TERAPEUTUL TAU: Interventia terapeutica in atacurile de panica

2 august 2014 | 0 comentarii |

Tulburarea de panica este  acea tulburare de anxietate ce se caracterizeaza printr-o traire brusca si recurenta a unei stari de anxietate intense. Din fericire, numeroase studii atesta eficienta psihoterapiei in tratarea atacurilor de panica.

 

Psiholog Taisia TRICA

Psiholog Taisia TRICA

Stresul si anxietatea reprezinta un teren propice pentru aparitia unui atac de panica, iar in prezent este evident ca stresul abunda in vietile noastre. Deseori, atacul de panica se dezvolta pe un fond de anxietate generalizata. Primul atac de panica are o determinare, cauza necunoscuta – oboseala, foame, consum de excitante, stres, conflict. Este insa foarte spectaculos si determina structurarea unor expectante negative de tipul „sigur voi face din nou un atac de panica”. Senzatia este perceputa ca fiind ingrozitoare, persoanele respective au sentimentul ca se va intampla ceva rau sau chiar ca vor muri. In consecinta, se dezvolta o serie de atributii eronate care asociaza tulburarea cu o problema medicala foarte gravaam ceva cu inima, sigur sunt bolnav”.

Manualul de diagnostic DSM-IV (Manual of Mental Disorders) descrie atacul de panica prin simptome fiziologice, emotionale si cognitive. Atacul de panica presupune prezenta a cel putin 4 simptome: respiratie intretaiata, senzatie de ameteala, senzatie de greata si voma, palpitatii, tremur, senzatie de durere in cosul pieptului. Intre 7 si 28% din populatie a avut astfel de experiente (OMS, 2000). Cauzele pot fi genetice (un risc mai mare il au cei ai caror parinti sufera de tulburare bipolara sau depresie) sau de mediu (dezechilibru intre neurotransmitatori). Atunci cand aceste simptome interfereaza cu activitatea cotidiana, devine o problema clinica si fiind necesara interventia psihologica si medicala.

 

panica2Literatura de specialitate prezinta mai multe modele explicative ale atacului de panica (Wells, 1999). Modelul care are insa cea mai mare aplicabilitate in interventia psihologica este modelul cognitiv dezvoltat de Clark – 1986. Acest model, denumit si modelul cercului vicios al atacului de panica, se focalizeaza pe factorii cognitivi implicati in etiologia si mentinerea tulburarii de panica. Pacientii interpreteaza senzatiile corporale intr-o maniera catastrofica, iar aceste semne, interpretate eronat (palpitatii, sufocare, ameteala), sunt percepute ca stari fizice sau mentale care anunta un nou atac de panica. Senzatiile corporale sunt interpretate eronat si sunt asociate cu o stare de anxietate (frica, teama).

Exista o anumita secventialitate in momentul producerii unui atac de panica si o mare varietate de stimuli care-l poate declansa. Acesti stimuli pot fi externi (o situatie in care indivizii au experientiat un atac de panica) sau interni (ganduri, imagini si senzatii corporale). Starea de frica este consecinta interpretarii eronate, catastrofice a stimulilor fizici, corporali, ca stimuli amenintatori.

 

panica1Un alt model explicativ al atacului de panica este modelul dezvoltat de  Beck si Emery (1985), care explica atacul de panica pornind de la modul in care organismul declanseaza un raspuns in momentul perceperii pericolului. Acest sistem de activare s-a dezvoltat pentru a face fata pericolului, prin pregatirea organismului pentru a actiona, fie prin lupta/agresivitate („fight response”), fuga („flight response”) sau prin inhibarea activitatii/lesin („freezing”).

Interventiile cognitiv-comportamentale in cazul atacul de panica implica atat tehnici cognitive, cat si tehnici comportamentale. Aceste tehnici sunt menite sa ajute pacientii sa-si identifice si sa-si modifice gandurile catastrofice si interpretarile eronate ale unor stimuli corporali.

In interventia cognitiv comportamentala, o etapa esentiala este educarea pacientului privind rolul gandurilor si interpretarilor eronate in aparitia si mentinerea atacurilor de panica. Terapia cognitiv-comportamentala se focalizeaza pe factorii de mentinere ai tulburarii: atentia selectiva la senzatiile corporale, comportamentele de siguranta si comportamentele de evitare.

 

panica3Obiectivele interventiei in atacul de panica: evaluarea clinica (descrierea problemei, alte informatii utile, experiente recente de atac de panica), educarea clientului privind mecanismele atacului de panica si modalitatile de interventie, identificarea stimulilor declansatori ai atacului de panica, modificarea interpretarilor catastrofice ale senzatiilor corporale, controlul hiperventilatiei si relaxarea, reducerea frecventei comportamentelor de evitare si a comportamentelor de siguranta, prevenirea recaderilor.

Un obiectiv de interventie pentru orice tip de tulburare este interventia in tulburarile asociate. Atacul de panica este adesea asociat si cu alte tulburari, cum ar fi depresia sau anxietatea generalizata.

Dupa reducerea frecventei atacurilor de panica este necesara si abordarea tulburarilor asociate care mentin si uneori accentueaza simptomele acestuia.

 

*Taisia Trica este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management

 


Adaugati un comentariu


 

*