Zeci de spitale publice riscă să se prăbușească în cazul unui cutremur mai puternic

Mii de pacienți și personalul medical din spitalele încadrate în risc seismic 1 și 2 s-ar afla în pericol în cazul unui cutremur de intensitate medie spre ridicată. 

 

Zeci de spitale din România au risc seisimic ridicat, adică la un cutremur major ar suferi avarii majore, sau chiar s-ar prăbuși. Potrivit unei situații provizorii a Ministerul Sănătății privind unităților sanitare cu risc seismic, 75 sunt încadrate în clasa de risc 1 și 2 și s-ar face una cu pământul, iar alte 60 ar suferi avarii majore.

Mai mult de jumătate din unitățile medicale din subordine Primăriei Capitalei nu au fost expertizate din punct de vedere seismic niciodată, iar la nivel naţional, unul din trei spitale s-ar face una cu pământul în cazul unui cutremur puternic. Un raport al Inspectoratului pentru Situaţii de Urgenţă arată că, în cazul unui cutremur asemănător celui din ’77, unul din trei spitale s-ar prăbuşi.

Numai în București, unde Primăria Capitalei are în subordine 19 spitale, pentru 55% dintre ele nu se cunoaște vulnerabilitatea seismică pentru că nu au fost niciodată făcute expertize, dar potrivit unui raport ISU, 12 spitale din București, între care spitalele Colţea, Victor Babeş, Colentina, Filantropia, Institutul Clinic Fundeni, Institutul „Alessandrescu-Rusescu”, Maternitatea Giuleşti se află în categoriile cu risc seismic 1, 2 şi 3.

 

Dintre cele 137 de spitale din România care funcţionează în clădiri cu risc seismic, 58 sunt în subordinea Ministerului Sănătăţii. Potrivit unui raport de evaluare realizat de Curtea de Conturi a României la nivelul anilor 2021-2022, aproximativ 15% dintre cele 58 de unitățile spitalicești aflate în subordinea/ coordonarea Ministerului Sănătății, reprezentând 20% din totalul suprafeței utile aferente unităților sanitare, sunt încadrate într-o clasă de risc seismic, iar 46% dintre unități nu sunt autorizate ISU. Analiza efectuată de Curtea de Conturi asupra infrastructurii existente la nivelul unităților sanitare spitalicești din subordinea Ministerului Sănătății arată că peste 50% dintre clădiri au o vechime mai mare de 60 ani, iar 10 dintre acestea au peste 100 de ani.

Dintre cele 58 de spitale aflate în subordinea Ministerului Sănătății, Institutul Național pentru Sănătatea Mamei și Copilului „Alessandrescu-Rusescu” și Spitalul Județean Clinic de Urgență „Sf. Spiridon” Iași au în administrare 10 clădiri încadrate în Clasa de risc seismic RsI, din care fac parte clădirile cu susceptibilitate de prăbușire în cazul unui cutremur, se arată în documentul Curții de Conturi.

 

Nepăsarea autorităților din ultimii 30 de ani a făcut ca în acest moment să nu existe o situație clară a spitalelor care au nevoie de consolidare, iar de bani alocați pentru lucrări, nici vorbă. Nicio instituție nu are date clare, iar cele provizorii diferă în funcție de instituția care răspunde. Reprezentanții spitalelor spun că autoritățile știu de ani de zile cât de gravă e situația, dar nu au făcut nimic de-a lungul timpului. Iar după cutremurele recente din Turcia, care au făcut dezastru, și cele de la noi, din Oltenia, Guvernul a decis „evaluarea rapidă vizuală” a unităților sanitare și a fost demarată o nouă campanie de informare privind reacțiile pe care ar trebui să le aibă populația în cazul unui cutremur.

Daniel Coriu, președintele Colegiului Medicilor, atrage atenția că atât medicii cât și pacienții își doresc să fie în siguranță, dar în cazul unui seism este greu pentru oricine să-și păstreze calmul. „E foarte ușor să recomanzi oamenilor «fiți calmi», dar e greu să controlezi emoțiile când pământul se zguduie”, spune președintele CMR, care subliniază că în țările civilizate, clădirile mai vechi de 50 de ani sunt demolate, dar în România sunt spitale care funcționează în clădiri mai vechi de 100 de ani.

 

Potrivit auditului Curții de Conturi, 46% dintre unităţile verificate nu sunt autorizate ISU, iar deficienţele importante regăsite la majoritatea unităţilor sanitare controlate vizează: funcţionarea fără autorizaţie de securitate la incendiu; neasigurarea echipării construcţiilor cu mijloace de detectare, semnalizare şi alarmare în caz de incendiu sau nefuncţionarea acestora la parametrii la care au fost proiectate; neorganizarea corespunzătoare a activităţii de apărare împotriva incendiilor, în special pe aspecte ce privesc evacuarea utilizatorilor în caz de incendiu; capacitatea redusă de salvare a pacienţilor care nu se pot evacua singuri din cauza lipsei personalului medical (medici şi asistente), în special din turele de noapte.

În același timp se atrage atențția că 75% din totalul fondurilor alocate celor 58 de spitale din reţeaua Ministerului Sănătăţii au fost pentru achiziţia de aparatură medicală şi doar 25% dintre acestea au fost pentru construcţii, modernizări, consolidări, reparaţii capitale ale clădirilor. În plus, „alocarea fondurilor pentru investiţii nu este una transparentă, nefiind identificată o procedură privind criteriile de alocare a acestora”, se precizează în raportul CCR.

 

Din cele 12 obiective de investiţii, anexă la bugetul aprobat al Ministerului Sănătăţii în perioada 2014 – 2021, au fost finalizate doar şapte obiective, celelalte fiind în curs de realizare. Nu s-a construit nicio unitate sanitară nouă cu paturi, cu excepţia reamenajării Institutului Regional de Oncologie Iaşi. Construcţia Institutului Regional de Oncologie Timişoara, de la data înfiinţării ca obiectiv de investiţii în curs de finalizare în subordinea Ministerului Sănătăţii (anul 2009) şi până la finalul anului 2021, nu a fost demarată, arată raportul CCR.

„Mai mult decât atât, din cele opt spitale regionale de urgenţă propuse în Strategia Naţională de Sănătate 2014-2020 s-au identificat demersuri de realizare doar pentru patru dintre acestea, respectiv trei spitale regionale de urgenţă (Iaşi, Cluj şi Craiova) pentru care Ministerul Sănătăţii gestionează proiectele de construcţie şi care se află în stadiul de proiect tehnic, şi un spital regional de urgenţă la Braşov pentru care UAT Municipiul Braşov a iniţiat o serie de demersuri în anul 2021”, se menţionează în raport.

 

O altă concluzie a raportului arată că în România nu există un Centru de arşi care ar putea trata cazuri foarte grave şi nici Centre de recuperare medicală a pacienţilor care au suferit arsuri severe. În prezent există doar 37 de paturi în opt unităţi sanitare care pot trata cazuri doar până la o anumită complexitate. Acestora li se adaugă aproximativ 300 de paturi existente în spitalele judeţene şi municipale din întreaga ţară sunt dedicate îngrijirii pacienţilor cu arsură de severitate mică spre medie, care necesită îmbunătăţiri.

„În general, în perioada analizată, au fost alocate fonduri mai mult pentru dotarea cu echipamente medicale pentru unităţile sanitare publice cu compartimente de arşi, respectiv aproximativ 30,8 milioane lei alocaţi de Ministerul Sănătăţii prin transferuri de capital şi 38 milioane de lei prin mecanismul Băncii Mondiale şi mai puţin pentru construcţia/ consolidarea clădirilor aferente spitalelor care tratează arşii (19,4 milioane de lei)”, se precizează în raport.

 

Cu toate că, potrivit prevederilor legale în vigoare, Ministerul Sănătăţii este autoritatea publică desemnată să efectueze achiziţii centralizate, în perioada 2014 – 2021 au fost efectuate achiziţii centralizate doar pentru două tipuri de dotări necesare unităţilor sanitare, respectiv echipament medical de screening auditiv şi incubatoare medicale pentru nou născuţi.

În ceea ce priveşte dotarea unităţilor sanitare cu echipamente medicale de imagistică, Curtea de Conturi precizează că, aproximativ 53% din totalul celor 58 de spitale au raportat că deţin echipamente de imagistică medicală (CT şi/sau RMN). În acest context, comparativ cu anul 2014, în anul 2021 a crescut atât numărul unităţilor sanitare care deţin echipamente de tip CT şi/sau RMN, cât şi numărul acestor dotări (numărul de CT-uri a crescut cu 84 %, iar numărul de RMN-uri a crescut cu 114%).

Curtea de Conturi recomandă crearea unei platforme integrate, cu acces pe nivel de competenţă, care să cuprindă evidenţa echipamentelor de imagistică medicală şi care să constituie baza analizei investiţiilor viitoare în echipamente de acest fel, iar alocarea fondurilor pentru investiţii să se realizeze în mod transparent, prin utilizarea unei proceduri privind criteriile de alocare a acestora.

 

În ceea ce priveşte managementul resurselor umane, raportul Curții de Conturi arată că salariile personalului medical au crescut în medie de trei ori faţă de anul de raportare 2014, însă gradul mediu de ocupare al posturilor vacante de medici a fost de 72%, iar al asistenţilor medicali de 80%.

Aproximativ 83% din posturile vacante din sistemul sanitar nu au fost scoase la concurs în perioada 2014-2021, arată raportul CCR privind managementul resurselor umane şi dezvoltarea infrastructurii unităţilor sanitare spitaliceşti, pentru perioada 2014-2021.

„În medie, în perioada analizată, 83% din posturile vacante din sistemul sanitar nu au fost scoase la concurs. În primele 10 specialităţi medicale cu cel mai mare deficit de medici se încadrează: anestezie şi terapie intensivă, psihiatrie, cardiologie, radiologie-imagistică medicală, chirurgie generală, recuperare, medicină fizică şi balneologie, medicină de urgenţă, medicină de laborator, medicină internă şi gastroenterologie”, se menţionează în raport.

 

Curtea de Conturi concluzionează că este necesară înființarea unei baze de date integrate care să fie actualizată în timp real și care să reflecte numărul de posturi de medici vacante, pe specialități, cu acces pe nivel de competență, precum „numărul medicilor rezidenți care au finalizat pregătirea în rezidențiat și s-au întors / nu s-au întors la postul pentru care au candidat la concursul de rezidențiat. Auditorii publici externi recomandă identifcarea și implementare unor metode de stimulare a medicilor rezidenți, în colaborare cu ministerele care au în subordine unități sanitare cu rețea proprie, cu autoritățile publice locale și cu universitățile de specialitate, astfel încât după finalizarea pregătiri, aceștia să-și continue activitatea în spitalele unde sunt încadrați pe post”.

Curtea de Conturi și-a propus propune ca Raportul de audit să constituie un instrument util prin care Ministerul Sănătăţii să-şi îmbunătăţească gradul de realizare al obiectivelor şi politicilor stabilite, inclusiv prin documentele strategice, cu consecinţa creşterii performanţei sistemului de sănătate privit ca ansamblu şi, în mod particular, în domeniile analizate legate de managementul resurselor umane şi gestionarea infrastructurii spitaliceşti.

Sinteza Raportului Curții de Conturi poate fi consultată AICI