Știi și câștigi sănătate: Sistemul auditiv

Am învățat cu toții, la orele de anatomie, că urechea este organul responsabil de auz și de echilibru. În interiorul urechii găsim organul care percepe sunetele, iar langă acesta, aparatul vestibular, care asigură echilibrul. În interiorul aparatului vestibular se afla otoliții, cristale de calciu care, alaturi de ochi și senzorii de pe suprafața tălpilor, dau informații despre poziția corpului. Orice perturbare a metabolismului calciului poate da amețeală și destabilizează corpul. O infecție poate destabliza, de asemenea, poziția bipedă.

 Abilitatea de a recunoaşte sunete şi de a le identifica locaţia este posibilă datorită sistemului auditiv, care este susținut de ureche şi creier. Rolul urechii este de a converti energia sunetului în semnale neuronale, iar cel al creierului, de a primi și a procea informațiile conţinute de acele semnale. Dar nu toată lumea aude la fel. Expunerea la sunete puternice sau medicamentele pot omorî celulele păroase, blocând transmiterea semnalelor de la ureche către creier. Pierderea auzului e a treia cea mai comună boală cronică din lume. Aflăm și noi astăzi mai multe despre ureche și auz, unele mai puțin cunoscute… 

 

* Anatomic, urechea este alcatuită din trei părți principale: urechea internă, urechea medie și cea externă.

* Urechea internă este constituită dintr-un labirint, un ansamblu de canale cu forma complexă (vestibul și canale semicirculare) care au rolul de menținere al echilibrului, dintr-o cohlee – componentă responsabilă pentru auz ce are formă de cochilie de melc osos a cărui lungime este de 3 cm și dintr-un conduct care conține aproximativ 24.000 de celule cu cili fini cu rolul de a capta și a transmite informațiile către creier.

* Urechea medie este partea care conține cele trei oscioare (ciocanul, nicovala și scărița) și doi mușchi. Intrarea către cohlee este asigurată de scăriță, cel mai mic os din corpul uman. Deși sunt cele mai mici oase din corpul uman, ciocănelul, scăriţa şi nicovala sunt foarte rezistente. În caz de deteriorare, pot fi înlocuite cu proteze.

* Urechea externă are rolul de a capta undele sonore și de a le transmite către urechea medie și cea internă. Aceasta este alcătuită din canalul auditiv extern (loc în care se întâlnește un strat de ceară) și din pavilionul urechii. Canalul auditiv extern are o lungime de 1,5 cm. Urechea externă face legătura cu cea medie prin membrana timpanică.

 

* Urechea captează undele sonore din aer și le transformă în impulsuri electrice, care sunt procesate de creier. Urechea umană poate distinge până la 300.000 de tonalități.

* Pentru ca sunetul să poată fi auzit, acesta trebuie să aibă cel puțin 20 de hertzi, dar omul poate auzi la frecvențe de până la 20.000 Hz. Membrana bazilară a cohleii filtrează sunetele după frecvența lor. Sunetele înalte au o frecvență crescută și se percep mai repede decât sunetele joase, care „zăbovesc” mai mult în cohlee, pentru a putea fi înțelese de om.

* S-a constatat că urechea dreaptă captează mai bine sunetele vorbirii, în timp ce urechea stângă percepe mai bine vibraţiile provocate de sunetele muzicale.

* Urechile nu încetează să audă nici după ce adormim, dar creierul ignoră sunetele primite.

* După o masă copioasă, auzul este mai puțin ascuțit.

* Pisicile aud sunetele de 4 ori mai bine decât oamenii și în gama ultrasonică pe care noi nu o putem auzi.

* Urechile nu se opresc din creștere în timpul vieții.

 

* Când funcționează normal, auzul nostru este un sistem incredibil şi elegant. Urechea umană anexează mecanisme biologice bine ajustate, care transformă cacofonia vibraţiilor din aerul înconjurător în impulsuri electrice reglate cu exactitate, care disting direcția din care vine sunetul și locația și intensitatea acestuia, diferențiind astfel aplauzele de clipocitul apei și foșnetul frunzelor, bătăile tobei de cele ale inimii, oftaturile de respirația profundă sau bâzâitul muștelor de cel al tânțarilor sau al altor insecte.

* Auzul începe să se deterioreze imediat după naştere, iar anumiți factori externi sau interni pot accelera degradarea lui.

* Vorbirea normală atinge cam 60 de decibeli, o maşină de spălat produce un zgomot de circa 75 de decibeli, iar un concert rock poate avea cam 100 de decibeli. Orice sunet de peste 120 de decibeli poate provoca dureri urechilor, iar muzica dată prea tare, pe perioade lungi de timp, poate distruge urechea.

* În ureche există până la 4.000 de glande generatoare de ceară (cerumen). Medicii nu știu cu exactitate de ce avem ceară în urechi, dar se crede că aceasta face parte dintr-un proces de autocurăţare, împiedicînd praful şi alte organisme să intre. Nu este cunoscut nici motivul pentru care unii oameni au extrem de puţină ceară în urechi, iar alţii secretă foarte multă. Urechile secretă mai mult cerumen atunci când persoanei respective îi este frică.

* Durerea de ureche poate indica o afecţiune într-o altă parte a corpului, o problemă care afectează nervul vag, care se întinde de la creier pînă la cavitatea abdominală.

 

* Copiii au urechi mai sensibile decât adulții, dar pentru învăţarea limbajului, un copil trebuie să aibă funcţional şi aparatul auditiv. Un copil surd din naştere va rămâne mut, nefiind capabil să înveţe limbajul. De asemenea, dacă un copil mai mic de 5 ani îşi pierde auzul, el va pierde şi limbajul articulat.

* Nu toată lumea aude la fel. Pierderea auzului e a treia cea mai comună boală cronică din lume. Expunerea la sunete puternice sau medicamentele pot omorî celulele păroase, blocând transmiterea semnalelor de la ureche către creier. Boli precum osteoscleroza cauzează îngroşarea oscioarele urechii, aşa că acestea nu mai vibrează. Iar în cazul acufenelor, creierul face lucruri ciudate pentru a ne face să credem că există un sunet când de fapt nu este așa.

* Studii efectuate la Universitatea Yale au demonstrat că fumătorii dependenţi percep sunetele mai greu, dar de data aceasta, problema nu se află la nivelul urechii, ci la nivel cerebral, acolo unde ar trebui să se interpreteze impulsurile nervoase transmise de ureche.

* În România există circa patru milioane de oameni care suferă de pierdere de auz, de diferite grade.

 

Surse: „100 Incredible Facts You Didn’t Know About Your Body”; Revista „Interiorul corpului uman”, Editura DeAgostini, Bucuresti, 2010; „Știința auzului” – Douglas L. Olivier; http://en.wikipedia.org/wiki/Ear; http://dexonline.ro/;

 

* Articolul are caracter informativ și nu înlocuiește cosultul medical.