Schimbări majore în sistemul medical. Dacă vrei să-ți alegi medicul, plătești în plus!

Un proiect lansat în dezbatere publică de Ministerul Sănătății, privind Strategia 2022-2030, prin care s-ar extinde obligațiile de plată a asigurărilor sociale de sănătate, a inflamat opinia publică, pe bună dreptate.

 

Prin noul proiect de act normativ, Ministerul Sănătății (MS) intenționează ca orice venit obținut de români să fie taxat prin plata CASS, în procente stabilite prin lege, dar dacă asiguratul care vrea să-și aleagă medicul care să-l trateze, va trebui să plătească în plus (coplată), și în sistemul ublic de sănătate, nu numai în cel privat.

Astfel, alegerea specialistului va implica cheltuieli suplimentare, iar în stategie se face referire la „pilotarea furnizării anumitor servicii ambulatorii cu posibilitatea alegerii profesionistului care oferă serviciile de sănătate solicitate, în baza unei coplăți reglementate legal și suportate de beneficiar și a posibilității programării transparente a serviciului respectiv în sistemul electronic de programări gestionat la nivel de spital”, se arată în nota de fundamentare.

Tot în regim pilot se dorește testarea unor mecanisme de plată pentru profesioniștii din Sănătate (de exemplu, plăți aferente unor procese clinice, plăți per capita, plăți pe rezultat, plăți pentru serviciile acordate în cadrul consorțiilor/ rețelelor de furnizori de servicii medicale, plăți pentru servicii de telemedicină sau pentru depistarea precoce a unor afecțiuni etc.).

 

Prin noua strategie se urmărește, între altele, dezvoltarea unui sistem de finanțare sustenabil – în perspectiva evoluțiilor economice, tehnologice și demografice – și rezilient – la șocurile provocate crize epidemiologice și climatice –, care să asigure resurse financiare suficiente pentru realizarea obiectivelor, susține inițiatorul proiectului. În acest scop, MS propune majorarea veniturilor încasate din contribuțiile de asigurări sociale de sănătate, prin eliminarea scutirilor fiscale, concomitent asigurarea protecției financiare a persoanelor cu venituri reduse, prin „extinderea bazei de impozitare pentru contribuții de asigurări sociale de sănătate prin stabilirea obligației de plată asupra tuturor veniturilor obținute de persoanele fizice, indiferent de natura acestora”.

De asemenea, se urmărește „majorarea finanțării din surse private a serviciilor de sănătate prin asigurări private de sănătate și contribuții personale ponderate”. Totodată, „în vederea creșterii accesului echitabil la servicii preventive de sănătate orală, una dintre măsurile propuse reprezintă pilotarea unui pachet de servicii preventive de sănătate orală pentru populația adultă finanțat din asigurări suplimentare”.

 

În scopul eficientizării sistemului medical de urgență, noua strategie vizează și „pilotarea furnizării serviciilor de asistență medicală primară prin asigurarea continuității acordării serviciilor în afara orelor de program, în cadrul unei structuri de urgență dedicate în incinta sau imediata apropiere a CPU /UPU, coordonată de medicii de familie și cu permanența asigurată de medicii de familie din teritoriul administrativ acoperit”, adică ceea ce ministrul Sănătății, anunța încă din august, se dorește înmulțirea Centrelor de permanență, în special în zonele deficitare și izolate.

Nici atunci și nici acum, nu sunt precizate sursele specialiștilor de care este nevoie pentru punerea în aplicare a unei astfel de strategii, știut fiind că numărul medicilor de familie este cu mult sub numărul minim acceptabil. Ministerul Sănătății recunoaște însă că există un număr foarte mare de localități din mediul rural în care nu există un cabinet de medicina familiei sau măcar un punct de lucru, iar starea infrastructurii publice de sănătate este „necorespunzătoare”.

 

Pentru a schimba aceste lucruri, MS și-a propus ca până în 2030 să scadă  numărul localităților care nu au medic de familie cu minim 20% față de 2022, ca minim 33% din cabinetele de medicină de familie să asigure managementul unei echipe comunitare care furnizează preponderent servicii preventive și tot 33% să aibă o asistentă medicală angajată preponderent pentru furnizarea serviciilor preventive (copii / adulți / vârstnici) în plus față de structura existentă.

De asemenea, minim 75% din ambulatoriile din orașele reședință de județ să ofere servicii de spitalizare de zi și cel puțin 25% din acestea să ofere servicii de chirurgie de zi, iar spitalele să ofere servicii de „management al externării și coordonarea îngrijirii ulterioare” pentru toți pacienții cărora li s-au efectuat proceduri de chirurgie de zi, dar și pentru 75% din pacienții externați din spital, iar medicamentele esențiale să fie disponibile constant și accesibile tuturor pacienților.

 

Strategia mai prevede proiecte de informatizare a spitalelor, fără a da însă detalii despre modul în care vor fi atinse ceste obiective prin care, potrivit actului normativ, se urmărește reducerea mortalității evitabile, creșterea calității vieții și a numărului de ani de viață sănătoși, îmbunătățirea calității serviciilor de sănătate prin investiții în infrastructura de sănătate, precum și îmbunătățirea accesului în timp util la aceste servicii și la tehnologii medicale sigure. Inițiatorii proiectului susțin că noua stretegie era necesară în contextul în care România se confruntă cu probleme majore ale sistemului sanitar, începând cu speranța de viață redusă față de media Uniunii Europene, rata mortalității evitabile foarte crescută și cu deficiențe majore în ceea ce privește infrastructura sanitară.

Potrivit documentului, România are una dintre cele mai scăzute speranțe de viață din Uniunea Europeană. Chiar dacă a crescut cu 4 ani între anii 200-2019 (de la 71,2 la 75,6 ani), ritmul creșterii speranței de viață a scăzut la un an între anii 2011-2019. Mai mult, în anii pandemiei, potrivit Monitorului Social, speranța de viață la naștere în România a scăzut la 72,9 ani, întorcându-se la nivelul înregistrat în urmă cu 14 ani.

 

Țara noastră este „fruntașă” în UE și la mortalitatea evitabilă, înregistrând valori înalte ale deceselor, atât din cauze prevenibile prin intervenții de sănătate publică, cât și din cauze tratabile prin îngrijiri de calitate adecvată, arată documentul. Deși principalele cauze ale mortalității evitabile în România sunt aceleași ca în celelalte țări membre UE (boli ale sistemului circulator, cancer și accidente), „valorile înregistrate în țara noastră sunt de 1,5 – 3 ori mai mari decât media UE 27”, iar Ministerul Sănătății și-a propus ca, până în 2030, să scadă acest indicator cu 5%.

Tot cu 5% și tot până în 2030, ar trebui să scadă incidența și mortalitatea în cazul principalelor boli transmisibile (TB, HIV/SIDA, HVB, HVC), iar în privința infecțiilor asociate actului medical (IAAM), MS dorește îmbunătățirea capacității de prevenire, control și raportare a acestora prin „înființarea unor echipe multidisciplinare de stewardship pentru controlul IAMM, în fiecare spital” și declararea „fără consecințe punitive” a tuturor acestor infecții.

Între problemele care ar trebui corectate se numără și faptul că „14% din populația rezidentă nu este asigurată, având acces numai la pachetul minimal de servicii, ceea ce conduce la utilizarea excesivă a serviciilor medicale de urgență și la depistarea tardivă a afecțiunilor cronice, cu efecte negative asupra stării de sănătate și asupra eficienței utilizării fondurilor publice”.

 

Ministrul Sănătății, Alexandru Rafila, susține însă că „este o minciună” ideea că ar fi propusă o taxă suplimentară pentru serviciile medicale, iar în strategia pe sănătate pentru perioada 2023 – 2030, este propus un proiect-pilot de furnizare a serviciilor medicale contra cost care se referă la „furnizarea de servicii ambulatorii în unitățile sanitare publice, în afara normei de bază”.

Într-o conferință de presă susținută la Târgu Mureș, unde a participat la Zilele Universității de Medicină, Farmacie și Științe Tehnologice „George Emil Palade”, ministrul Sănătății a afirmat că proiectul „a fost prezentat neprofesionist. E vorba doar de un proiect-pilot în această strategie, care trebuie să se desfășoare între 2026-2030” și că, în momentul de față, această opțiune „e doar în zona unităților sanitare private și propunerea de pilot este pentru 1, 2, 3 unități în care să încerce în spitalele respective, dacă medicii vor să lucreze peste program, să poată să desfășoare această activitate”, a explicat Alexandru Rafila, care a menționat că „e o idee care trebuie dezbătută” și care „poate să fie agreată sau nu”, deși ar veni în ajutorul pacienților, iar medicii din sistemul public ar putea astfel să nu mai migreze așa de mult către privat.

 

Fundamentarea proiectului poate fi consultată AICI