Speculatorii sanatatii

29 martie 2013 | 1 comentariu |

NinaMi-e greu sa spun cum a facut economistul-sef al Sanatatii, ministrul Eugen Nicolaescu, calculele prin care va aduce in sistem 50.000 de euro anual prin coplata si desfiintarea unor institutii, dar sigur a speculat in avantajul sau o strategie de imagine, pentru marea masa a electoratului, si mai putin a avut in vedere o economie realista. In primul rand, prin coplata de 5-10 lei care va fi perceputa la externare (in contextul in care cel putin jumatate din populatie va fi exceptata), nu-si va scoate nici cheltuielile. Spun asta pentru ca daca luam in calcul faptul ca fiecare om care va plati aceasta taxa va trebui sa primeasca o factura si o chitanta (care costa), un om va trebui blocat si, respectiv, salarizat sa faca asta (deci, inca niste costuri), iar pentru sumele incasate statul va percepe impozite si taxe care vor reduce cel putin la jumatate beneficiul, cred ca iesim pe minus.

In al doilea rand, desfiintarea DSP-urilor, care de peste 50 de ani si-au consolidat o structura de actiune pe preventie si o infrastructura generatoare de venituri, da din nou cu minus: se reduc 3.000-4.000 de locuri de munca, dar dupa cum a spus-o tot ministrul, va fi vorba de fapt de cateva posturi de sefi si cateva sute de functionari, pentru ca ceilalti, cateva mii, vor fi transferati in alte structuri ale Ministerului Sanatatii, asa ca nu se intampla decat sa fie multate costurile dintr-un buzunar, in altul. Rezultatul va fi deci, sigur negativ, dar si cu implicatii  asupra preventiei, ceea ce inseamna cresterea riscului de epidemii si implicit,  noi costuri, cu mult mai mari. Si-atunci… unde-i economia?

Tot in acest context, conturarea din ce in ce mai clara a reformei Sanatatii si iminenta unda verde pentru asigurarile private de sanatate, i-a scos la rampa pe cei care pot obtine castiguri de pe urma sanatatii noastre, asiguratorii privati. Intr-o tara normala, in care politicile economice si sociale ar fi gestionate cu mai multa eficienta, nu ar fi ceva rau. Dar in conditiile in care Romania are, potrivit statisticilor, cea mai proasta stare de sanatate din Europa, are cei mai multi bolnavi cu afectiuni cronice grave si incurabile, preventia tinde sa devina inexistenta prin desfiintarea DSP-urilor, la ce ne mai putem astepta?

Scaderea si imbatranirea populatiei Romaniei produc trei efecte economice majore: incetinirea cresterii economice, mentinerea dependentei de capitalurile straine si cresterea presiunii asupra bugetului de stat pe termen lung, arata, zilele trecute, un analist de la BCR, cu ocazia prezentarii Raportului – „Implicatiile economice ale procesului de imbatranire a populatiei in Romania. Omul avea de fapt interesul sa convinga pe cat mai multi dintre noi ca avem nevoie de pensii private si de asigurari private de sanatate, aratandu-ne ca alfel riscam ca peste 15-20 de ani sa fim dependenti de ajutorul social sau sa murim cu zile. Si avea dreptate intr-un fel, chiar daca interesul nedeclarat al prezentarii acestor statistici este de fapt castigul.

In prezent, unul din sapte romani are peste 65 de ani, spune statistica, iar in lipsa unei imbunatatiri rapide a natalitatii, unul din cinci romani va avea peste 65 de ani in anul 2030, iar in 2060 raportul va ajunge la unul din trei. Si pentru ca doar 9% dintre pensionarii romani isi permit o vacanta de o saptamana pe an departe de casa, fata de 76% dintre pensionarii germani, suntem indemnati sa cotizam la pensii private si asigurari private de sanatate.

Corect, as spune si eu, dar pana la un punct. Pentru ca economisirea individuala a fiecaruia dintre noi, in scopul crearii unor resurse de care sa ne folosim la batranete, ca si asigurarea privata de sanatate sunt mai mult deziderate la care cel putin trei sferturi dintre romani pot doar visa. Activele financiare ale unui roman sunt de 13 ori mai mici decat cele ale unui german, iar tinerii care au un loc de munca se imputineaza pe zi ce trece. Este greu de presupus ca in aceste conditii sunt multi aceia care mai pot rupe de la gura copiilor ca sa plateasca o asigurare privata pentru o boala care nu stie daca si cand apare.

Asa ca tot la sistemul public se va ajunge, si inca in conditii cu mult mai grele, pentru ca in lipsa preventiei, multi vor fi dusi la spital cu targa, in stare grava, iar costurile vor fi cu mult mai mari; vor intra in categoria programelor de sanatate, cu dublu efect negtiv, tratament scump si incapacitate de munca.

Cine castiga? Poate doar producatorii si distribuitorii de medicamente…


Categorii: Editorial

Comentarii (1)

  1. Iuliana Giurgiu- Epurescu spune:

    “In continuare minciuni, iar matematica a invatat-o de la Anastase probabil”

Adaugati un comentariu


 

*