TERAPEUTUL TAU: Relationarea din perspectiva izolarii existentiale

1 martie 2014 | 4 comentarii |

In relatia bazata pe dragostea neegoista oamenii sunt mai putin ostili, mai autonomi, mai putini gelosi, mandri de reusitele si triumful celuilalt, mai altruisti si mai ocrotitori.

 

Psiholog Taisia TRICA

Psiholog Taisia TRICA

Spuneam in articolul trecut ca raportandu-ne la celalalt, intr-un mod corect, vom renunta la dorinta de de a iesi din izolare si acest fapt ne va conduce catre o relatie autentica. Evident, acest lucru nu este usor de infaptuit. Experienta izolarii existentiale produce o stare subiectiva de disconfort. Apar mecanisme de aparare – fie ne traim cu stoicism starea de disconfort, fie incercam sa o suprimam prin initierea mai multor relatii.

Este adevarat ca exista relatii de dragoste care pot compensa durerea izolarii, dar nicio relatie, de orice tip ar fi ea, nu poate elimina complet izolarea. Abia atunci cand devenim constienti de starea noastra de izolare ne putem intoarce cu toata dragostea catre ceilalti.

In incercarea noastra de a nega izolarea sau de a fugi de ea dezvoltam relatii care nu vor mai fi autentice : fie ceilalti se vor simti invadati, agresati de noi, fie ne vom pierde pe noi. De cele mai multe ori construim relatii care ne aduc un beneficiu: faima, protectie…raportandu-ne astfel la ceilalti nu ca la alti oameni, ci ca la niste instrumente.

 

familieI. Yalom spunea cacele mai bune relatii implica indivizi care se raporteaza unul la celalalt in absenta unei nevoi”. Intalnirea cu celalalt presupune a aduce cu noi intreaga noastra fiinta, a fi constienti (a vedea, a auzi, a simti…) intreaga fiinta a celuilalt. Il intalnim cu adevarat pe celalalt doar daca ne ridicam deasupra propriilor noastre nevoi, fara a uita insa ca suntem un intreg.

A. Maslow sustine ca motivatia de baza a individului este orientata fie catre „deficit”, fie catre „crestere”. Modul si gradul in care nevoile psihologice de baza (siguranta, apartenenta, identificare, dragoste, respect) au fost satisfacute, in primii ani de de viata, mai ales, ne orienteaza spre un anumit gen de motivatie.

Persoanele motivate de crestere sunt mai putin dependente, au nevoie de mai putina lauda si afectiune. Ele nu se raporteaza la ceilalti ca la „surse de avantaje”.

Persoanele motivate de deficit se raporteaza la ceilalti ca la niste fiinte utile.

Aceasta departajare atrage dupa sine si moduri diferite de a-i iubi pe ceilalti. Dragostea deficitului este dragostea egoista, una posesiva, in timp ce Dragostea neegoista (dragostea pentru existenta acelei persoane) este nascuta din admiratie, din generozitate. In relatia bazata pe dragostea neegoista oamenii sunt mai putin ostili, mai autonomi, mai putini gelosi, mandri de reusitele si triumful celuilalt, mai altruisti si mai ocrotitori. Doar o astfel de dragoste ne poate ajuta sa „luptam” cu durerea separarii.

 

copil-5Fromm pune semnul de egalitate intre „a fi iubit” si o stare de dependenta (sunt mic, neajutorat – sunt recompensat cu dragoste) si respectiv intre „a iubi” si o stare in care te simti puternic, eficace.

I. Yalom remarca la randu-i ca, de multe ori, in practica terapeutica subiectii care se plang ca nu sunt iubiti sau sunt de neiubit, in urma travaliului terapeutic descopera ca, de fapt, sunt ei insisi incapabili sa iubeasca. Relatia inseamna reciprocitate.

Daruind, nu poate sa nu aduca la viata ceva in celalalt, iar acest ceva se reflecta asupra lui insusi, daruind cu adevarat, el nu poate sa nu primeasca ceea ce ii este daruit in schimb. A darui implica sa-l faci pe celalalt sa daruiasca de asemenea si cei doi impartasesc astfel bucuria a ceea ce au adus la viata impreuna” (W. Durant, On the Meaning of Life, apud I. Yalom).

O relatie matura presupune absenta unei nevoi, grija fata de celalalt, fata de experientele lui, fata de cresterea lui. Dragostea matura inseamna a  iubi si a avea nevoie de celalalt pentru ca-l iubesti, nu a-l iubi pentru ca ai nevoie de el.

*Taisia Trica este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management

 



Comentarii (4)

  1. Corina Cristiana Dalu spune:

    “Numai Barbatul si Femeia impreuna creeaza Omul” (Petre Tutea, Prelegeri despre Eros). Asemenea, orice Om alaturi de alt Om creeaza Viata. Sa ne rugam ca bunul Dumnezeu sa ne faca mai buni, mai darnici si mai ocrotitori pentru tot ceea ce inseamna VIATA. Multumesc pentru articol. Mi-a umplut inima de bucurie si v-o impartasesc.
    Primavara iubitoare si luminoasa!

    • Taisia Trica spune:

      Va multumesc pentru ganduri! Sa avem cu totii o primavara luminoasa! Cred cu tarie in procesul dezvoltarii personale in scopul de a fi mai buni, mai intregi in relatiile cu ceilalti. Uneori, acest lucru poate parea egoist, dar de fapt, pe termen lung vedem ca e un gest de responsabilitate si de iubire pentru aproapele meu ca si pentru mine.

  2. Gina Stanciu spune:

    Suna prafuit, dar teoria cu practica………cer si pamant.
    Suntem atat de diferiti si reactionam atat de diferit. Nu exista definitii. In aceeasi situatie in care dai un sfat ca expert, tu vei reactiona alfel.

    • Taisia Trica spune:

      Multumesc pentru timpul acordat! Poate este prafuit deoarece in materie de viata, oameni si relatii procesele sunt aceleasi de mii de ani. Ruptura dintre teorie si practica este de cele mai multe ori alegerea noastra. Nu detin adevarul absolut, aduc in fata dvs teorii si experiente practice in care cred, dar aceasta este doar realitatea mea. Nu sunt sfatuitorul numanui, ii ajut pe altii sa se descopere. Imi urmez propriul proces de dezvoltare, cu toate recaderile lui.

Adaugati un comentariu


 

*