Teiul, medicamentul natural al inceputului de vara

Principalele proprietati terapeutice ce ridica valoarea medicinala a florilor de tei constau in faptul ca acestea sunt neurosedative, somnifere, intaritoare, emoliente, expectorante, sudorifice, usor diuretice, febrifuge, decongestive, spasmolitice, hipotensive, hipnotice şi calmante pentru dureri, inclusiv cele reumatice.

In primul rand, ceaiul din flori de tei este deosebit de eficient atunci cand apar afectiunile pulmonare, respectiv starile gripale, guturai, tuse cronica si convulsiva, raceli, bronsite, astm bronsic, dureri de piept, catar pulmonar, cu efect in eliminarea secretiilor bronsice. In starile gripale, efectele pozitive se datoreaza producerii unei transpiratii abundente si scaderii temperaturii corpului. In acest sens, se prepara o infuzie din doua lingurite flori uscate la 200 de mililitri de  apa clocotita. Dupa infuzare in vas acoperit, timp de 15-20 de minute, se consuma zilnic cate 2-3 ceaiuri caldute si indulcite, de preferat cu miere de albine.

Ceaiul de tei are si efecte remarcabile in afectiunile sistemului nervos, cu stari de nervozitate, tensiune psihica, isterie, convulsii, oboseala, emotivitate, depresie psihica cu anxietate, surmenaj intelectual, agitatie nocturna, insomnii, ameteli, migrene, dureri de cap si dureri musculare, pana la alergii, prurit, epilepsie si boala Parkinson. Se consuma doua-trei ceaiuri pe zi, ultimul fiind luat seara, cand are efecte linistitoare si somnifere prin actiunea sedativa asupra centrilor nervosi superiori, mai ales la copii si femei.

Pentru persoanele cu insomnii si hiperexcitabilitate nervoasa se aduc in dormitor cateva ramuri inflorite de tei sau se umple perna cu flori de tei, asigurandu-se un somn linistit si odihnitor. Inainte de culcare este indicat sa se ia o lingura cu macerat din flori de tei in miere de albine, care ajuta la echilibrarea starii nervoase astfel incat, in ziua urmatoare, se va asigura o dozare constienta a eforturilor fizice si intelectuale.

Ceaiul de tei trebuie sa fie nelipsit din tratamentul bolilor cardiovasculare, mai ales in cazurile de hipertensiune arteriala, palpitatii si extrasistole.

In cazul afectiunilor digestive, infuzia din flori de tei, bauta dupa mese, este foarte utila in afectiuni hepatobiliare, colecistite, dischinezie biliara, greturi, colici abdominale, crampe stomacale, constipaţii si intoxicatii. Efectele sunt sporite folosind amestecul de tei, musetel si menta.

In bolile de rinichi, litiaza renala, infectii renale, cistite cronice, precum si in reumatism si guta, ceaiul de tei este eficient datorita actiunii diuretice.

Sub forma de gargara sau inhalatii zilnice cu infuzii concentrate si neindulcite din flori de tei se utilizeaza cu succes si in cazuri de stomatite, amigdalite, esofagite, faringite si laringite.