Subprogramul de reconstrucție mamară naște controverse între oncologi și CNAS
În timp ce primii susțin că acest program implementat de CNAS „a fost prost gândit și merge prost”, reprezentanții instituției precizează că acesta este accesibil tuturor pacientelor care nu au contraindicație medicală.
Dr. Alexandru Blidaru
La finele săptămânii trecute a avut loc, la București, cea de-a șasea ediție a conferinței naționale dedicate cancerului mamar, eveniment organizat de Societatea Română de Chirurgie a Sânului şi Oncologie în parteneriat cu Universitatea de Medicină și Farmacie Carol Davila. În cadrul evenimentului, la care au participat și specialiști din străinătate, președintele Societăţii Române de Chirurgie a Sânului şi Oncologie, dr. Alexandru Blidaru, a vorbit despre subprogramul național de reconstrucție mamară prin endoprotezare, demarat din 2014 de Casa Națională de Asigurări de Sănătate, în cadrul Programului Național de Oncologie.
Medicul specialist a declarat, în cadrul conferinței, că inițiativa CNAS este de apreciat, dar programul „a fost prost gândit și merge prost”. Mai mult, în opinia acestuia, noile criterii impuse de CNAS pentru accesul la endopotezare sunt arbitrare și nu fac decât să limiteze accesul pacientelor cu cancer de sân care au suferit masectomii și au nevoie de operații de reconstrucție mamară. „E un program de reconstrucţie cu proteze care a fost implementat de casa de asigurări în România în urmă cu câţiva ani. E extraordinar că s-au gândit la aşa ceva. Necazul e că el a fost prost gândit şi merge prost. Cine s-a gândit să îl facă a spus că avem mii de persoane la care se face mastectomie, 800 de cazuri pe an vor face reconstrucţie. Nimeni nu era pregătit, nici pacienţii, nici opinia publică, nici medicii. S-au făcut vreo 200, nici nu ştiau unde să se ducă. Noile criterii impuse de CNAS sunt arbitrare şi nu o să facă decât să limiteze accesul şi posibilităţile de a rezolva aceste persoane”, a declarat dr. Alexandru Blidaru în cadrul conferinței.
Acesta a mai acuzat faptul că, în prezent, cei care se ocupă de coordonarea subprogramului de reconstrucție mamară nu au minimul de cunoștințe necesare în acest domeniu, iar în aceste condiții, toate bunele intenții ale autorităților rămân doar la acest stadiu. „Atâta vreme cât cei care decid numărul, felul, locul, momentul în care se fac astfel de operaţii nu au habar de povestea asta, e clar că lucrurile nu vor merge bine, cu toată dorinţa de a se face reconstrucţie. Fac reconstrucţie de mai mult de 25 de ani, dar reconstrucţia e o mică bucăţică, e o componentă în privinţa diagnosticului şi tratamentului cancerului mamar”, a subliniat specialistul, adăugând că progrese s-au făcut doar în ceea ce privește individualizarea tratamentului.
Acesta a precizat că și problema markerilor tumorali pentru cancerul mamar este „o altă poveste prost înțeleasă”, menționând că „foarte puţină lume ştie că un tratament care conservă sânul e un tratament sigur. 60 – 80% din toate cancerele mamare în lumea civilizată se tratează prin conservarea sânului. Multă lume a auzit acum că mastectomia este singura soluţie şi mai ales că există posibilitatea, că se face mastectomie cu reconstrucţie, uneori în acelaşi timp, dar sunt operaţii deja mari, optează pentru un astfel de tip de operaţie, dar de multe ori mastectomia nu e necesară. Pe de altă parte, văd femei care au nevoie de mastectomie şi nu înţeleg că pentru ele asta e indicaţia. Există şi un grad de neîncredere a pacientului faţă de medic. Te uiţi pe Google şi vezi acolo pe nu ştiu ce site o indicaţie pe care o pui în opoziţie cu ce zice medicul. Google nu a terminat o facultate de medicină şi nu are o practică în domeniul respectiv şi atunci ai toate şansele să te înşeli”, a mai precizat medicul.
Reacția CNAS la afirmațiile făcute de dr. Alexandru Blidaru nu a întârziat să apară. Instituția a remis un comunicat în care precizează că doar pacientele care au contraindicații medicale nu pot fi incluse în subprogramul de reconstrucție mamară, acesta fiind, de altfel, singurul criteriu eliminatoriu de care s-a ținut cont din 2014, atunci când a fost demarat programul. „Pe tot parcursul celor cinci ani de derulare a subprogramului, a existat un sigur criteriu de includere a pacientelor, şi anume evaluarea oncologică de etapă, efectuată de medicul specialist, care să avizeze explicit indicaţia de reconstrucţie mamară, imediată sau secundară. În subprogram nu pot fi incluse însă pacientele care au contraindicaţii medicale, cele aflate într-o terapie oncologică ce nu permite efectuarea tratamentului reconstructiv şi cele cu afecţiuni sistemice severe, care în urma evaluărilor medicale interdisciplinare contraindică intervenţia sau anestezia generală” se arată în comunicatul CNAS.
În documentul CNAS se mai menționează că până la finele lunii august a acestui an fuseseră efectuate 137 de endoprotezări mamare, pentru anul în curs fiind prevăzut un număr de 165 de paciente, costul mediu pentru fiecare intervenție fiind de 2.087 de lei. Prin acest subprogram, CNAS finanţează costul endoprotezelor necesare pentru reconstrucţia mamară, iar acestea se achiziţionează de spitalele incluse în program, care efectuează şi operaţia de reconstrucţie mamară. În program sunt incluse la acest moment 19 spitale din Bucureşti, Braşov, Cluj-Napoca, Constanţa, Craiova, Iaşi, Oradea, Târgu Mureş şi Timişoara.
Reprezentanții CNAS mai menționează în comunicat că în prezent lucrează la proiectele actelor normative care vor reglementa derularea programelor naţionale de sănătate, inclusiv a subprogramului de reconstrucţie mamară, pentru anii 2019 – 2020, iar în acest context, aşteaptă de la specialiştii din domeniul medical „propuneri de îmbunătăţire a programelor şi subprogramelor naţionale de sănătate în beneficiul pacienţilor şi care să asigure totodată creşterea eficienţei utilizării fondurilor alocate în acest scop”.
De menționat este și faptul că România se confruntă cu o serie de probleme privind gestionarea bolii, precum diagnosticarea tardivă, lipsa abordării terapeutice integrate și multidisciplinare, accesul limitat la tratamente adecvate, oferta variabilă, în general scăzută a serviciilor de informare și de suport psihologic. Potrivit unui studiu prezentat de Fundatia Renașterea și Centrul pentru Inovație în Medicină, una din trei românce diagnosticate cu cancer de sân moare în România, media europeană fiind de una din patru, în condițiile în care rata de incidență a cancerului de sân raportată în România este cu 30% mai mică față de Europa (Globocan, 2018). Potrivit studiului denumit sugestiv „Inegalități și discrepanțe în managementul cancerului de sân avansat în România în comparație cu abordarea europeană”, realizat în perioada septembrie – octombrie 2018, 58,4% dintre româncele diagnosticate cu cancer mamar sunt depistate în stadii medii și avansate de boală (stadiile III-IV), în timp ce în alte țări europene 70-80% din cazurile noi de cancer de sân sunt descoperite în stadii inițiale de boală (0, I și II).
