Un mormant de flori, la manastirea unde flutura tricolorul românesc

Asa cum v-am obisnuit deja, Sanatatea Buzoiana ofera medicilor si altor specialisti din domeniile adiacente, posibilitatea sa-si exprime anumite ganduri sau sa publice articole de specialitate. Astazi, dr. Valeriu Bistriceanu ne face partasi la frumusetea manastirii Petru Voda, ctitorie a Parintelui Iustin Parvu si la felul in care sanatatea spirituala si fizica este oferita de urmasii acestuia, celor ingrijiti in asezamintele construite in timpul vietii sale. Va invitam asadar, sa parcurgeti acest reportaj si sa vizualizati galeria foto pusa la dispozitie de medicul buzoian.  (SB)

 

  Soarele s-a aratat in mijlocul unor zile ploioase si a luminat ziua de duminica, 30 iunie, in care s-a savarsit slujba de pomenire pentru Parintele Iustin Pârvu, trecut de curand la cele vesnice, la Manastirea Petru Voda din judetul Neamt.

Bunul Dumnezeu a vrut ca si eu sa pot fi prezent, alaturi de o multime de oameni veniti din toate colturile tarii, la acest parastas savarsit pentru unul dintre cei mai cunoscuti si apreciati sfinti parinti duhovnici ai neamului românesc.

  Intalnirea mea cu Parintele Iustin a avut loc in vara anului 1990 si cred ca mi-a daruit sansa unei alte vieti, mai aproape de adevarurile lui Dumnezeu. L-am intalnit la Manastirea Bistrita, langa Piatra Neamt, unde la vremea aceea mi-a spus ca are de indeplinit un canon. Ulterior l-am intalnit la Manastirea Secu, unde a vietuit si parintele Cleopa, iar mai apoi, la Manastirea Petru Voda pe care a ctitorit-o.

 Manastirea Petru Voda este un altfel de manastire, ridicata din temelii de Parintele Iustin, este mai mult decat o manastire obisnuita, este un loc in care  Dumnezeu s-a coborat pe Pamant pentru ai ajuta pe oameni. Este o lavra a ortodoxiei romane ce se ridica intr-un peisaj mirific pe care-l intalnim si in scrierile lui Calistrat Hogas „In Muntii Neamtului”.

 Cladit pe locurile de obarsie ale parintelui, ansamblul monahal este constituit in fapt din doua manastiri, situate in vecinatate: o manastire de calugari, avand 80 de vietuitori, si o manastire de maici, avand 100 de vietuitoare.

In cadrul manastirii de maici functioneaza un asezamant filantropic, constituit dintr-un spital-azil modern, dotat cu toate cele necesare, care  gazduieste 20 de de batrane cu diferite deficiente, si un camin pentru copiii din familii nevoiase care adaposteste, deasemenea, 20 de copii. Acest camin este unic prin felul in care parintele a oranduit sa functioneze. Copiii sarmani sunt adusi toamna, inainte de inceperea scolii. Pe parcursul anului scolar sunt dusi cu masina la scoala din sat, avand regim de internat, si sunt ingrijiti de maici, unele cu studii superioare pedagogice sau medicale. Dupa terminarea anului scolar, copiii sunt dusi in familiile din care provin, pentru a nu fi rupti de realitatile sociale laice.

Nu am mai vizitat manastirea de maici si asezamantul filantropic de cativa ani. Actualmente, totul arata ca un colt de rai, exista o oarecare asemanare din punct de vedere architectural cu celebra manastire Barsana, peste tot prezenta lui Dumnezeu face sa se simta foarte multa caldura spirituala.

 M-am simtit dator sa scriu aceste cateva randuri, ca un modest omagiu adus memoriei Parintelui Iustin Pârvu, operei sale misionare si caritabile de exceptie. Pentru cei ce nu stiu, acesta s-a nascut la Petru Voda, intr-o familie de oameni gospodari, cu dragoste de Dumnezeu. A intrat in cinul monahal de tanar, in obstea manastirii Durau, aflata la poalele Muntelui Ceahlau, nu departe de noua manastire ctitorita mai tarziu. A fost preot militar in timpul celui de   al doilea Razboi Mondial. Dupa razboi, a fost arestat de regimul comunist si a facut 17 ani de puscarie politica. Dupa eliberarea din temnita, a lucrat o perioda ca muncitor forestier, ulterior reintrand in viata monahala si daruindu-si intreaga  viata slujirii lui Dumnezeu si ajutorarii aproapelui aflat in nevoie. Nu realizarile material sunt marea sa opera ci „casa din ceruri” pe care prin truda si dragoste de aproapele a zidit-o pentru noi, cei care dorim sa-i trecem pragul in viata vesnica.

Cat priveste mormantul de flori al Parintelui, nu este o metafora, el exista si va exista atat la propriu cat si la figurat, in prezent cat si in viitor. Voi  lasa sa vorbeasca imaginile, o mare de flori inconjura biserica si mormantul din fata bisericii in ziua parastasului.

 Parfumul florilor sunt convis, va dainui deapururea la mormantul acestui sfant parinte, parfumul sfinteniei fiind mai puternic decat orice parfum de floare.

Cum este crestineste, desi batea vantul, am reusit totusi sa aprind si eu o lumanare la mormant si sa rostesc „Doamne odihneste-l in pace!”

*Prof.dr.Valeriu Bistriceanu este medic de medicina familiei, presedinte al Societatii de Medicina Familiei – Buzau, membru in Comisia Superioara de Disciplina a Colegiului Medicilor din Romania, presedinte al Fundatiei „Vasile Voiculescu” Buzau.