TERAPEUTUL TAU: Tulburarile din spectrul autist

Zilele trecute am auzit o stire despre succesul inregistrat de un parinte al unui copil diagnosticat cu autism. Cu ajutorul Consiliului pentru Combaterea Discriminarii, scoala si in speta managerul institutiei au fost sanctionate. Acest fapt m-a facut sa traiesc o gama de emotii diverse, unele dintre ele chiar contrare.

M-am bucurat de reusita parintelui, m-a intristat reactia scolii si a celorlalti parinti, reactie pe care pot, pe de o parte, sa o inteleg, am apreciat  pozitia Consiliului.

Cel mai trist in toata aceasta poveste este, pana la urma, ca un suflet este respins, facut sa traiasca stari de frustrare si de dezamagire. Inainte de a fi psihoterapeut sunt profesor psihopedagog si intai de toate sunt om.

Stiu ca este nespus de greu sa realizam integrarea scolara a unor copii cu cerinte educative speciale, mai ales in lipsa unui sistem si a unor resurse umane de sprijin. Stiu ca este greu sa faci fata presiunilor grupului de parinti. Dar mai stiu ca aceasta este o lectie pe care este important sa ne-o invatam : lectia tolerantei. De undeva tot  avem sa incepem candva. Mai mult decat atat, oricine dintre noi poate fi in situatia data.

 

Cat despre autism, cred ca ar fi bine sa cunoastem cateva aspecte.

Autismul este o tulburare severa de dezvoltare, de natura neurobiologica. Ea apare fie la nastere, fie la varsta de 18 luni – 2 ani a copilului. Autismul tipic face parte din tulburarile spectrului autismului (TSA) sau tulburarile pervazive de dezvoltare (PDD) care includ diverse forme de manifestare ale afectiunii: de la autismul sever pana la sindromul Asperger (cei afectati de acest sindrom au limbaj, o inteligenta chiar geniala, dar manifesta deficiente de comunicare si socializare). Celelalte tulburari din spectru sunt: sindromul Rett, tulburarea dezintegrativa a copilariei, PDD-NOS (tulburarea pervaziva de dezvoltare – nespecificata altfel sau autismul atipic) si autismul inalt functional.

 

Toti copiii cu TSA manifesta deficiente de socializare, de comunicare verbala sau nonverbala si comportamente repetitive si stereotipe. Fiecare dintre aceste simptome se manifesta in grade si prin comportamente diferite la fiecare copil/persoana cu autism.

Statisticile internationale realizate incepand cu anii ‘90 releva o incindenta alarmanta a tulburarilor din spectrul autismului: 1 la 166 de copii – potrivit Congresului European de Neuropsihiatrie de la Barcelona.

Autismul poate aparea in toate tipurile de familii, indiferent de mediu social, rasa, etnie si este mai intalnit la baieti decat la fete.

 

Comportamentele copilului sunt de fapt cele care anunta prezenta afectiunii, iar parintii sunt de obicei cei care observa manifestari neobisnuite. In unele cazuri, bebelusul pare diferit chiar de la nastere, nu ii observa pe cei din jurul lor, se concentreaza pe un obiect pentru o perioada lunga de timp, este foarte tacut sau foarte plangagios s.a.

Primele simptome de TSA pot aparea insa la copii dupa o perioada in care au avut o dezvoltare tipica (1-3 ani). Copiii care au inceput sa vorbeasca, treptat isi pierd achizitiile verbale, devin retrasi, sunt autoagresivi, nesociabili etc.

 

Posibile semne ale autismului sunt cand un copil:

• nu spune niciun cuvant pana la varsta de 16 luni
• nu arata cu degetul pana la varsta de 18 luni
• nu combina 2 cuvinte pana la varsta de 2 ani
• nu raspunde la nume
• isi pierde limbajul sau abilitatile sociale

Altele:

• are contact vizual redus
• nu stie sa se joaca cu jucariile
• alinieaza jucariile sau alte obiecte
• se ataseaza de o jucarie sau obiect anume
• are activitati repetitive/stereotipe (deschiderea si inchiderea repetata a usilor, fluturarea si privitul mainilor etc.)
• nu zambeste
• nu raspunde la stimuli auditivi

Cu toate acestea, fiecare copil cu autism este unic, deci poate avea o combinatie specifica de comportamente. Ceea ce este important este ca parintele, imediat ce simte ca este ceva in neregula, sa consulte un specialist (neuropsihiatru sau psiholog specializat in tulburari de dezvoltare) pentru ca, daca suspiciunea de TSA se confirma, interventia sa fie inceputa imediat.

Cauza autismului nu se cunoaste cu adevarat. Cercetarile demonstreaza ca asa cum exista diverse grade de afectare si combinatii de simptome in autism, probabil ca exista si multiple cauze. Exista, totodata, evidente ale unor anomalii la nivelul creierului persoanelor care sufera de autism, insa nu exista un acord privind zona (zonele) care ar fi afectata. Pornind de la investigatii neurochimice, autopsii sau scanari ale creierului, au fost sugerate diverse regiuni ca fiind locurile afectate, responsabile de aparitia autismului. Totusi, foarte putine diferente specifice au fost descoperite in creierul persoanelor cu autism.

 

Factorii combinati care pot cauza autismul sunt: genetici, asociati sau nu de cei de mediu la care a fost expus copilul inainte, in timpul sau dupa nastere, precum si factori legati de functionarea sistemului imunitar. In timp ce cauza sau cauzele definitive ale autismului raman inca neclare, este evident insa ce nu este cauza autismului: lipsa de afectiune a parintilor sau felul in care acestia si-au crescut copilul. Este, deci, important sa nu cautam vinovatii.

Efectele pe termen lung ale autismului depind de gravitatea simptomelor. Acestea mai depind si de cat de repede a fost inceputa terapia de recuperare. Autismul este cea mai grava forma a manifestarii anomaliilor in dezvoltarea individului, care afecteaza abilitatea omului de a intra in contact cu ceilalti, caracterizandu-se printr-o dificultate extrema de a raspunde la contactele sociale si de a comunica.

 

Astfel, daca interventia nu este timpurie si sustinuta, persoanele afectate de autism nu vor putea sa se autosprijine, sa urmeze o scoala, sa munceasca, sa aiba o familie, sa se integreze in societate. Simptomele autismului se agraveaza cu timpul, cei afectati isi pierd treptat toate abilitatile. Tocamai de aceea integrarea lor in scoala este necesara si de multe ori reprezinta un adevarat act terapeutic.

Alaturi de persoanele cu autism, familiile acestora sunt afectate in egala masura. Dupa diagnostic, parintii trec prin stari de soc, tristete, depresie, furie, negare, insingurare, acceptare. Pentru a-si recupera copiii sau a reusi sa faca fata unui copil cu autism, familiile au nevoie de informatii, servicii specializate si sustinute pentru recuperarea copiilor, bani, grupuri de suport, sustinere din partea prietenilor, rabdare, odihna, chiar terapie…

*Intrebarea saptamanii: Ce are in spate atitudinea aceasta de negare si respingere a unor situatii care exista?

Raspunsurile si opiniile dvs. pot fi postate sub forma de comentarii, in caseta speciala de la baza articolului.

 

*Taisia Trica este psihoterapeut, specialist in psihoterapie integrativa, consiliere psihologica, consiliere institutionala, consiliere cariera si management