Sigmund Freud, psihanaliza și subconștientul

La 6 mai 1856 s-a născut Sigmund Freud, medic neurolog austriac, supranumit „părintele” psihanalizei, lui datorându-i-se o serie de descoperiri remarcabile despre funcţionarea şi structura psihicului uman.

 

Sigmund Freud (Sigismund, până la vârsta de 22 de ani când și-a schimbat numele de botez), cunoscut ca „părintele” psihanalizei, s-a născut pe 6 mai 1856, la Freiberg, în Moravia, fiind primul din cei nouă copii ai unei familii modeste de evrei așkenazi. A fost un copil precoce și deosebit de silitor, astfel că șase ani la rând a fost primul din clasă, iar la terminarea școlii vorbea greaca, latina, germana, ebraica, franceza și engleza.

A absolvit „summa cum laudae” studiile secundare, în 1873, după care se înscrie la Universitatea din Viena, unde studiaza Medicina. În timpul celui de al treilea an de studii începe să lucreze în laboratorul de fiziologie al facultății, iar după doi ani începe să lucreze ca medic în spital, în secțiile de psihiatrie și dermatologie, perioadă în care începe să studieze modul de funcționare a sistemului nervos. În 1885 obține un post de docent în neuropatologie la Universitatea din Viena, apoi primește o bursă din partea statului austriac și petrece 19 săptămâni la Paris, în clinica de maladii ale sistemului nervos de la spitalul Salpêtrière, condusă de Jean Martin Charcot, medicul care trata anumite tulburări nervoase prin hipnoză. Sub coordonarea lui Charcot, Freud începe să studieze isteria…

 

În 1886, Sigmund Freud revine acasă și deschide la Viena un cabinet privat de psihiatrie, specializat pe tulburări cerebrale și nervoase, dar, pentru că aplica metodele și concepțiile lui Charcot, considerate lipsite de etică de către corpul medical vienez, medicul este privit cu mare reticență de colegii austrieci.

În același an s-a căsătorit cu Martha Bernays, nepoata rabinului șef din Hamburg, Isaac Bernays, cu care a avut șase copii: Mathilde, Jean-Martin, Oliver, Ernst, Sophie și Anna. Din 1891 până în 1938, când au părăsit Austria, familia Freud a locuit într-un apartament la Berggasse 19, lângă Innere Stadt, un cartier istoric din Viena.

La scurt timp după căsătorie, Freud l-a cunoscut pe cel care avea să-i devină cel mai bun prieten, medicul berlinez Wilhelm Fliess, al cărui rol în crearea psihanalizei a fost subiectul unor ample dezbateri. Pe parcursul celor 15 ani de strânsă camaraderie, Fliess s-a dovedit un interlocutor inegalabil pentru Freud, care i-a împărtăşit ideile sale cele mai îndrăzneţe. Între 1895 și 1900, Freud a formulat cea mai mare parte a concepțiilor sale care vor  forma nucleul psihanalizei în teorie și practică, se va preocupa de explicarea semnificației viselor și a actelor ratate („lapsusuri”), va ajunge la formularea conceptului de sexualitate infantilă și a „complexului Oedip”, care ar sta la baza legăturilor erotice inconștiente ale copilului cu părintele de sex opus.

 

În 1902, Freud este numit profesor la Universitatea din Viena. Chiar împăratul Franz-Joseph semnează nominalizarea lui ca „profesor extraordinarius”. În această perioadă, multi dintre studenți i-au preluat ideile, iar pentru că dobândise o faima internațională, în clinica lui veneau să se trateze inclusiv americani.

În 1905 a publicat trei eseuri despre teoria sexualităţii, legătura dintre aceasta şi subconştient şi fragmente de analiză a cazului de isterie al Dorei. Cu toate că teoriile sale au generat reacţii contradictorii, Freud a coagulat în jurul său un grup de tineri doctori, iar cu ajutorul discipolilor săi, a fondat „Societatea psihologică de miercuri”, o reuniune săptămânală la care se discutau noile sale descoperiri. Acesta a devenit în 1908 Societatea Vieneză de Psihanaliză, iar în 1010, , când are loc și Congresul de constituire, a fost înființată Societatea Internaţională de Psihanaliză. Pe măsură ce Societatea Internaţională de Psihanaliză devenea din ce în ce mai cunoscută, câţiva membri s-au retras şi au fondat propriile şcoli de psihologie. În 1916, Freud publică prima parte din „Introducerea în psihanaliză”.

Freud a aflat că suferă de cancer al maxilarului în 1923, iar următorii 16 ani și i-a petrecut luptând cu boala. Nu a renunţat însă la cercetare, iar în 1925 a publicat cinci volume de lucrări – „Collected Works”. A primit Premiul Goethe pentru literatură în 1930 şi a fost ales Membru de onoare al Societăţii Regale Britanice de Medicină în 1935.

 

În 1938, cu puțin timp înaintea izbucnirii celui de-al Doilea Război Mondial, Freud se refugiază la Londra. A plecat din Viena cu trenul Orient Express pe 4 iunie, însoțit de soția sa, Martha, fiica cea mica, Anna, menajera lor și un medic, sosind la Paris a doua zi. Aici au fost oaspeții prințesei Marie Bonaparte, strănepoata unuia dintre frații mai mici ai lui Napoleon Bonaparte, renumită psihanalistă a epocii. În noaptea următoare Freud și familia sa pleacă în Marea Britanie, unde ajunge pe 6 iunie și unde își va petrece ultimul an al vieții.

Printre primii vizitatori ai lui Freud la Londra au fost Salvador Dalí, Ștefan Zweig, Leonard Woolf, Virginia Woolf și H. G. Wells. Marie Bonaparte, buna lui prietenă și admiratoare, a venit și ea spre sfârșitul lunii iunie în Marea Britanie, pentru a discuta despre soarta celor patru surori mai în vârstă ale lui Freud care rămăseseră în Viena. Prințesa a încercat să obțină vize de ieșire din Austria pentru bătrânele doamne Freud, dar intervențiile ei au eșuat și toate cele patru femei au murit în lagărele de concentrare naziste.

 

Din cauza fumatului excesiv, în ultimii ani din viață Sigmund Freud s-a luptat cu o formă agresivă de cancer. Ajuns la Londra, boala s-a agravat și, când chinurile au devenit de nesuportat, Freud a apelat la vechiul său prieten, medicul Max Schur, amintindu-i că au discutat anterior despre etapele terminale ale vieții: „Schur, îți amintești „contractul” nostru de a nu mă lăsa să sufăr atunci când va veni vremea? Acum nu mai este decât tortură și nu are sens”. Când Schur i-a spus că nu a uitat, Freud i-a mulțumit și i-a zis: „Vorbește cu Anna și, dacă crede că este corect, atunci pune capăt”.

Anna Freud a dorit inițial să amâne moartea tatălui ei, dar doctorul Schur a convins-o că nu are rost să îi prelungească chinul, iar pe 22 septembrie 1939, i-a administrat o doză de morfină care a dus la moartea psihanalistului, pe 23 septembrie, în jurul orei 3 dimineața.

La trei zile după deces trupul lui Freud a fost incinerat la Crematoriul Golders Green din nordul Londrei, Cenușa sa a fost așezată ulterior în Columbariul Ernest George al crematoriului și după ce soția sa, Martha, a murit în 1951, cenușa acesteia a fost depusă în aceeași urnă.

 

Psihanaliza, dezvoltată ca teorie generală a inconştientului, reprezintă o metodă de explorare a acestuia şi de tratament al tulburărilor mintale, pe care Sigmund Freud a dezvoltat-o ca știință. Unul dintre aspectele studiate a fost ceea ce el numeşte „dezvoltare sexuală”, care urmăreşte evoluţia biologică, pentru care propune teoria stadiilor de dezvoltare pe vârste și identificarea, în jurul vârstei de 4-6 ani, a atracţiei pe care copilul o simte faţă de părintele de sex opus, odată cu teama de celălalt părinte, pe care o numeşte complexul lui Oedip (pentru băieţi) şi al Electrei (pentru fete) – care duc la diferenţierea normală a personalităţii masculine de cea feminină.

O altă latură a teoriilor lui s-a axat pe studiul personalităţii, în a cărei structură Freud identifică 3 dimensiuni: id (guvernat de principiul plăcerii sau noţiunea de hedonism), ego (guvernat de principiul realităţii sau de o viziune pragmatică asupra lumii) şi superego (latura morală a individului, care se dezvoltă odată cu prezentarea restricţiilor morale şi etice, experienţa sau prin interacţiuni sociale).

Un alt punct important abordat de Freud a fost interpretarea viselor, care consideră că se compun din: „conţinutul manifest (ceea ce ne aducem aminte după ce ne trezim – o reprezentare deghizată a adevăratelor gânduri care au generat visul) şi „partea latentă” (care deţine înţelesurile adevărate ale visului – gândurile interzise sau dorinţele subconştientului). O bună interpretare a viselor poate duce, astfel, la înţelegerea manifestărilor subconştiente.

Fin observator al condiţiei umane, Freud a dezvoltat terapia prin discuţie cu pacientul, considerată în prezent foarte eficientă în cazul persoanelor cu probleme psihologice. De-a lungul carierei, el a publicat numeroase cărţi şi lucrări de specialitate.

 

Surse: scientia.ro; wikipedia; britannica.com; Freud Museum London; Google Arts & Culture

 


Adaugati un comentariu


 

*