REPORTAJUL DE DUMINICA: Timpul Omului – lectie de sanatate spirituala la Manzalestii Buzaului

12 iulie 2015 | 1 comentariu |

Timpul Omului inaugurare (2)Am cunoscut o frantura din viata unei comunitati despre care am scris si altadata, dar pe capitole, sa spun asa. De data aceasta, ieri, 11 iulie, am vazut cat de sanatoasa poate fi ea, comunitatea, daca este coordonata bine, din afara.

Buzoienii stiu ca sunt bogati in ceea ce priveste patrimoniul cultural, insa cu forte proprii nu pot ridica la rang de valoare aceasta bogatie. Iar autoritatile locale sunt mult prea somnoroase si, chiar bolnavicioase in mod continuu, ca sa faca exact ce le scrie in fisa postului multora dintre ele.

Asa ca au venit ei, specialistii bucuresteni, de la Muzeul National al Taranului Roman, si echipa de implementare si coordonare a Geoparcului Tinutul Buzaului, plus conducerea ANTREC Buzau pentru a valoriza zona Manzalesti din judetul Buzau. Lectia de sanatate spirituala s-a predat in doua sali ale unui muzeu inedit – „Timpul Omului”.

 

timpul omului (I)Inainte de ora 12, asa cum era anuntatat a avea loc deschiderea, am ajuns la Manzalesti cu speranta de a surprinde un altfel de inceput. Desigur, muntenii, hotarati, forfoteau la intrarea in caminului cultural din Grunj.

Primarul Valeriu Besliu, om pasionat de cultura, parea ca se ingrijeste de tot. Aflu ceva mai tarziu ca era gazda, iar de muzeu se ocupa Gabriel Razvan Popa, un tanar de 26 de ani, pe care eu l-am considerat din start dascalul care a predat lectia spirituala.

Razvan a venit special din Elvetia, pentru deschiderea acestui muzeu aparte. Acolo se afla la studii pentru doctorat, in vulcanologie.

 

Copacul cu stergarele generatiilor

Copacul cu stergarele generatiilor

Razvan este unul dintre tinerii de exceptie ai Romaniei. El a gandit intr-un mod aparte muzeul de la Manzalesti.E un tot care intruchipeaza viata acestor oameni, din comuna Manzalesti. Muzeul Timpul Omului face parte din proiectul Geoparcul Tinutul Buzaului, pe care incercam sa-l construim caramida cu caramida, alaturi de comunitatile locale. Muzeul din Manzalesti este primul si speram ca in septembrie sa deschidem al doilea astfel de obiectiv turistic, in comuna Lopatari.

Aici, in prima camera, avem un copac pe ramurile caruia, in partea de jos, avem stergare tesute de femeile din sat, cu vreme in urma, iar pe ramurile de sus le avem pe cele noi, din prezent. La baza, copacul sta pe sare, pentru ca pomul vietii are la baza sarea, un element important pentru viata culturala locala. In spatele copacului sta asezat razboiul de tesut – simbol al timpului (se tes itele timpului). In camera a doua am reprodus un cuptor de ars oalele, care semnifica focul talentului uman, al creatiei noastre. Alaturi, o moara manuala care simbolizeaza de asemenea timpul, caci moara macina, asa cum si timpul macina. Cuptorul, moara, razboiul ne-au ajutat sa spunem o poveste. Astfel cream o metamorfoza intre om, viata si natura”, descrie Razvan, cu rabdare, ceea ce pare aproape o minune.

 

Timpul omului (4)Completez ideile lui Razvan Popa cu prezenta Ricai Leu, mester popular al zonei Manzalesti, despre care v-am scris intr-un alt reportaj din SanatateaBuzoiana. Ajunsa la 68 de ani, Rica Leu spune ca si-a vazut cumva recunoscuta munca. „Bre, intr-o zi, fetele de la Bucuresti, de la Muzeul Taranului Roman si cu domnii de pe la Buzau au venit si la noi acasa, dar m-au chemat si aici. O treapta de la intrarea in muzeu e desenata de mine si imi scrie si numele pe treapta. Eu am desenat cum am putut o taranca pe care eu o cos pe ie, spre exemplu. Apoi, am venit aici in muzeu si am asezat razboiul de tesut cum trebuie. Am si tesut putin, ca sa se vada cum se face. Eu ma bucur tare ca Laura, nepoata mea care e in clasa a III-a la Liceul de Arta la Buzau, desi face vioara acolo, a cusut muste traditionale pe o batistuta. Deci, ii place si s-a uitat pe internet la acest muzeu. O am astazi cu mine, imbracata in costum popular. Eu zic asa, muzeul acesta e de fapt viata noastra. Noi am mai avut muzeu la Manzalesti, dar asta spune cam tot ce facem si cine suntem noi”.

 

inaugurare manzalestiCuminte, in asteptarea deschiderii muzeului, invatatorul Ion Zota de la Lopatari, asculta discursul primarului Valeriu Besliu si ale invitatilor speciali. „Domnii acestia geologi si de la Muzeul Taranului Roman au luat legatura cu mine. Ne aflam si noi in plin proces de alcatuire a bazei materiale pentru un muzeu, in caminul cutural de la Lopatari. Se lucreaza deja la igienizare, iar eu personal merg cu dansii in teren sau caut singur dovezi ale existentei noastre pentru ca pe mine m-a preocupat tot timpul si le cunosc!”.

 Ion Zota face parte, in fapt, din comunitatea locala Lopatari, insa se pare ca numele lui in realizarea celui de-al doilea muzeu din Geoparc nu exista. Ar fi incorect ca meritul sa apartina doar autoritatilor, asa cum se intampla de obicei… Specialistii din geoparc trebuie sa tina cont de acest aspect si sa stimuleze ori aprecieze chiar si financiar oamenii care servesc mai ales informatia culturala.

 

Cuptorul de olarit

Cuptorul de olarit

In curtea caminului cutural din Grunj, camin care gazduieste primul muzeu calatorie in timp, la momentul deschiderii de ieri s-au adunat si copiii si tinerii din sat, care si-au adus aportul la realizarea unor desene si care au luat parte spre exemplu la ridicarea cuptorului de olarit.

Domnule, acest domn Razvan a lucrat cot la cot cu mine. Pe aici prin curte, se mai vede inca vreo pata de moloz, de pamant pentru cuptor, caci l-am plamadit afara si am facut totul in interior. Aici, in Manzalesti eu si inca un batran mai avem cuptoare de ars oale. Eu il mai folosesc pentru ca inca mai lucrez, dar batranul, nu. E frumos, parca e si viata mea pusa la muzeu”, imi zice, mai rar, Milus Matei, singurul olar din zona.

Pe el il vedeti in expozitiile Centrului Judetean de Cultura si Arta si la evenimentele de profil gazduite de ANTREC.

 

inaugurare expozitie-muzeu Timpul OmuluiAvem, aici, o munca de cativa ani. Au pus umarul geologii care au zis mereu ca Valea Slanicului e o calatorie de 40 de milioane de ani prin pietrele care exista pe malul apei. La Manzalesti este o poveste despre care noi le-am spus autoritatilor ca asa se va intampla, se va transforma in geoparc. Insa… ca la noi, reactia sau raspunsul vin incet, sau deloc. La Mazalesti s-a cooperat bine cu autoritatea locala”, spune Cristina Partal, presedinte al ANTREC Buzau si membru fondator al Geoparcului Tinutul Buzaului.

Un muzeu… altfel. Un muzeu care nu este deloc plictisitor. O calatorie scurta, in doua camere, prin viata seculara a oamenilor din Manzalesti, care stiu sa teasa, sa toarca, sa coasa, sa macine, sa olareasca, sa bata fierul si sa consume sarea.

 

copii la muzeuGeologii au facut adevarate studii despre acest subiect – sarea si sanatatea oamenilor din zona. Au incercat sa raspunda la intrebari precum de ce aici sunt extrem de multi hipertensivi? O ascult pe final tot pe Rica Leu, cea pe care am considerat-o ghid in muzeu, ca „asa e viata noastra – femeia cu furca in brau, asa era mama mea, iar barbatul cu toporul in maini – sa mearga la padure. Acum cu furca mai suntem cateva, dar mai multe ca in alte sate ale Buzaului, iar cu toporul mai putini caci padurile s-au mai si terminat. Mai taie omul acum si de prin gradina pruni batrani care nu mai rodesc. Eu zic asa, oamenii sa vina la Timpul Omului, aici la muzeu sa vada cine suntem. Eu as fi in stare sa vin aici si sa le spun turistilor care vor vizita muzeul, caci pe la noi, acum vara trec sute de turistii, mai degarba straini, as fi in stare, ziceam, sa vin si sa le spun eu cine suntem si cum mai punem noi laptele in oale din astea de pamant ca sa se prinda. Si sa le mai zic eu ca un costum popular adevarat nu e facut pe panza din asta de la turci, ci din ceea ce face viermele de matase, iar noi cresteam viermi de matase. Asta e cu Timpul Omului!”

 

GALERIE FOTO:



Comentarii (1)

  1. Razvan-Gabriel Popa spune:

    Va multumim pentru textul frumos legat de inaugurarea muzeului de la Manzalesti. Este o munca la care au participat multi oameni, atat din comunitate, cat si din afara zonei. Primarul comunei a avut un rol deosebit, pastrand colectia etnografica, imbogatind-o si dorindu-si cu pasiune un muzeu.

Adaugati un comentariu


 

*