TERAPEUTUL TAU: Alegerea carierei
Alegerea unei scoli sau a unei meserii/profesii este o decizie importanta in viata, de aceea trebuie sa fie o decizie constienta, bazata pe cunoastere, pe posibilitatile fizice si psihice reale ale fiecaruia dintre noi.
Alegerea carierei este un proces de durata si continuu, un proces complex care presupune cunoasterea unor aspecte legate de subiectul in cauza (cel care alege), de lumea profesiilor, de piata muncii. In alegerea carieirei sunt implicati mai multi factori, precum: interesele, aptitudinile, trasaturile temperamentale si de personalitate, valorile personale.
Alegerea unei scoli sau a unei meserii/profesii este o decizie importanta in viata oricarui om. Exista copii care au aptitudini speciale, mult dezvoltate peste medie, chiar cu talent, in anumite cazuri. In aceasta situatie este necesara depistarea si sustinerea acestora inca de foarte devreme si orientarea spre domeniul vocational respectiv. Parintii ar trebui sa-si indrume si sa-si inscrie copiii la scoli vocationale sau macar sa se ingrijeasca ca in timpul liber aceste aptitudini sa fie exersate si dezvoltate.
Dincolo de zona vocationala avem ceilalti copii, pentru care alegerea scolara si profesionala este la fel de importanta. Alegerea unei gradinite sau a unei scoli este efectuata de catre parinti si este normal, dar dincolo de acest nivel, lucrurile trebuie sa se schimbe. Copilul, adolescentul are dreptul sa aleaga ce liceu sau ce studii universitare sau postliceale sa urmeze. Discutii despre acest lucru este bine sa aiba loc in orice familie, iar parintii sa considere copilul un partener cu drepturi egale in acest proces.
Unii parinti aleg, de multe ori, in locul copiilor, iar motivele care stau la baza alegerii se structureaza, din nefericire, pe dorintele acestora, pe asteptarile lor si pe proiectiile pe care le fac asupra copilului sau asupra anumitor scoli (licee si facultati).
Sunt parinti care considera ca anumite traditii ale familiei trebuie urmate cu sfintenie (daca eu am facut liceul X, este exclus ca tu sa urmezi altceva, sau daca eu sunt doctor, si copilul meu trebuie sa fie doctor).
Alti parinti au adunat frustrari personale, legate de neimplinirea propriilor visuri si considera ca prin ceea ce va face copilul isi vor atinge si ei propriile teluri (daca eu nu am putut, prin el am si eu o bucurie).
Din punct de vedere psihopedagogic, nimic nu este mai gresit decat sa ignoram realitatea copilului si sa alegem in locul lui. Copilul poate fi ascultat, sfatuit, sprijinit, informat, dar niciodata obligat. In practica mea de cabinet am avut parinti care nu au acceptat nici in ruptul capului ca fiul sau fiica lor nu poate – aptitudinal, temperamental – sau ca nu vrea –valoric, caracterial – sa urmeze un anumit traseu.
Alegerea scolii sau a carierei trebuie sa fie o decizie constienta, bazata pe cunoastere, pe posibilitatile fizice si psihice reale. Nu parintii vor invata si vor practica respectiva meserie sau profesie, asa ca este bine ca ei sa lase libertatea de alegere copilului/tanarului. Motivatia pentru invatare si pentru a face ceva este eficienta daca este intrinseca (vine din interiorul meu) si daca este cognitiva (bazata pe argumente rationale izvorate din propriul meu demers cognitiv). O scoala sau o profesie care nu ne place, pe termen lung ne va obosi si pot aparea reactii dintre cele mai nedorite.
