Solidaritatea Sanitară acuză „abuzul și discriminarea” lucrătorilor din Sănătate care au fost infectați cu SARS-Cov-2

Reprezentanții organizației sindicale consideră că testarea periodică a celor nevaccinați pe cheltuiala angajaților este un abuz al autorităților, iar frecvența testării „nu are justificare rațională sau științifică”.

Sindicaliștii de la Solidaritatea Sanitară sunt nemulțumiți de faptul că Metodologia de supraveghere a sindromului respirator acut cu noul coronavirus, actualizată la începutul acestei luni, prevede testarea periodică a lucrătorilor din Sănătate care nu sunt vaccinați, dar încă beneficiază de imunitate naturală după ce s-au infectat cu SARS-Cov-2. Reprezentanții organizației sindicale susțin că această măsură este un abuz, mai ales că testările se fac pe cheltuiala celor în cauză, abuz comis de autorități după ce „au ratat evidenţa corectă a profesioniştilor din sănătate infectaţi, a celor decedaţi şi a celor vaccinaţi”.

În opinia sindicaliștilor, documentul contestat conține șase erori pe care aceștia le explică într-un comunicat de presă. Prima din ele constă în  nerecunoaşterea imunităţii dobândite de lucrătorii din Sănătate în urma infectării cu SARS-CoV-2, dovedită de existenţa anticorpilor. Ca argument este invocat un regulament UE privind testul de anticorpi care „chiar dacă nu a fost încă introdus în certificatul digital la nivelul întregii Uniuni Europene, România are obligaţia morală de a recunoaşte această formă de dovedire a existenţei imunităţii în cazul lucrătorilor din Sănătate. Pentru perspectiva de ansamblu este relevant faptul că unele state membre ale UE acceptă deja testele de anticorpi în dovedirea existenţei imunităţii chiar şi pentru cetăţenii străini, cel mai cunoscut exemplu fiind cazul Austriei”, se arată în comunicat. Prin metodologia contestată, lucrătorii din sănătate care au trecut prin boală sunt obligați să prezinte periodic rezultatele negative ale unor teste antigen sau RT PCR, testul de anticorpi nefiind recunoscut ca dovadă a imunității.

Obligativitatea testării periodice constituie o formă de constrângere la vaccinare, consideră sindicaliștii, care spun că aceasta este o a doua eroare. „Frecvența testării – la 3 zile pentru test rapid antigenic, respectiv 7 zile pentru test RT PCR – nu are o justificare raţională sau ştiinţifică, fiind introdusă mai curând cu scop şicanatoriu la adresa lucrătorilor din Sănătate, adică având caracter abuziv. Având în vedere că ea este combinată cu obligarea lucrătorilor de a suporta costurile testării, putem constata existenţa unei concretizări de facto a obligaţiei la vaccinare” se mai arată în comunicatul amintit.

Măsura este considerată și „discriminatorie” deoarece, dacă ar fi o soluție epidemiologică necesară, ar trebui introdusă în toate unitățile care desfășoară activități cu publicul, nu doar în cazul lucrătorilor din Sănătate.

Un alt motiv de nemulțumire îl reprezintă faptul că măsura este impusă în condițiile în care există încă anumite incertitudini cu privire la modul de transmitere a infecției, acuratețea testelor, dar și eficiența vaccinurilor, existând un anumit risc ca și persoanele vaccinate să contracteze infecția.

Faptul că lucrătorii sunt obligați să suporte pe cheltuiala proprie costurile testărilor periodice este considerat un alt abuz împotriva acestei categorii profesionale. „Dacă instituţiile statului doresc să instituie testarea ca formă de precauţie universală, atunci nu doar că au obligaţia de a se comporta în mod identic faţă de toţi cetăţenii aflaţi în situaţii similare, ci trebuie să suporte și costurile acestei măsuri, justificând totodată necesitatea măsurii, inclusiv raportat la costuri. Este suficient să indicăm, cu caracter de exemplu, art.7, al.6 din legea nr. 319/2006, care prevedere că toate cheltuielile privind măsurile de sănătate, securitate şi igienă revin angajatorului”, se subliniază în comunicatul federației sindicale.

Un ultim punct pe lista nemulțumirilor se referă la faptul că prevederile respective vizează extinderea și menţinerea afacerilor privind testarea, pe seama lucrătorilor din sectorul public de sănătate.

„Analiza de ansamblu a situaţiei arată că autorităţile confundă mijloacele cu scopurile: principalul scop al acestei categorii de demersuri epidemiologice îl constituie obţinerea imunităţii împotriva SARS-CoV-2, vaccinarea fiind unul dintre mijloacele de atingere a acestui scop. Cu alte cuvinte, vaccinarea trebuie utilizată pentru a obţine imunitatea atunci când aceasta lipseşte, nu pentru a înlătura dubiile autorităţilor sau a utiliza cu orice preţ vaccinurile deja achiziţionate. Atunci când lucrătorii din Sănătate care au deja imunitate ajung să fie obligaţi de facto la a se vaccina, cum se întâmplă prin aceste măsuri anunţate de autorităţi, costurile derivate din limitele cunoaşterii şi riscurile aferente lor sunt plasate în sarcina lucrătorilor din sănătate aflaţi în aceste situaţii. Aşa cum a declarat continuu în mod public şi a dovedit prin acţiunile sale, federaţia Solidaritatea Sanitară sprijină vaccinarea lucrătorilor din sănătate. Nu sprijinim însă utilizarea cu orice preţ a vaccinurilor. Vaccinarea este soluţia corectă pentru a obţine imunitatea atunci când aceasta lipseşte” – este concluzia menționată în document.