Zâmbete de Sfântul Andrei – „La mulți ani!”
Sfântul Apostol Andrei, „cel dintâi chemat la învățătura lui Hristos”, este considerat părintele creștinismului românesc, Apostolul românilor și Ocrotitorul României și este sărbătorit în fiecare an, de credincioșii ortodocși, în data de 30 noiembrie. Sfântul Andrei este cel care dă „startul” Sărbătorilor de Iarnă, iar această zi este înscrisă cu roșu în calendarul biserciesc. În România, Sfântul Apostol Andrei este considerat ocrotitorul țării deoarece este cel care a propovăduit Evanghelia și Cuvântul Domnului pe aceste meleaguri. Stau mărturie în acest sens, toponimele din zona Dobrogei și Peștera Sfântului Andrei – cea mai veche biserică creștină din România, considerată Bethleemul românesc, precum și părăiașul Sfântului Andrei. De aceea, în 1997, această zi a fost declarată Zi Națională Bisericească, iar în 2012, Parlamentul României a aprobat să fie sărbătoare legală, zi liberă în care românii să-și sărbătorească ocrotitorul.
Zâmbim și noi împreună cu sărbătoriții zilei și ne bucurăm să aflăm legende, anecdote și glume despre tradițiile și superstițiile legate de Sfântul Andrei…
Sărbătoriților zilei le urăm „La mulți ani cu sănătate!”
Tradiția populară spune că vechile credinţe şi ritualuri ale populației precreștine au fost înglobate în noua religie. În această zi, creștinii nu au voie să lucreze, pentru a nu le merge rău în anul care vine, iar fetele care doresc să se mărite și să-și viseze ursitul pun un fir de busuioc sub pernă, iar la miezul nopții fac diferite ritualuri menită să le ajute să cucerească inima iubitului cu care se vor mărita. Tocurile ferestrelor și ușilor se ung cu usturoi, pentru alungarea strigoilor care năpădesc lumea în noaptea acestui… Halloween românesc.
Noaptea premergătoare sărbătorii Sfântului Andrei (29/30 noiembrie) este concepută ca sabat al strigoilor şi al lupilor. În această noapte, în special la sate, se practică încă anumite ritualuri, din credinţa că astfel se alungă toate relele și se atrage protecția divină, bunăstarea şi dragostea. Anumite obiceiuri legate de ziua Sfântului Andrei, precum tăierea de ramuri din copaci şi plantarea de grâu în vase cu apă, pentru a fi păstrate pentru anul Nou, amintesc de rituri agrariene mai vechi. În seara de Sfântul Andrei se fac ritualuri de vindecare a bolilor, de dezlegare a farmecelor, blestemelor și de atragere a norocului în căsnicie și se pune grâu la încolțit. Se spune că așa cum arată acest grâu în seara de Anul Nou va fi şi sănătatea și prosperitatea familiei celui care l-a pus la încolțit, în noul an.
Există specialiști care cred că după creștinarea teritoriului de la nordul Dunării și asimiliarea credințelor și practicilor creștine, sărbătoarea Sfântului Andrei a luat locul sărbătorii unei presupuse divinități dacice – Sântandrei, care ar fi personificarea lupului. Legendele despre misiunea de creștinare a Sfântului Andrei spun că acesta a fost trimis în „tărâmurile lupilor”, unde a fost însoțit și călăuzit în teritoriile dacice de Marele Lup Alb. Nu avem inscripții sau documente care să ne ajute să reconstituim drumul Apostolului Andrei la Nordul Dunării, însă tradițiile populare cu privire la călătoria sa sunt foarte bogate.
În anii ’20, un avocat pe nume Jean Dinu culegea legende despre SFÂNTUL ANDREI, în satul Ion Corvin (jud. Constanța), în apropierea căruia se află peștera în care se spunea că a poposit apostolul.
Legenda spune că Sfântul Apostol Andrei i-a creștinat pe strămoșii lui Zamolxe în cele nouă izvoare din vecinătatea peșterii. O baladă dobrogeană amintește că însuși Decebal, urmașul regelui Duras, ar fi venit la peștera Sfântului Andrei: „La schitul din tei,/ Crucea lui Andrei,/ Cine că-mi venea,/ Și descăleca?/ Venea Decebal,/ Călăre pe-un cal,/ Sfinții că-mi găsea,/ Cu ei că-mi vorbea,/ Dar nu se-nchina/ Nici cruce-și făcea. / La schitul din tei, / Crucea lui Andrei,/ Traian că venea,/ La slujbă ședea,/ Slujbă ascultă, / Și îngenunchea,/ și nu se-nchina…/ Pe murg călărea,/ Și calea-și lua,/ La cetatea lui,/ A Trofeului…” .
Majoritatea tradițiilor populare stabilesc o legătură între Sfântul Andrei și lupi. El ar fi avut darul de vindeca răni, și prin rugăciuni „lega gura lupilor”, apărând oamenii și vitele lor. Lupul a fost întodeauna considerat simbol al dacilor, iar unele legende spun că Marele Lup Alb, considerat căptenia lupilor, a fost alături de daci la căderea Sarmizegetusei.
Andreea și Nicoleta se întâlnesc de Sfântul Andrei, să sărbătorească împreună.
La un moment dat, Nicoleta o întreabă pe sărbătorită dacă și-a pus busuioc sub pernă, ca să-și viseze ursitul.
– Nu am avut busuioc, așa că am pus boabe de grâu, dar sunt tare dezamăgită…
– De ce, doar n-au avut timp să și încolțească!
– Nu, dar am descântat cele 41 de boabe de grâu din toată inima și degeaba! Le-am cântat: „Voi 41 de fire de grâu, eu voi adormi și mă voi odihni, dar mă rog la Dumnezeu să-mi trimită ursitul meu, cel pe care mi l-a dat Dumnezeu” și n-am visat niciun bărbat care să vină să-mi ia boabele de grâu…
– Lasă, dragă, că mai ai o șansă: am auzit că dacă în ajunul Bobotezei tai firele de grâu încolțit și le mănânci într-o salată, îți aduc ele chipul ursitului în vis…
***
Cum îl întâmpină pe Sfântul Andrei, diferite categorii de români:
* Au făcut fetele vrăji, în noaptea de Sf. Andrei, ca să-și afle ursitul… L-au aflat… iar unele încă mai beau de ciudă…
* Bucătarii sfătuiesc fetele care nu știu să își pregătească perna pentru noaptea de Sf. Andrei: busuiocul merge cu puțin rozmarin și pentru mai multă aromă trebuie adăugat și puțin coriandru.
* Corporatiștii își pună, în noaptea de Sf. Andrei, sub pernă un stick USB cu prezentările de la job, sperând că visează o mărire de salariu.
* De Sfântul Andrei, elevii obișnuiesc să doarmă cu carnetul de note sub pernă pentru a visa la ce materie vor lua note proaste.
* Politicienii, în noaptea de Sfântul Andrei, dorm cu un stilou și o coală de hârtie sub pernă, pentru a visa dacă și anul viitor vor semna contracte avantajoase cu statul.
* Cocalarii mănancă o shaorma cu mult usturoi de Sfântul Andrei ca să fie păziți de rele tot anul ce vine.
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet/ anecdote și va fi tratată ca atare.
