Știi și câștigi sănătate: Tulburări psihice rare

Mintea omului este unul dintre cele mai mari mistere cu care ne confruntăm chiar și în zilele noastre, când știința a făcut salturi impresionante.

 

Pe cât de ciudată, pe atât de interesantă, mintea omului nu încetează să ne fascineze, iar medicina, oamenii de știință mai au multe de descoperit în legătură cu ea.

Există numeroase tulburări psihice care pot afecta o ființă umană. Majoritatea oamenilor au auzit de schizofrenie sau comportament obsesiv-compulsiv, dar există o listă foarte lungă de afecțiuni psihice mai mult sau mai puțin ciudate și puțin cunoscute publicului larg. 

Afând mai multe despre tulburări psihice despre care probabil nu am auzit, dar care afectează mult mai mulți oameni decât ne-am închipui, vom fi mai înțelegători cu cei care la un moment dat ni se pare că sunt altfel decât noi și, de ce nu, poate vom încerca să-i ajutăm…

 

* Sindromul Todd, cunoscut și ca sindromul Alice în Țara Minunilor este o tulburare neuropsihică este caracterizată prin perceperea distorsionată a imaginilor, spațiului sau timpului. Cel mai grav simptom produs de această tulburare este alterarea modului în care bolnavul își percepe propriul corp. Persoana afectată poate deveni confuză cu privire la mărimea și forma corpului său, ceea ce produce frică și panică. Acest sindrom determină ca împrejurimile persoanei bolnave să apară denaturate. Așa cum Alice își schimbă dimensiunile, ba prea mare sau prea mică, cei care suferă de acest sindrom vor auzi sunete fie mai liniștite, fie mai puternice decât sunt de fapt, vor vedea obiecte mai mari sau mai mici decât în realitate și chiar vor pierde senzația de viteză. Această tulburare psihică este deseori asociată migrenelor, tumorilor cerebrale, consumului de droguri și infecțiilor și a fost descrisă ca o călătorie LSD fără euforie. Din fericire, sindromul Alice în Țara Minunilor este extrem de rar și, în majoritatea cazurilor, îi afectează pe tinerii de 20 de ani care au o tumoră cerebrală sau un istoric de consum de droguri. Cel mai indicat tratament este odihna.

* Sidromul Capgras, denumit astfel în cinstea psihiatrului francez Joseph Capgras care a fost fascinat de iluzia dublurilor, este o tulburare psihică debilitantă în care cineva crede că oamenii din jur au fost înlocuiți de impostori. Mai mult, consideră că, de obicei, acești impostori intenționează să-i facă rău. Sindromul este relativ rar și este cel mai adesea observat după traume la nivelul creierului sau în cazul celor care au fost diagnosticați cu demență, schizofrenie sau epilepsie.

* Sindromul Diogene, al cărui nume a fost dat după cel al filosofului grec Diogene, este caracterizat de obicei prin dorința copleșitoare de a colecta obiecte aparent aleatoare sau chiar animale, față de care este apoi format un atașament emoțional. În plus, cei cu sindrom Diogene manifestă adesea o neglijare de sine extremă, apatie față de ei înșiși sau de ceilalți, retragere socială și nicio rușine pentru obiceiurile lor. Este foarte frecventă în rândul persoanelor în vârstă, al celor cu demență și al persoanelor care la un moment dat în viață au fost abandonate sau care au dus lipsa unui domiciliu stabil. Denumirea sindromului este însă destul de improprie, avand în vedere că despre filosoful grec Diogene se știe că doar a dus o viață ascetică și nu există date care să indice că se neglija pe sine.

* Disociative Identity Disorder (DID), afecțiune psihică cunoscută și ca Tulburarea de personalitate multiplă, este o boală mentală inclusă în numeroasele filme și emisiuni de televiziune, dar greșit înțeleasă. Mai puțin de 1% dintre persoanele care suferă de DID au adesea 2-3 identități diferite (uneori mai multe). Bolnavii circulă în mod obișnuit prin personalitățile lor și pot rămâne ca o singură identitate ore sau ani. Ei își pot schimba identitățile în orice moment și este aproape imposibil să convingi pe cineva cu DID că are această tulburare.

* Sindromul Stocholm este una dintre cele mai cunoscute tulburări psihice. Persoanele afectate manifestă simpatie și chiar loialitate față de cineva care le-a abuzat. Simptomele acestui sindrom au fost observate în cazuri de răpire, viol, abuz conjugal și nu numai. Această tulburare și-a primit denumirea în urma unui celebru jaf bancar desfășurat în capitala Suediei în anul 1973. Jefuitorii au ținut angajații băncii ostatici din 23 până în 28 august, iar în acest timp, victimele au început să se atașeze de ei și chiar să-i protejeze după eliberare, refuzând să depună marturie împotriva lor. Mai mult, unul dintre jefuitori s-a însurat mai târziu cu o ostatică din grup. Un alt exemplu de persoană care a fost atinsă de acest sindrom este Patty Hearst, o fată de milionar care a fost rapită în 1974, iar mai târziu a început să aibă sentimente pozitive față de răpitori și chiar a luat parte la un jaf comis de aceștia.

* Sindromul Kluver-Bucy. Imaginați-vă că poftiți să gustați o carte sau doriți să faceți sex cu o mașină. Aceasta este realitatea pentru persoanele afectate de sindromul Kluver-Bucy, o tulburare caracterizată prin pierderea memoriei, dorința de a mânca obiecte necomestibile și atracția sexuală către obiecte neînsuflețite. Persoanele cu acest sindrom au adesea probleme în recunoașterea unor obiecte sau persoane care ar trebui să le fie familiare. Această tulburare mentală este dificil de diagnosticat și pare a fi rezultatul unor leziuni severe la lobul temporal al creierului. Din păcate nu există un remediu pentru acest sindrom, iar bolnavii sunt adesea afectați pentru tot restul vieții.

* Sindromul Stendahl este o afecțiune psihosomatică despre care se crede că, din fericire, ar fi doar temporară. Sindromul apare atunci când bolnavul este expus la o cantitate mare de artă într-un singur loc sau în alte medii caracterizate de o frumusețe extremă. Cei care se confruntă cu această tulburare ciudată raportează bătăi rapide ale inimii, anxietate copleșitoare, confuzie, amețeli și chiar halucinații. Sindromul Stendahl este numit astfel după numele scriitorului francez din secolul al XIX-lea care, care, în cartea sa „Napoli si Florența: o călătorie de la Milano la Reggio”, a descris experiența sa din perioada în care a vizitat Florența, Italia, în 1817.

* Sindromul Ierusalim este caracterizat prin prezența unor idei obsesive și delir legate de experiența religioasă. Această tulburare se poate declanșa în urma vizitării capitalei Israelului, iar religia pe care o urmează un om nu are nicio importanță atunci când apare acest sindrom. Persoanele afectate suferă deja de alte tuburări psihice înainte de a vizita Ierusalimul, iar în câteva săptămâni după ce acestea părăsesc Orașul Sfânt, aceste simptome dispar.

* Sindromul Paris. Acest sindrom se pare că îi afectează doar pe japonezii care vizitează capitala Franței și este descris ca o forma severă de șoc cultural. Dintre milioanele de japonezi care viziteaza anual Parisul, aproximativ 20% ajung să sufere de această tulburare. Unii dintre ei experimentează în timpul vizitei simptome fizice și emoționale precum anxietate, deformarea percepției asupra realității, delir, halucinații, căderi nervoase. Concret, japonezii politicoși sunt incapabili să separe descrierea idilică a acestui oraș, vazută în filme ca „Amelie”, de realitatea unei metropole moderne. Un turist japonez care are de-a face, spre exemplu, cu un chelner grobian nu va putea să riposteze în vreun fel, fiind forțat să ăși reprime furia și dezamagirea. Ambasada Japoniei din Franța are o linie verde disponibilă 24 de ore din 24 pentru turiștii care suferă un șoc cultural. Tulburarea a fost observată și la japonezii care vizitează alte regiuni ale globului.

* Sindromul accentului străin este o tulburare psihică rară din cauza căreia persoanele afectate încep să vorbească limba maternă cu un accent străin. Acest sindrom este de obicei cauzat de o leziune craniană majoră sau de o leziune ce afectează nucleele cerebrale responsabile de vorbire.

* Apotemnofilia. Cunoscută și ca tulburare de integritate corporală și tulburare de identitate amputată, Apotemnofilia este o tulburare neurologică caracterizată prin dorința copleșitoare de a amputa sau deteriora părți sănătoase ale corpului. Deși nu se știe prea mult despre această tulburare ciudată, se crede că este asociată cu deteriorarea lobului parietal drept al creierului. Deoarece marea majoritate a chirurgilor nu va amputa membrele sănătoase la cerere, unii suferinzi de Apotemnofilie se simt nevoiți să se amputeze singuri – un scenariu periculos.

* Boantropia. Cei care suferă de tulburarea mentală foarte rară cred că sunt vaci și merg adesea atât de departe încât ajung să se poarte ca atare. Uneori, cei cu Boantropie se trezesc chiar și pe câmpuri alături de cirezile de vaci, mergând în patru membre și mestecând iarba. Aceștia nu par să realizeze ce fac atunci când acționează ca o vacă, de aceea se crede că această tulburare psihică ciudată este provocată de vise sau chiar de hipnotism. Interesant este și faptul că se crede că această maladie este menționată chiar în Biblie, întrucât regele Nabucodonosor (Nebucadnețar) este descris ca fiind „izgonit de oameni și a mâncînd iarba cu boii.”

* Lantantropia clinică. La fel ca cei cu boantropie, cei care suferă de licantropie clinică se cred capabili să se transforme în animale – în acest caz, lupi și vârcolaci, deși ocazional sunt incluse și alte tipuri de animale. Alături de credința că pot deveni lupi, persoanele cu licantropie clinică încep, de asemenea, să acționeze ca un animal și sunt adesea găsiți trăind sau ascunzîndu-se în păduri și în alte zone împădurite.