Zâmbete ardelenești…
Un ardelean vine acasă mai devreme de la câmp şi aude zgomote în dormitor. Se duce în fugă şi-şi găseşte nevasta dezbrăcată complet, întinsă pe pat, transpirată şi gâfâind…
– Ce-i, mă, nevasta, ce ai?
– Am infarct, până-i lume!
Ardeleanul da să fugă afară să cheme pe doctor, când copilul lui de patru ani zice:
– Tată, tată, unchiu’ Gheorghe este sub pat în pielea goală…
Ardeleanul fuge înapoi, ridică pătura şi-l vede pe Gheorghe sub pat, dezbrăcat.
– Păi, bine, mă Gheorghe, nenorocitule, nevastă-mea moare de inimă şi tu umbli ca un bezmetic prin casă în pielea goală de-mi sperii copilul?…
***
Badea Gheorghe pleacă la cosit pe coştile Abrudului. Spre seară, este găsit leşinat de nişte vecini, este stropit cu apă şi, după un timp, omul îşi revine.
– Ce ai, bade Gheorghe? Eşti bolnav? De ce-ai leşinat?
– De foame, zice badea
– De foame?! Da’ lelea Mărie nu ţi-o pus de mâncare?
– Ba mi-o pus pită şi slană, da’ mi-am fost uitat brişca acasă.
***
Badea Gheorghe e internat în spital, la reanimare, cu mâinile şi picioarele rupte. Prietenul lui, Ion, vine în vizită:
– Mă, Gheo, ce-ai păţât, mă?
– Apăi, mă Ioane, mergând eu pe un deal am văzut o gaură şi am mărs să văd ce-i acolo…
– Şi…?
– Şi am ajuns la ea şi-am strigat: Uuuu!
– Şi…?
– Şi din gaură s-a auzit: Uuuu!
– Şi…?
– Şi am mai strigat odată: Uuuu!
– Şi…?
– Şi din gaură s-a auzit iar: Uuuu!
– Şi…?
– Şi… m-a lovit trenul!