lantului. Am citat din ceea ce mi-a spus candva o batrana din Mierea. Asa se simt oamenii acestia, pretuiti doar in campaniile electorale. In rest, libertatea lor e doar o forma prin care se exprima doar cei avangardisti dintre ei.

 

In ajun de Rusalii mi-am pus gandul pavaza si am plecat pe Valea Slanicului. Caut oameni minunati care sa-mi spuna despre Rusalii, pentru ca astazi e zi mare: a 50-a zi de dupa Pasti, cand Biserica Ortodoxa praznuieste Pogorarea Sfantului Duh asupra ucenicilor lui Hristos.

In satele buzoiene, la mare pret este in aceasta zi, leusteanul. E ziua in care isi pierde puterea, imi spune o femeie din Beceni. Eu, deja fac popas acolo unde vad cel putin doua femei la sfat, langa poarta. Sunt mana cereasca, pentru ca ele impart satul cu bune si cu rele, ele stiu cate in luna si in stele.

Azi, noi taiem leusteanul. Il punem pe la usi si ferstre sau il tinem pe langa corp, intr-un buzunar. Pentru ca leusteanul are putere. Mai sunt, mama, femei din astea care se ocupa de prostii si ne fac rau la animale sau chiar noua. Farmece, mama, ca si preotii ne zic ca-s adevarate. Ne povestea un preot tanar care a fost aici la mine, a stat in casa mea, ca o femeie l-a chemat sa-i sfinteasca gospodaria pentru ca auzea ea din pod zgomote, dar podul era inchis si nimeni nu intra acolo vreodata. Era disperata. Preotul i-a zis ca sa o linisteasca sa urce sa stropeasca si acolo cu aghiasma, de la sfestanie. A urcat si ce sa vezi, intr-un colt, numai oua. Gramada mare de oua. Necuratul, mama, le-a carat acolo, caci urma de soareci nu era. Si in ajun de mare sarbatoare o teroriza pe femeie cu galagia.

 

Plec. Mi s-a intors sufletul pe dos. Imi pun in gand sa nu mai ascult nicio femeie. Sunt uneori de speriat. Caut drum cunoscut. Mai ales ca nea’ Mircea Micu, in ajun de Sfantul Gheorghe mi-a dat telefon, hai sa-l vizitez. Atunci imi spunea despre puterea buciumului sau.

Urc la Sarulesti. E atat de frumos aici. Padurile s-au imbracat bine. De-a stanga verde, de-a dreapta verde. Pur. Cel mai frumos verde. Sanatos. Oamenii deja s-au ascuns prin case, de la muncile campului. A plouat saptamani intregi la munte. Cand toata ziua, cand ropote grozave dupa amiaza, cand noaptea.

Strig la poarta lui nea’ Mircea. Doamna Micu e mai iute de picior si deschide. Aflu repede si despre nea’ Mircea. Culege niste fructe de ceai. Intru in vorba si imi spune iar, despre viata grea dar frumoasa, in anumite privinte, a muntenilor. Ploile au crescut fanul pana la brau. O data. De doua ori. Acum e a treia coasa. E jale… Animalele nu mai au pe unde sa fie scoase la pascut caci e mocirla mare.

 

Nea’ Mircea, artist din nastere, mester la fluier, caval, bucium si cimpoi, se ocupa si de animale si de treburile casei.

Auziti, mai doamna, ziua de Rusalii e zi mare. Iar fac femeile astea pocinog. Dar eu, iar am uns buzele si am pregatit buciumul sa le cant la noapte, cand or zice ele ca trezesc mortii si fac farmece. In noaptea asta, de dinainte de Rusalii, se trezesc oamenii care au murit de curand. De fapt, se ratacesc. Si ajung pe la rude care nu i-au omenit si cinstit in timpul vietii. Cica se fac strigoi si le supara vreme indelugata, pana li se potoleste sufletul amarat. Femeile astea rele fac multe. Au si ele legatura cu lumea rea. Eu ies ca si de Sf. Gheorghe, la noapte, cu buciumul si le stric descantecul. Sunetul acestui instrumet e mai puternic decat orice. Eu, uite, am si leustean, dar buciumul e sfant. E medicament de primavara si fetele astea tinere fac ceai din ele pentru a fi frumoase, dar eu il folosesc azi, caci rusaliilor nu le place mirosul si nu mai ajung la noi.

 

Vorbe scumpe, spuse rar de oamenii cunoscuti. Nea’ Mircea spune ca a tuns sotia leusteanul caci de la Rusalii nu mai are miros placut si isi pierde puterea, si pe cea de condiment si pe cea tamaduitoare. Il spala bine si il pune la umbra, la uscat. La iarna il pune deasupra, la ciorbe.  Astazi e planta de leac si de alungat vrajile.

La sate, credinciosii merg la biserica cu crengute de nuc si tei, pe care dupa ce sunt sfintite le pun la usi si la icoane, pentru a-i feri de rele. Iar in buzunare sau in san isi pun drunze de leustean sau pelin.

In alte zone ale tarii sunt alte obiceriuri: in Oltenia, spre exemplu, Dansul Calusarilor este considerat un joc tamaduitor, aducator de sanatate si noroc. In Ardeal intalnim „Impanatul boului” , iar dupa Rusalii se practica „udatul femeilor”, care face ca acestea sa fie sanatoase si frumoase tot anul.

Retin ca in zona Buzaului,  nea’ Mircea le vine de hac Rusaliilor din sat, cu buciumul lui. Si plec spre munti. La porti, oamenii de la munte tin si flori de tei sau ramuri de nuc, dar tot de leustean aud vorbindu-se mai des.

 

Trec muntii spre Vrancea, pentru ca il caut pe nea’ Costica. E dintr-un sat pitit inspre Odobesti. In zona de munte. Batranul o duce greu tare. Candva a fost prim artist pe scenele de prim rang ale tarii. Reprezenta Tara Babei Vrancioaia. Isi pune costumul popular, opincile din piele de porc, caciula de oaie si nu-si uita buciumul. Acum da de 80 de ani. Ii tremura amarnic mainile. Si buzele si ochii i s-au topit. Are in schimb o pereche de cizme din cauciuc cu cel putin doua numere mai mari decat i-ar trebui. Dar de unde bani pentru altele?

Sta pe un pat din scanduri si la cap tine cavalul si cateva fluiere. O galeata cu apa si o cana de plastic de-a dreapta. E o camera de vara. Atata saracie… Batranul isi da jos picioarele. Din pat. Cu greutate si oftat. Vrea sa faca un gest aparte si sa sarute mana. Nici prin gand. Mai curand invers. Il rog sa spuna de jale din fluier. Imi canta. La caval e mai greu. Mainile-i obosesc. La fel si buzele, ii-i tremura. Batranetea e singurul atuu pe care il mai are in fata vietii.

 

Cand vine vorba despre bucium, nea’ Costica se sprijina de perete si coboara cele cateva trepte din fata casei. Iesim in poiana, ca sa intinda buciumul.

De Rusalii, cantecul de bucium linistea copiii nou-nascuti si nebotezati, culca fiarele padurii, oprea din descantec babele si alunga vrajile tigancilor. La noi la munte, barbatii isi puneau pe rand tulnicul la gura si cantam din ajun de Rusalii si pana a doua zi, caci aia e mai pocita. Va spun asa. Avem aici la noi doua femei rele. Mama si fiica. Mama a umblat cu prostii toata viata, iar fetei ii spunea de mica „luate-ar Rusaliile”. E injuratura ei. A ajuns fata, cred ca pe la 30 de ani. Si intr-o zi, de Rusalii, fata statea sub bolta de vita de vie, pe un scaunel. Noi, eram la poarta noastra. Am dat sa intram in curte. Cand am vazut-o pe fata zburand peste bolta. Ea singura si scaunul dupa ea. Am intrat repede si ne-am uitat cu frica. Rusaliile au luat-o de unde statea si au trantit-o pe ciment, la picioarele ma-sii, in fata casei lor. Fata a ramas de atunci mai slaba si mai bolnavicioasa si nu s-a mai maritat vreodata. Rusaliile vin, sa stiti!

Ma inclin respectuos si plec de pe granita Buzaului cu Vrancea. Cei doi oameni care vin de hac Rusaliilor sunt adevarati. Pe nea’ Mircea il stiu bine buzoienii, iar pe vranceanul Costica nu stiu daca il mai prindeti pana ajungeti in casa sa saraca.

 

Pe langa multitudinea de traditii si obiceiuri, de Rusalii intalnim si o serie de superstitii:

– in zilele de Rusalii nu e bine sa mergi la camp, pentru ca Ielele te pot prinde si pedepsi;

– de Rusalii nu se intra in vie, nu se merge in locuri pustii, pe langa paduri sau fantani fiindca te poti intalni cu spiritele rele;

– cine lucreaza in ziua de Rusalii va fi pedepsit de puterea Ielelor, deoarce nu cinsteste si pretuieste cum se cuvine ziua lor;

– de la Rusalii, timp de 9 saptamani, nu se vor mai culege ierburi de leac;

– in aceasta zi nu este bine sa te certi cu cineva, fiindca vei fi „luat din Rusalii”.

Asa ca… e bine sa ne ferim de Rusalii. Sa le cinstim prin liniste si curatenie sufleteasca, ganduri frumoase si viata echilibrata. Ataca sanatatea!