TERAPEUTUL TAU: Meloterapia – Terapia prin muzica

In meloterapie, sau terapia prin muzica, sunetele si ritmul devin instrumente cu ajutorul carora se dezvolta creativitatea, se intra in contact cu sinele si se trateaza diverse probleme de sanatate (anxietate, durere cronica, hipertensiune, dificultati de invatare, etc.)

 

Datorita efectului sau asupra sistemului nervos central, muzica este un factor important, care ajuta la relaxare si la reducerea stresului. Ca instrument de dezvoltare personala, muzica mai contribuie la cresterea capacitatilor cognitive (atentie, memorie), psihomotorii (agilitate, coordinare, mobilitate) si socio-afective. In plus, pentru a obtine beneficiile oferite de meloterapie, nu avem nevoie de cultura muzicala.

In functie de personalitatea, de afectiunile si de obiectivele pacientilor, meloterapeutul poate alege una din cele doua forme ale terapiei: meloterapia activa – consta in practica unui instrument, compunerea de melodii, executarea de miscari ritmice pe sunetele muzicii si favorizeaza in special exprimarea sinelui, sau meloterapia receptiva – ascultarea muzicii poate stimula energia creativa si contribui la cresterea capacitatii de concentrare si a memoriei.

 

Muzica scoate la iveala emotii, uneori uitate sau ascunse cu mult timp in urma. Desi la inceput meloterapia a fost utilizata cu precadere in psihoterapie, aplicatiile sale terapeutice au fost extinse cu timpul. Muzica s-a dovedit deosebit de eficienta pentru scoaterea din izolare a persoanelor cu probleme de comunicare. La copiii care sufera de autism, de exemplu, s-a constatat ca stimulii sonori diminueaza anxietatea legata de realitatea exterioara, amelioreaza comportamentul socio-afectiv si creste increderea in sine. In mod asemanator, la copiii cu dificultati de vorbire, muzica si cantecele contribuie la ameliorarea articularii cuvintelor.

Datorita efectului sau fiziologic, o muzica relaxanta poate atenua durerea si anxietatea micsorand nivelul de cortizol (un hormon asociat cu stresul) si eliberand endorfina, care are proprietati calmante, analgezice si euforice.

Conexiunea intre muzica si medicina isi are originea in trecut si a constituit subiectul a numeroase controverse. In antichitate, oamenii obisnuiau sa trateze anumite afectiuni sau stari de disconfort fizic prin ritualuri acompaniate de muzica specifica invocarii unor divinitati. De asemenea, terapia prin muzica (meloterapia) era folosita pentru a-i revigora pe cei deprimati si pentru a-i incuraja pe cei care plecau la lupta. Chiar si discipolii lui Pitagora tratau epilepsia si starile febrile cu ajutorul muzicii, deoarece ei considerau ca boala reprezinta consecinta directa a unui dezechilibru survenit intre armonia cosmica si fiinta umana.

 

Meloterapia a fost introdusa si promovata de Platon, care o folosea pentru reda sanatatea celor dinjur. Astfel, meloterapia si-a inceput „cariera”, dar pana in secolul XIX a fost considerata o metoda de tratament empirica, iar medicii nu au studiat pana atunci efectul curativ al sunetelor, armoniei, ritmului unor melodii in tratamentul unor afectiuni atat de ordin fizic, dar si – mai ales – psihic.

Stiinta care se ocupa cu studiul sunetelor (sonologia) are ca obiect efectele sunetelor la nivel fizic si al compozitiei chimice a organismului uman, dar si din punct de vedere psihic si biologic.

Savantul roman George Constantinescu, intemeietorul sonologiei, a anticipat cu mult timp in urma aptitudinile terapeutice ale sunetelor asupra omului. In primul rand, muzica actioneaza asupra psihicului, inducand o stare profunda de relaxare si stimuland, indirect, functionarea optima a organismului uman.

 

Cele mai semnificative rezultate obtinute cu ajutorul meloterapiei au fost inregistrate in psihiatria moderna, deoarece prin actiunea benefica a muzicii se amelioreaza accesele nervoase si, nu de putine ori, vindecarea pacientului este completa. Operele unor compozitori precum Wolfgang Amadeus Mozart, Johann Sebastian Bach, Ludwig van Beethoven, Robert Schumann sau Frederick Chopin au un efect demonstrat si incontestabil in ameliorarea starilor de panica, oboseala interioara, nervozitate si stres.

Tinand cont de faptul ca existenta cotidiana este caracterizata de tensiuni permanente si presiuni exterioare, meloterapia actioneaza adesea ca un „tratament de urgenta”, care ne ajuta sa ne mentinem sanatatea, macar in ceea ce priveste aspectul psihologic al problemei. Dupa o zi epuizanta, ce poate fi oare mai relaxant si mai benefic decat o cada plina cu apa fierbinte, un spumant cu aroma de lavanda si o combina muzicala din care razbat acordurile difuze ale unor simfonii de Beethoven, arii din operele lui Mozart, sau ale celebrei Ave Maria a lui Franz Schubert?

 

Pentru a avea o „directie de actiune” si a sti ce este indicat sa asculti, in functie de starea pe care o traversezi, este necesar sa apelam la studiile in vigoare.  Astfel,

Pentru relaxare : Claude Debussy – Sonata pentru pian si harpa, Nicolo Paganini – Concert nr. 4 in Re Minor, Piotr Ilici Ceaikovsky – Uvertura operei „Frumoasa din padurea adormita”.

Pentru liniste interioara : Ludwig van Beethoven – Concertul imperial nr. 5 (Adagio din sonata pentru violoncel si orchestra in sol minor), Franz Schubert -„Rosamunda”, „Ave Maria”,  Piotr Ilici Ceaikovsky – „Lacul lebedelor”, Robert Schumann – „Reverie”, Wolfgang Amadeus Mozart – Concert nr. 21 pentru pian si orchestra.

Pentru reglarea nivelului tensiunii arteriale : Wolfgang Amadeus Mozart- „Don Juan”, Franz Lizst – „Rapsodie maghiara”.

Pentru surmenaj intelectual: Johann Sebastian Bach – „Fugile” .

Pentru ameliorarea unor dureri fizice : Ludwig van Beethoven – „Pastorala”, Maurice Ravel – „Bolero”, Frederick Chopin – Concert nr. 1in Mi Minor .

Pentru stimularea si energizarea organismului : Giuseppe Verdi – Marsul din opera „Aida”, Johann Sebastian Bach – Brandenburgicele

 

*Taisia Trica este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management