TERAPEUTUL TAU: Conditional vs. imperativ (IV) – Scenariu de viata

26 octombrie 2013 | 0 comentarii |

Credintele despre oameni, viata, timp, munca, bani, prietenie, dragoste, succes, sanatate etc. sunt esentiale pentru felul in care gandim, simtim si ne comportam.

 

convingeri copil 1Convingerile disfunctionale pot fi exprimate in termeni ca „viata este o lupta”, „eu nu sunt bun de nimic”, „intotdeauna trebuie sa ma comport frumos cu ceilalti”. Acestea ne influenteaza felul de a fi si comportamentul nostru devine ineficient. Subiectul isi vorbeste in limbaj interior, prognozand dezastre (ganduri de tipul „ce va fi daca”), criticandu-se permanent sau fixandu-si standarde de neatins.

Convingerile negative disfunctionale stabilesc limita autostimei si a sentimentului valorii personale ale subiectului. Valoarea personala este influentata de aceste convingeri, practic de ceva exterior, cum ar fi statutul social, bogatia, dragostea altei persoane, aprobarea sociala („valoarea mea este conferita de realizarile mele”, „eu nu valorez nimic daca nu sunt iubit de persoana X”). Acestea sunt disfunctionale, deoarece definesc fiinta umana ca valoare prin recunoasterea exterioara. Fiinta umana exista si este necesar, pentru o functionare optima, sa constientizam caracterul intrinsec al valorii noastre.

 

scenariu de viata 5Multe dintre convingerile disfunctionale sunt inoculate de catre parinti, care fac afirmatii de tipul: „baietii mari nu plang”, „fetele cuminti nu se infurie”. Subiectul isi formeaza o atitudine fata de propria persoana care este rezultatul criticilor frecvente, al ignorarii sau respingerii suferite din partea celorlalti. Astfel apar introiectiile, adica incorporarea pasiva a ceea ce mediul furnizeaza subiectului. Este modul original de interactiune intre copil si mediul sau. „Copilul accepta totul cu incredere si inghite orice hrana fizica si psihologica care-i este prezentata”.

Aceste atitudini disfunctionale devin atat de interiorizate incat cei din jur ajung sa-l trateze asa cum se crede. In practica mea de consiliere in scoala am vazut cum copiii aveau sa se comporte conform afirmatiilor parintilor („este prost”, „niciodata nu face lucruri bune”, „este un copil problema”) si cum acest comportament disfunctional atragea reactiile din partea cadrelor didactice, de genul „copilul acesta este o adevarata problema”, „nu raspunde niciodata cerintelor scolii”.

 

mesajele negative - copilTrebuie” incepe sa functioneze foarte devreme si nu corespunde intotdeauna nevoilor subiectului, „trebuie” ajunge sa se integreze intr-un scenariu de viata. Acest termen este introdus de analiza tranzactionala si desemneaza un plan de viata personal pe care o persoana il „decide” inca din copilarie in functie de cum interpreteaza evenimentele exterioare (mesaje de la terti, mangaieri, exemple, interdictii, constrangeri, furie, respingeri). Toate acestea sunt numite injoctiuni.

Pentru a pastra afectiunea parintilor si, ulterior, a altora sau pentru a evita sa fie respins de ei, copilul, incepand adesea de la 4-5 ani, hotaraste sa se supuna: „nu ai dreptul” (injonctiune) devine „nu am dreptul”. Acest lucru implica doua elemente injonctiunea si „decizia” copilului interior.

Ajungem astfel la formula: Injonctiuni + decizii = scenariu de viata

 

terapie  3Sistemul nostru de credinte este o amprenta. In sistemica se vorbeste despre un sistem de comunicare pe care-l repetam in functie de modelele imprimate candva.

Bourne (1995) afirma faptul ca fiintele umane pot fi programate la fel ca si calculatoarele, astfel incat convingerile disfunctionale sa devina profetii autoimplinite.

Demersul lingvistic poate modifica semnificatia unei realitati. Cuvintele se transforma in ganduri, gandurile in emotii si urmeaza actiunile care ne definesc ca oameni.

Ellis a ajuns la concluzia ca un comportament nevrotic este un comportament stupid, pus in scena de o persoana inteligenta. Scopul general al unei terapii este acceptarea neconditionata a sinelui. Subiectul nu mai trebuie sa emita judecati asupra naturii sale, ci sa ia in considerare relativitatea intamplarilor prin care trece.

 

prejudecati 6La un nivel mai general, in aceste sisteme de credinte putem include prejudecatile, obisnuintele, ritualurile.

Prejudecatile sunt convingeri imprimate candva si pe care le aplicam in prezent in mod automat. Obisnuintele pot fi lucruri invatate in trecut, pe care le aplicam in mod util in prezent. Uneori ele ne fac sa dam prioritate trecutului asupra prezentului, intr-un mod inadecvat pentru situatia actuala.

Ritualurile din viata cotidiana fac viitorul previzibil, „ca alta data” si pot constitui obstacole in intalnirea „actuala”, pentru creativitate si spontaneitate. Acesta poate constitui un sistem de credinte si, in plus, un sistem defensiv. Obiectivul terapiei consta in intalnirea cu celalalt si reducerea credintelor deformate. Simpla constientizare din punct de vedre intelectual nu modifica o credinta. Uneori este necesar sa experientiem sistemele de credinte in situatii reale de viata.

In concluzie, credintele despre oameni, viata, timp, munca, bani, prietenie, dragoste, succes, sanatate etc. sunt esentiale pentru felul in care gandim, simtim si ne comportam. Schimbarile comportamentale si starea de bine pe termen lung se pot obtine doar prin schimbarea convingerilor. Controlandu-ne sistemul propriu de convingeri, felul cum ne raportam la esecurile trecute, ii putem da vietii noastre directia pe care o dorim.

 

*Taisia Trica este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management


Adaugati un comentariu


 

*