Specialistii de la Tmisoara experimenteaza printarea de organe pentru transplant
La Centrul de cercetare OncoGen a fost creata prima bio-imprimanta 3D din Romania, cu care se spera ca peste cativa ani se vor putea crea rinichi sau ficat pe baza materilului genetic si biologic recoltat de la pacientii care au nevoie de transplant.
O ipoteza care la acest moment pare a fi de domeniul stiintifico-fantasticului in Romania, peste cativa ani ar putea deveni realitate. Medicii ar putea obtine, la imprimanta, bucati de tesut, vase de sange si chiar organec pentru transplant, fara a mai fi nevoie sa gaseasca donatori compatibili.
Specialistii de la Centrul de Terapii Genice si Celulare in Tratamentul Cancerului OncoGen din cadrul Spitalului Judetean Timisoara isi vor canaliza cercetarile in aceasta directie pe parcursul anilor urmatori, sperand ca vor putea ajunge la aceasta performanta, care ar insemna un important moment de cotitura in evolutia medicinei reomanesti. Infiintat in urma cu un an, Centrul OncoGen este singurul de acest gen din estul Europei, si a anuntat ca va demara in curand doua noi proiecte de cercetare, beneficiind in acest sens de o finantare de patru milioane de euro, din bani europeni.
Primul dintre proiecte se refera la la procedura de obtinere de tesuturi si organe prin procedura de printare 3D, cu ajutorul primei bioimprimantei 3D din Romania si singura din aceasta zona a continentului, dispozitivul fiind o creatie suta la suta romaneasca, a unei echipe de specialisti de la Symme 3D.
Despre acest aparat, care isi va gasi multiple intrebuintari in domeniul medicinei regenerative, inginerul Catalin Brandabur, coordonatorul echipei care a produs imprimanta, spune ca pana acum au fost facute primele probe pe cartilagii, impreuna cu cercetatorii de la OncoGen. „In stadiul in care suntem acum, cu aceasta imprimanta putem sa printam tesuturi cartilaginoase mari, precum cartilagii, urechi, nasuri, pentru ca nu avem vascularizare complexa in acestea. Pe viitor, ne dorim, odata ce creste performanta utilajelor noastre, sa trecem la vase mari de sange si apoi la vase din ce in ce mai mici. Cand avem aceste vase rezolvate, vom putea trece la tesuturi umane complexe, cum ar fi pielea, care e puternic vascularizata. Pe viitor vom ajunge si la organe mari, cum ar fi ficatul sau muschii, oasele. Ajungem si la organe cum ar fi rinichii. Pe langa faptul ca incercam sa facem aceste organe din celule epiteliale prelevate de la pacientul bolnav, riscul de a fi refuzat organul de catre corp este zero, pentru ca vorbim de celule din acelasi ADN, acelasi corp, acelasi pacient”, a explicat acesta.
Ceva mai rezervat, medicul Virgil Paunescu, seful centrului de cercetare OncoGen, apreciaza performantele bio-imprimantei, insa spune ca proiectul de cercetare este abia la inceput. Acesta spune ca deocamdata nu se pune problema transplantarii structurilor biologice obtinute astfel, avand la baza celulele stem recoltate de la pacienti. „Deocamdata, suntem departe ca aceste tesuturi printate sa fie si transplantate. Primul lucru pe care vrem sa-l facem este, in colaborare cu medicul Mihai Ionac, seful Clinicii de Chirurgie Vasculara de la Spitalul Judetean Timisoara, este sa obtinem vase de sange pentru sobolani. Pentru a vedea daca metoda si ceea ce vrem noi sa facem e corect, vom lucra pe animale, pe sobolani. Domnul doctor Mihai Ionac trebuie sa ne spuna ce tipuri de vase de sange de la un sobolan se preteaza pentru a le inlocui si a le printa. Daca nu trecem de faza asta, e greu de presupus ca putem merge mai departe, pentru ca vasele de sange sunt esentiale atunci cand vrei sa creezi astfel un organ”, a declarat dr. Virgil Paunescu.
Celalalt proiect care va beneficia de finantare europeana se refera la imunoterapia in cancer si alergii. Tot la OncoGen, se fac in prezent cercetari privind terapia personalizata in cazul pacientilor oncologici, fiind folosite alte dispozitive similare produse de aceeasi companie care a creat bio-imprimanta 3D. Daca rezultatele vor fi cele scontate, pacientii ar putea fi scutiti de multe dintre efectele adverse ale chimioterapiei, primind un tratament personalizat, care sa actioneze doar asupra celulelor canceroase. „Daca avem un pacient care sufera de o boala oncologica, in loc sa experimentam, sa le oferim toate chimicalele care exista, noi putem sa prelevam celulele canceroase si impreuna cu celulele sanatoase sa le dezvoltam intr-un mediu 3D, sa le tratam si sa eliminam tot ce este foarte nociv si nefunctional in timpul chimioterapiei, astfel incat pacientul sa primeasca doar doza de medicament care este functionala pentru el. Observand care din terapii functioneaza, vom putea face scheme de medicamente personalizate, astfel incat sa nu fie atat de nociva chimioterapia”, a precizat inginerul Catalin Brandabur, creatorul dispozitivelor medicale intrate in dotarea centrului OncoGen.
Dr. Anthony Atala
Desi inca putin cunoscuta publicului larg, tehnologia imprimantelor 3D a revolutionat foarte multe domenii, prin aplicatiile sale multiple. Prin imprimare 3D se poate obtine aproape orice, inclusiv piele, cartilaje, componente ale unor organe sau organe intregi.
In 2011, prof. dr. Anthony Atala, cercetator la Institul pentru Medicina Regenerativa Wake Forest, anunta ca a reusit obtinerea unui rinichi folosind aceasta tehnologie. Cercetarile sale se axeaza pe cresterea si regenerarea tesuturilor si organelor, iar pana acum acesta a „confectionat” prin tehnologia 3D peste 30 de tipuri, componente de organe si organe intregi care insa, deocamdata, au fost testate doar pe animale, in laborator.
Specialistii spun insa ca procedura este identica si pentru fiinta umana, organele printate avand marimea, structura si functia celor naturale. Odata transplantate, ele pot fi infuzate de vasele de sange, incepand sa se dezvolte si sa se reinnoiasca singure.
Deocamdata, cercetatorii folosesc imprimante Bio 3D pentru a obtine matrite pe care celulele stem ale pacientului ca sa poata creste si sa recreeze caracteristici faciale cu aspect natural, ca de exemplu nas si urechi. Scopul ramane insa reconstructia unui plaman sau a altor organe complexe, astfel incat, peste zece-douazeci de ani, sa se poata face transplanturi utilizand organe construite in laborator.
