REPORTAJUL DE DUMINICA: Pulsul unui sat, in pagina de ziar xerocopiat

8 februarie 2015 | 1 comentariu |

curierul-zoresteanCand am scris prima data pentru www.sanatateabuzoiana.ro, am crezut ca sanatatea cuprinde numai aspecte legate de ceea ce inseamna starea de bine a omului si bolile care-l pot necaji daca nu se ingrijeste suficient.

In timp, scriind subiecte diverse, am descoperit ca sanatatea caracterizeaza absolut tot ce este in jurul nostru: social, administrativ, economic, sport, cultura… Sanatatea culturala este una dintre componentele marii teme a sanatatii tratata de www.sanatateabuzoiana.ro.

Ajungi la subiectul sanatate pornind de la orice observatie, reportaj, stare de fapte, atitudini. Oamenii insisi te duc la miezul problemei.

Ca sa nu mai zic alte vorbe, haideti mai bine la Vernesti, in comuna, chiar in satul Zoresti, sa aflam o poveste despre o parte a marii sanatati!

 

Biserica-Sasenii-NoiDrum scurt, putine de observat. Masini, masini, saracie si multa mizerie. Pericol pentru sanatate, nu? Dar despre asta o sa vorbim alta data. O agitatie haotica, lipsita de productivitate. Cladiri neterminate, oameni gri.

Vernestiul iese in evidenta, totusi, prin case noi, viu colorate, cu spatii verzi bine ingrijite. Localnicii imi spun ca multe dintre aceste case frumoase sunt ale unor medici. Se lega.. tot de sanatate, nu?

Dar… la fel de repede se estompeaza frumusetea cu terenurile neingrijite. Zic despre drumul spre Zoresti. Viile nu apar in fata ochilor, ci in zare, acolo unde privirea incearca sa citeasca parca miop, ce-ar putea fi.

Niciodata nu o sa trec prin zona fara sa fiu din nou atrasa de fotografia  bisericii din Sasenii Noi, pur si simplu inchisa intre viile senatorului. Nu am ajuns pana sus, insa ma intreb daca e vreun centimetru intre peretele bisericii si gard? Poate descopera DNA-ul…

Ca reporter de teren simti ca te sufoci de atata nedreptate, uzurpare, mizerie, neglijenta. Nu ai decat puterea limitata a cuvantului.

 

Constantin Moise

Constantin Moise

Zic sa vorbesc frumos despre subiectul de astazi, despre care aflu de la preotul Constantin Moise, cunoscut dumneavoastra din reportajele despre vie, versuri si nepotul David. Om sanatos la suflet si minte si inca nedeslusit de mine in toate cate ar avea de oferit, ca si subiect de presa. Domnul Moise, putin cam bolnav astazi, la inceput de februarie, cand a dus in vie oamenii la taiat coarda de primavara si s-a intors acasa la odihna, pentru recuperare.

Peste drum de preot, o casa mare, construita in 1939. Eduard Sirbescu. Il gasesc, in sfarsit. Omul acesta este ziarist, prin pasiune. Din august 2010 a pus pe hartie Curierul Zorestean, primul ziar satesc din Romania, potrivit informatiilor primite de la el, iar el, de la Biblioteca Nationala, atunci cand a solicitat ISSN (International Standard Serial Number) pentru ziar. Meritoriu, domnule! Un om timid aparent, chiar sperios, insa extrem de politicos, bine documentat, serios si mai ales un veritabil localnic, care poate ridica la un moment dat o zona, desi, extrem de surprinzator, tanar.

Ma asteptam sa fie un pensionar trecut bine de 75 de ani, cu pantofi verzi, ramasita nostalgica a vremurilor din cazarma, cu ochelari cu rama fina si aurie si o barbita scurta, grizonata. Asa ma asteptam sa fie domnul Sarbescu, cel care scrie un ziar satesc. Numai ca, vedeti bine, nu e asa. L-am gasit lucrand la o pagina de istorie a satului, pentru ziarul din februarie.

 

Eduard Sirbescu

Eduard Sirbescu

Casc bine ochii, dar mai ales deschid urechile. Sa fie invers corect? Am impresia ca nu inteleg. Sunt un simplu muncitor la CSS (Club Scolar Sportiv – n.r.) Buzau, pasionat de publicistica si de istorie. Dureaza de mic copil. Nu am profesat vreodata. Nu am incercat, dar de mic am simtit pasiunea scrisului. Nu am incercat sa urmez insa o facultate si nici sa lucrez ca jurnalist. La scoala scriam mici compuneri si poezii, iar profesoara de Limba Romana din scoala generala m-a incurajat sa scriu.

Dupa ce am dat drumul gazetei, am prins si mai mult gustul de a scrie. Gazeta mea e una sateasca. Atunci cand am luat ISSN-ul (identificator numeric standard pentru  publicatii periodice– n.r.), in august 2010, era prima de acest fel din tara, potrivit specialistilor Bibliotecii Nationale.

Oamenii din sat m-au primit bine cu gazeta. Nu se tipareste, pentru ca nu am niciun sponsor, iar Primaria Vernesti nu ma sprijina. Fac totul din banii mei. Am nevoie de bani pentru multiplicare. Daca nu as avea bani pentru tipografie, macar pentru a ridica numarul copiat… Adica, eu le duc la un centru de copiere.

 

Curierul Zorestean

Curierul Zorestean

Am avut pana acum 35 de familii carora le duceam gazeta, iar de acum am 50 – face Eduard o evaluare succinta a muncii sale si a costurilor pe care le iplica produsul finit.  Ma costa 70 de lei, lunar. Am maxim 800 de lei lunar, salariu. Daca este pasiune, dorinta, nu e nicio piedica de netrecut…

Scot periodic, la aceeasi data, gazeta. Pe 15 ale lunii. Am intarziat totusi de doua ori, din cauza serviciului si a inzapezirii. Imi place s-o duc mai departe. Reusim acum sa aparem in opt pagini, cu supliment.

In octombrie 2014, gazeta a organizat un seminar despre tricentenarul Bisericii Buna Vestire din Zoresti. Acesta a fost suplimentul. Atunci, Primaria a contribuit la organizare, insa nu ne-a sponsorizat si sa putem publica mai multe exemplare. Cetatenii ar fi putut afla atunci despre un obiectiv important din satul lor. Erau date foarte importante.

 

ISSN Curierul Zorestean

ISSN Curierul Zorestean

Eduard Sirbescu se opreste o clipa, parca pentru a-si inghiti regretul, dar continua apoi, optimist. Cele 50 de familii primesc gratuit ziarul si il mai si distribuie, spre norocul meu. Asa ajunge Curierul Zorestean la mai multi oameni. Il pot citi mai multi! Oamenii vin la mine si vorbim despre gazeta. Vor sa afle despre strabunii lor, ma ajuta si cu informatii, iar un cetateam ma ajuta cu rebusul. Suntem o redactie … cinci oameni. Fructificam totul. Aproape zilnic intru pe macheta de ziar. Unele articole sunt foarte mari si le reasez. In amatorismul meu incerc sa fac totul cat mai bine.

De la Biblioteca Judeteana mi se spune ca e bine ceea ce fac. Ma bucur! Nu este o munca in zadar! La Primarie, oamenii sunt mai sceptici si nu vor sa inteleaga despre ce este vorba. In Ardeal, presa rurala este foarte dezvoltata. La Vernesti nu se vrea… Cauza, cred ca ar fi si faptul ca eu fac cronica pe Hotararile de Consiliu Local. Cred ca nu vor deloc sa fie deranjati. Dar, la Vernesti se mai pune si carul inaintea cailor….

 

vernestiSunt, desigur, de acord cu critica pe hotararile propuse in rare cazuri de consilierii locali, in 99 la suta dintre situatii de catre primari. Vedeti, am ajuns la sanatatea administrativa. Va fi si ea subiect de analiza, intr-o zi. Revenind la consilieri, pot spune ca acestia, in multe cazuri, nu au habar pentru ce voteaza, de ce sunt consilieri si care este prenumele primarului.

Comuna Vernesti e parca un fel de bulgare de aur din care ia, in fiecare mandat, cate cineva, cat poate. Un primar isi ia leul din vopsirea unei scoli, un altul din construirea unui centru cultural, o scoala sau cine mai stie ce. La Vernesti, unul bate saua pe viticultori, altul e… praf si pulbere!

Se vede clar ca nu se vrea, pentru ca localitatea, din 2009, nu are o evolutie semnificativa. Si pot demonstra ceea ce spun, cu fotografii comparative.

Supararea lui Eduard ca nu primeste ajutor de finantare a ziarului local, de la Primarie, e logica si intemeiata. Domnii primari sponsorizeaza ziare de la oras, pentru propria lor aparare, insa in folosul comunitatii lor n-ar face ceva, Doamne fereste!

 

pagini "Curierul Zorestean"Despre satul lui, ziaristul vorbeste cu o sclipire aparte in ochi. Satul Zoresti are o istorie frumoasa. Pe mine ma incanta ceea ce gasesc in arhivele de la Buzau sau in cele nationale. Merita povestit. Eu fac efortul sa povestesc ce a fost aici. Desigur, ce s-a intamplat in Romania s-a intamplat si aici, dar la scara mai mica. Zona a atras insa foarte mult, datorita targului de la Valea Teancului. A fost cel mai renumit targ, era axat pe viticultura. In zona erau conace boieresti. Familii celebre au fost aici. Zoresti vine de la boierul Zorea. Boier de secol al XVI-lea, care a cumparat mai multe domenii, la Breaza, Maracineni si Zoresti. Locurile acestea se numeau Zoreasca si Zoresti, dar numai la noi s-a perpetuat acest nume. Acum, satul Zoresti nu se mai face remarcat, aproape deloc. Mai sunt societati comerciale, dar se descurca greu acum, din cauza crizei economice, caracterizeaza jurnalistul Sirbescu propriul sat, caruia ii daruieste lunar un ziar platit din propriul buzunar.

Eduard imi atrage atentia ca vrea sa fie corect si-i aminteste pe colegii de redactie: inginerul Stefan Andrei, profesorul Ion Arsene, profesoara Nadia Campeanu si profesoara Georgeta Tudor, carora le este foarte recunoscator.

 

Eduard Sirbescu634Buzaul intra in acest fel pe harta nationala a presei complete cu acest tip de tiparitura. Este importanta, pentru ca prin ea rasufla o comunitate de 1500 de oameni. Ii poti lua lunar pulsul si ii poti afla identitatea, datorita pasiunii unui om care nu a avut vreodata curajul sa devina jurnalist cu acte sau cu carte de munca, dar care scrie si se comporta  mai profesionist decat multi dintre noi, jurnalistii.  Un ziarist profesionist mi-a zis sa scriu cancan. M-a surprins! Nici nu vreau sa aud! Eu am o baza documentara foarte buna, am Hotararile de Consiliu Local si primesc si de la colegii mei articole. Oamenii din sat sunt inca neincrezatori daca vreau sa scriu despre ei, dar incet, incet, va fi altfel.Vreau sa duc cat mai mult posibil acest ziar. Visul meu e sa ajung in tipografie. 600 de lei pe luna. In sat sunt oameni care ma pot ajuta pentru a realiza acest vis al meu. Dupa cinci ani sunt inca in faza de copiere. Detin un simplu aparat foto si un calculator – isi incheie Eduard pledoaria, ca o promisiune pe care si-o face lui insusi dar si zorestenilor.

Acum, devin curioasa. Va fi cineva atat de impresionat de aceasta poveste si isi va vinde 100 de litri din vinul produs in via de la Zoresti, iar banii ii va dona redactiei Curierului Zorestean? Sau poate noii locuitori ai zonei, cei cu buletin de Buzau ori Bucuresti isi pun la dispozitie tipografia? Despre reusitele acestui ziar vom mai scrie candva, pentru ca viata pulseaza altfel la sat, iar sanatatea culturala oferita astazi are un alt nivel de traire si de perceptie.

 


Categorii: Actual, Reportaj

Comentarii (1)

  1. Filip Daniel spune:

    35 de lei lunar , garantati incepd din CU 01.07.20015 , GARANTATI DIN PARTEA LUI d.f., VECIN SI FIUL SADEA AL SATULUI/ 5ANI, PENTRU PUBLICATIE.
    Cu respect Eduard,
    Dan Filip

Adaugati un comentariu


 

*