TERAPEUTUL TAU: Anxietatea generalizata
Ingrijorarea, din cand in cand, pentru lucruri care s-ar putea intampla, este fireasca. Persoanele care experimenteaza insa simptome fizice care le impiedica sa isi traiasca viata in limite normale, traiesc ceea ce se numeste anxietate generalizata.
Psiholog Taisia TRICA
Anxietatea generalizata (AG) este o tulburare de anxietate care subiectiv este descrisa ca un sentiment de ingrijorare excesiva. Simptomele anxietatii generalizate (DSM IV) se manifesta prin ingrijorare si anxietate excesive vis-a-vis de diferite evenimente si activitati, prezente aproape zilnic, pe o perioada de 6 luni.
Persoana simte ca nu isi poate controla ingrijorarile, iar acestea se asociaza cu:
– neliniste si tensionare;
– oboseala;
– dificultati de concentrare;
– iritabilitate;
– tensiune musculara;
– tulburari de somn;
– anxietatea si ingrijorarea nu sunt limitate la un aspect particular (o situatie, obiect etc).
Simptomele se inrautatesc, de obicei, in perioadele de stres, dar un diagnostic de tulburare de anxietate generalizata poate fi stabilit cand este afectata puternic desfasurarea activitatilor zilnice, viata sociala si profesionala, iar calitatea vietii este deteriorata semnificativ.
Comportamentele de evitare sunt mai putin evidente in anxietatea generalizata decat in alte tulburari de anxietate, cum ar fi fobiile sau atacul de panica. Pentru a putea fi considerate simptome de intensitate clinica, acestea trebuie sa interfereze semnificativ cu activitatea cotidiana. In caz contrar nu le abordam, doar pentru ca ar putea deveni probleme. AG evolueaza progresiv, debutand cel mai frecvent in adolescenta sau la inceputul varstei adulte, insa poate debuta si la maturitate. Este mai frecventa in cazul femeilor decat al barbatilor si adesea se intalneste la rude sau persoane atinse de o boala. In general, simptomele par a se reduce cu inaintarea in varsta, dar de cele mai multe ori este nevoie de medicatie si psihoterapie.
Ontogenetic, primele semne de anxietate generalizata apar, de regula, in jurul varstei de 25 de ani, cand deciziile devin mult mai importante, decizii care iti prescriu scenariul vietii ulterioare. Instalarea este lenta si insidioasa. Studiile arata ca 60-80% dintre clientii cu AG au fost anxiosi si ingrijorati toata viata lor.
Cea mai buna modalitate de interventie terapeutica este preventia, care sa se focalizeze pe dezvoltarea sentimentului de controlabilitate, construirea unei imagini de sine pozitive. Numeroase studii din literatura de specialitate demonstreaza ca psihoterapia cognitiv-comportamentala este eficienta in tulburarea de anxietate generalizata. Problemele pot fi corectate prin modificarea modului in care oamenii gandesc si actioneaza.
Ingrijorarile reprezinta simptome centrale ale anxietatii generalizate si se caracterizeaza printr-o stare de anxietate, constientizarea moderata a unor senzatii fizice cum ar fi tremur, ticuri, tensiune musculara, dureri de cap, iritabilitate, transpiratii sau valuri bruste de caldura. Persoanele afectate de AG pot simti ametiti sau fara suflare. Uneori simt greata sau trebuie sa mearga mai des la toaleta. Sau simt ca au un nod in gat. Au preocupari legate de evenimente viitoare si dificultati de concentrare. Acestea se manifesta prin ganduri negative si control redus al acestora. Subiectiv, persoana are sentimentul ca nu-si poate controla viata.
Temele ingrijorarilor sunt legate de familie, starea financiara, munca, sanatate cum ar fi: accidente (in care este implicat pacientul sau un membru al familiei), probleme la locul de munca sau scoala, incapacitatea de control in anumite situatii.
Ca sa intelegem mai bine, luam exemplul unei mame care se ingrijoreaza excesiv pentru sanatatea si siguranta copilului ei si are convingerea ca daca nu se ingrijoreaza nu poate preveni ceva rau. Ingrijorarile reflecta perceptia vulnerabilitatii si amenintarii „Ceva rau se va intampla” si perceptia abilitatilor de coping ca fiind reduse „Nu voi fi capabil sa fac fata situatiei”, perceptia necontrolabilitatii.
Persoanele cu anxietate generalizata se descriu ca sensibile sau nervoase prin natura lor, avand tendinta de a se ingrijora excesiv pentru tot felul de lucruri. 90% dintre pacientii cu AG se ingrijoreaza pentru lucruri marunte.
Este relevata pentru terapie natura incontrolabila a ingrijorarilor si rolul perceput de clineti a acestora, de evitare a unor consecinte negative ale unor evenimente anticipate.
De ce apar ingrijorarile? Mediul este incontrolabil, este incert. Ingrijorarile au functie adaptativa pentru ca te ajuta sa rezolvi problemele in anticipatie, insa daca se repeta excesiv au consecinte dezadaptative.
Trairea in anticipare este un model adaptativ daca nu este utilizat in exces. Pe masura ce apare ingrijorarea, ea se autointretine. Ingrijorarile ne determina sa scanam excesiv mediul si sa descoperim lucruri care ne fac sa ne ingrijoram, descoperim surse de pericol.
Identificarea stimulilor care activeaza ingrijorarile reprezinta prima etapa in interventie. Ulterior se va lucra pe managementul emotiilor, managenentul rezolvarii de probleme si managementul timpului.
