Ziua Mondială a Stomatologului. Mulțumim celor care au grijă de zâmbeul nostru!

9 februarie 2023 | 0 comentarii |

Ziua Internaţională a Stomatologului a fost sărbătorită prima dată în anul 1984, la iniţiativa Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii şi Societății Internaţionale a Stomatologilor.

 

În fiecare an, la data de 9 februarie este celebrată Ziua Mondială a Stomatologului / International Day of Dentist, sărbătoare care are ca scop creșterea gradului de conștientizare a importanței stomatologiei și igienei buco-maxilo-faciale, dar și o ocazie ca pacienţii să își exprime aprecierea faţă de medicii stomatologi, cei care au grijă să avem un zâmbet frumos și sănătos.

În aceeași zi este Sărbătoarea Sfintei Apollonia, asociată cu această profesie, fiind considerată patroana medicilor dentiști și a celor suferinzi de dureri de dinți. Există o legendă conform căreia atunci când numele ei se pronunță, o durere de dinți dispare!

Sfânta Apollonia a făcut parte dintr-un grup de fecioare martire care au suferit în Alexandria în timpul unei răscoale locale împotriva creștinilor. Se crede că a fost torturată și toți dinții i-au fost smulși sau sparți cu violență extremă, apoi a fost amenințată că va fi arsă de vie, dacă nu îl va huli pe Dumnezeu. Ea a cerut să i se dezlege mâinile și a zis: „Dumnezeu va pune capăt suferinţelor mele”, după care s-a aruncat de bună voie în flăcări. În anul 300 d. H., la 9 februarie, a fost canonizată, devenind Sfânta Mare Muceniţă Apollonia, diaconița.

Mai târziu, în Evul Mediu, breasla medicilor stomatologi și a dentiştilor a adoptat-o drept protectoare, motiv pentru care s-a stabilit ca Ziua Mondială a Stomatologului să fie celebrată în aceeași zi cu ziua comemorării Sfinteli Apollonia.

 

Afecțiunile stomatologice au reprezentat o problemă încă din cele mai vechi timpuri, iar istoria stomatologiei ne confirmă acest lucru. Stomatologia, sub o formă rudimentară, a fost practicată înca din Epoca Antică. Urme ale practicării acestei ramuri a medicinei datează din anul 7000 î.H., când  popoarele de pe Valea Indului din Pakistan practicau o formă incipientă a stomatologiei, folosind pentru tratarea problemelor danturii un fel de burghiu, ca instrument.

Se crede chiar că vechii stomatologi au folosit prototipul primei bormaşini stomatologice cu 9.000 de ani în urmă. Această descoperire a fost făcută de cercetătorii din SUA şi Franţa, în provincia Belucistan din Pakistan, unde au fost desoperite cadavrele unor oameni care au trăit în Secolele al IV-lea şi al VI-lea, î.H., care aveau găuri cu plombe de un diametru perfect de 1-3 milimetri şi o adâncime de 3,5 milimetri.

Despre arta vechilor stomatologi vorbeşte şi faptul că erau puse plombe şi la dinţii la care accesul este unul destul de dificil.

 

Cu toate acestea, Mesopotamia și Egiptul antic sunt considerate leagănul stomatologiei. Primul stomatolog cunoscut venea din Egipt și a fost identificat ca trăind în jurul anului 2.600 î.H. sub numele de Hesy-Re. Pe piatra lui de mormânt au fost inscripționate cuvintele „cel mai grozav dintre cei care se ocupă cu dinții și dintre medici.

Mai mult, se consideră că egiptenii practicau intervenții chirurgicale dentare încă din anul 3000 î.H., deși nu există dovezi serioase care să susțină aceste presupuneri.

Dovezi ale practicării stomatologiei în Epoca Antică au fost găsite și în scrierile lui Hipocrate și Aristotel, care fac referire la tratamente împotriva deteriorării dinților, împotriva gingivitei și a ceea ce mai târziu au fost numite boli parodontale, extracția dinților cu forcepsul său stabilizarea cu fire a celor care se mișcau sau a maxilarelor fracturate. Primele încercări de înlocuire a dinților (implant dentar) datează din jurul anului 600 î.H. în Phoenicia, Libanul de azi, unde dinții lipsă erau înlocuiți cu dinți de animale și fixați cu un șnur.

 

În trecut, extracția era singura posibilitate de a trata afecțiunile care provocau dureri și infecții dentare. În perioada Evului Mediu, acest rol le reveea cel mai adesea călugărilor. Între anii 1130 și 1160 edictele papale au interzis acestora să se mai ocupe de astfel de probleme de sănătate, iar extracțiile au început să fie realizate de către bărbieri, care puteau folosi instrumentele ascuțite pe care le dețineau.

Istoria stomatologiei prezintă unul dintre cele mai importante momente ale medicinei moderne are loc în anul 1685, când apare primul manual dentar.

Mai târziu apare și prima lucrare academică în cadrul căreia autorul Pierre Fauchard descrie stomatologia drept o profesie modernă. Lucrarea a fost scrisă în anul 1728 și a fost intitulată ,,Dentistul Chirurg”. Astfel, unul dintre părinții fondatori ai stomatologiei moderne este Pierre Fauchard, cel care a introdus în domeniul medical primele plombe dentare și a vorbit pentru prima dată despre protezele dentare.

 

În 1816 este descoperit amalgamul dentar. Auguste Taveau a realizat un prim amestec de amalgam dentar din monede de argint și mercur. Invenția a fost folosită ani de-a rândul în scopul umplerii dinților afectați de caria dentară.

În 1839, Charles Goodyear descoperă cauziucului vulcanizat, care a constituit baza protezelor dentare.

Prima freză dentară mecanică a fost patentată în anul 1871 de către James Morison Beall. În anul 1900 cabinetele stomatologice au început să folosească frezele dentare acționate electric, care au ușurat munca medicilor și au crescut confortul pacienților.

În 1957, John Borden a inventat prima freză de mare viteză, numită Airotor, care putea atinge până la 300 000 de rotații pe minut!

Chimistul german Alfred Einhorn este cel care a formulat primul anestezic local pentru stomatologie numit procaină (comercializat sub numele de novocaină). Acest anestezic local este folosit în ziua de astăzi atât de des încât este greu să ne gândim cât de mult au avut de suferit pacienții înainte de inventarea acestuia…

De-a lungul timpului, marile descoperiri și invenții ale domeniului medical au făcut posibilă tratarea afecțiunilor dentare, dar și dezvoltarea stomatologiei drept domeniu de sine stătător.

 

În România, domeniul stomatologiei a devenit subiect de studiu în anul 1890, când doctorul Pavel Macarovici a înființat la Iași prima societate a dentiștilor – „Chirurgia dentistică”. La începutul secolului XX, stomatologia a devenit ramură oficială a medicinei, conform legii sanitare.

În anul 1919, la Cluj, a fost deschisă în cadrul Facultății de medicină prima clinică de stomatologie, iar în anul 1926 s-a organizat prima conferință în domeniu. Primul curs de stomatologie a avut loc în anul 1929, la Cluj, și permitea celor ce studiau medicina generală să se specializeze ulterior ca stomatologi.

Alma Mohora devine, în 1921, prima femeie medic stomatolog din România și prima care a obținut doctoratul în medicină și prima femeie cadru didactic universitar. Cariera sa didactică a fost însă scurtă, pentru că în 1933 s-a retras din viața universitară și a rămas doar cu activitatea profesională ca medic stomatolog în ambulatoriul de stomatologie din Cluj. A condus pentru o perioadă și serviciul public de stomatologie din Cluj.

Doctorul Dan Theodorescu obține în 1935 titlul de medic primar pentru chirurgie maxilo-facială și înființează prima secție clinică de chirurgie oro-maxilo-facială din România. Sub conducerea sa, Institutul Clinic-Stomatologic se mută la Spitalul Colentina, iar în anul 1948 Institutul se transformă în Facultatea de Stomatologie pe care o cunoaștem cu toții astăzi.

 

Astăzi, o simplă carie este tratată în mai puțin de jumătate de oră, în timp ce cu câteva decenii în urmă singura soluție pentru o carie ajunsă în stadiu avansat era extracția dintelui în cauză. Tehnicile au evoluat odată cu trecerea timpului, iar astăzi aparatura utilizată de către medicii dentiști este una de ultimă generație.

Cu toate acestea, potrivit unui studiu recent, mai bine de jumătate dintre români amână vizita la dentist, iar 20% nici nu au fost vreodată. Pandemia a adus și ea o scuză în plus, iar amânarea nu este o soluție – spun specialiștii.

Din păcate, într-un procent îngrijorător de mare, românii apelează la medicul stomatolog doar atunci când apare o urgență. Deseori, problema dentară se agravează și poate duce și la alte complicații. Pandemia de COVID-19 a contribuit și ea la reticența multora pentru o vizită la dentist. Totuși, conform unor studii recente efectuate de Asociația americană a Medicilor Stomatologi, riscul de contaminare cu COVID-19 al pacienților este minim, cu condiția respectării unor norme stricte de igienă și protecție în timpul tratamentelor. Medicii stomatologi spun că în cabinetele lor se aplicau reguli stricte de igienă și înainte de pandemie, stomatologii fiind deosebit de expuşi oricărei boli infecțioase. Pandemia de COVID-19 a adus în plus necesitatea unui triaj mai amănunțit, reguli de distanțare și programări cu pauze mai mari între ele.

 

Le mulțumim medicilor stomatologi pentru grija pe care o au pentru ca noi să avem un zâmbet frumos și sănătos și le urăm „La mulți ani cu sănătate și realizări frumoase!”

 


Categorii: Actual, Eveniment, Medici

Adaugati un comentariu


 

*