Riscul copy-paste

Un tânăr novice ajunge la o mănăstire, iar sarcina pe care o primeşte este aceea de a-i ajuta pe alţi preoţi să transcrie vechile canoane şi reguli ale Bisericii.

Tânărul novice observă că ceilalţi preoţi fac aceste transcrieri plecând tot de la nişte copii mai vechi şi nu de la manuscrisele originale.

Se duce la părintele abate şi îi explică acestuia că dacă în prima copie s-a strecurat o greşeală, aceasta s-a propagat în toate copiile următoare şi de la o generaţie la alta.

– De multe secole se procedează în acest fel şi facem copiile plecând de la copia precedentă. Dar observaţia ta este corectă, fiule – îi răspunde părintele abate.

Ca urmare, în dimineaţa următoare, părintele abate coboară în adâncurile pivniţelor mănăstirii, într-o cavernă unde erau păstrate cu sfinţenie manuscrisele şi pergamentele originale. Acolo unde, de secole, n-a mai pus nimeni piciorul, unde nimeni n-a mai intrat să deschidă cufărul în care sunt păstrate preţioasele documente.

Se scurge astfel dimineaţa, pe urmă prânzul, seara şi chiar noaptea întreagă făra ca părintele abate să dea un semn de viaţă. Alarmat, a doua zi, tânărul novice coboară să vadă ce se întâmplă. Îl găseşte pe batranul abate complet devastat, cu veşmintele smulse, cu fruntea însângerată, lovindu-se cu capul de pereţi.

Tânărul se repede să-l ia în braţe şi întreabă:

– Părinte abate, ce s-a întâmplat?

– AAAAAAAAAAHHHHH !!! CARITATE !!! CARITATE !!! Aici scrie ca trebuia să facem legamânt de CARITATE nu de CASTITATE!!!!!!!!