Zâmbete… mioape
Maria era mioapă, dar prea vanitoasă ca să poarte ochelari și în plus, foarte hotărâtă să se mărite. În cele din urmă și-a găsit un soț și a plecat în luna de miere.
Când s-a întors, mama ei a fost îngrozită, când a văzut-o. S-a repezit la telefon și a sunat un oftalmolog.
– Doctore, spuse femeia gâfâind, trebuie să vii aici neapărat…este o urgență! Fiica mea, care întotdeauna a avut probleme cu ochii, dar a refuzat să poarte ochelari, tocmai s-a întors din luna de miere…
– Doamnă, o întrerupe doctorul, stăpâniți-vă vă rog și spuneți-i fiicei dvs. să mă caute la cabinet. Oricât de rău ar vedea, asta nu poate fi considerată cu adevărat o urgență…
– O, nu, spuse mama… nu înțelegeți! Tipul cu care s-a întors fiica mea din luna de miere nu e același cu care a plecat!
***
Oftalmologul, către pacientul aflat la vizita medicală pentru angajare la salubritate:
– Citește aceste litere!
– Nu pot.
– Dragul meu, ești miop!
– Of! N-a fost destul că-s analfabet, acuma mai sunt și miop!
***
– Dragul meu, ai nevoie de ochelari, îi zice doctorul, unui client proaspăt intrat.
– Dar, doctore dvs. nici nu mi-ați testat vederea!
– Pentru ce? Doar ai intrat pe fereastră!
***
Un șarpe bătrân s-a dus la oftalmolog, deoarece îi slăbise vederea:
– Nu prea mai văd bine în ultimul timp, doctore.
Doctorul îl controlează și îi prescrie o pereche de ochelari:
– Să vii din nou la control, peste două zile.
Peste două zile, bătrânul șarpe se întoarce:
– Doctore, sunt foarte deprimat…
– De ce, nu sunt buni ochelarii?
– Ba da, dar am descoperit că de doi ani de zile trăiesc cu un furtun de gradină!